proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*48. O alt? discu?ie în contradictoriu.

Ie?ind din laborator, constatar? c? aproape se înserase, deci hot?râr? s? se mai plimbe pu?in pe str?zile ora?ului artificial, de preferin?? printr-un parc, pân? ce aveau s? se îndrepte spre restaurantul în care fuseser? ?i în seara precedent?, pentru a servi masa de sear?, cina. Mergeu, discutând despre cele v?zute în laborator. Al?turându-i-se Liei, Lucian îi spuse:
- Las?-m? pe mine s? duc vasul cu ghiocelul, cât timp ne plimb?m.
- Nu, mul?umesc, m? descurc ?i singur?, refuz? ea cu r?ceal?.
- Bine, dar... încerc? el.
- Luci... îl întrerupse ea brusc. N-am nevoie de ajutorul t?u. Ghiocelul e mic ?i u?or, pot s?-l duc ?i singur? f?r? prea mare efort, altfel ?i l-a? fi dat ?ie f?r? s? m? rogi; dar a?a nu m? incomodeaz? cu nimic, deci mai bine las?-m?-n pace ?i vezi-?i de drumul t?u!
- Fie cum dore?ti. Nu vrei tu niciodat? s? fi de acord cu mine, constat? el.
- Nu în cazul unor asemenea banalit??i, replic? ea. Dac? ar fi ceva serios, poate, dar a?a... Nu este cazul!
- Bine, accept? el ?i porni înaintea ei, ajungând în apropierea lui Nick.
- Ah, Lucian... îl remarc? Nick de îndat?. Ai avut o idee foarte bun? când ne-ai propus s? vizit?m laboratoarele. A fost interesant. Cred c? a fost o experien?? util?, ca ?i pl?cut?, de altfel. Ne-am petrecut ultima zi într-un mod destul de interesant.
- Da, ai dreptate, aprob? Lucian. Doar c? noi ne vom întâlni ?i mâine, pentru a aduce o plant? natural? în laborator, a?a cum i-am promis lui Dick.
- Asta-i cu totul altceva. Ne vom întâlni doar eu, tu ?i Maria. ?i doar mâine. Nu-?i face griji. Voi veni cu avionul de diminea??, s? te lu?m. Maria va alege planta pe care va dori s-o doneze localnicilor ?i o vom aduce în laborator. Dup? aceea, gata! Nu vom r?mâne împreun?, decât eu cu blonda mea, iar tu – treaba ta ce vei face. Te descurci, preciz? Nick.
- Evident, am s? accept, n-am s? protestez, de?i tot nu sunt de acord cu decizia ta, spuse Lucian.
- ?i?! Cum ?i s-au p?rut experien?ele f?cute azi? Ce-ai în?eles din ele?
- Nu mare lucru, recunoscu sincer Lucian. Nu pot s?-mi dau seama cum pot fi ob?inute toate aceste plante, a?a, din nimic?!
- M? uime?ti! exclam? Nick, în ?oapt?. Cum adic?, din nimic?! N-ai priceput c? ele se ob?in prin procedee ?tiin?ifice bine puse la punct, din substan?ele din care sunt compuse în mod normal?
- Asta, da, am priceput. Dar f?r? ADN, complet? Lucian. Iar f?r? ADN, este exact ca ?i cum ar fi f?cute din nimic, fiindc? dac? nu au ADN, practic nu au nimic. De asta nu în?eleg... Cum poate fi totu?i posibil?
- Nu cred s? fie vreun mister greu de descifrat; totul are o explica?ie acceptabil?.
- Bine. L?sând chestia asta de o parte, spune-mi, Nick, între noi fie vorba, de ce nu vrei s? recuno?ti c? e?ti unul de-al nostru? Acum, c? suntem între noi, ai putea s?-mi spui, m?car doar mie. Ar trebui s? vrei s? recuno?ti acest lucru.
- Ce vrei s? spui? tres?ri Nick, dându-?i de fapt seama la ce se referea Lucian.
- Las’ c? ?tii tu foarte bine, r?spunse Lucian evaziv, cu subîn?eles. Dac? e?ti de-al nostru, de ce vrei s? ascunzi asta fa?? de noi? De ce nu ne spui direct, liber, deschis? Ce ai oare de pierdut? Nu te în?eleg, deloc! Tu ar trebui s? ai ini?iativa în acest sens, s? te bucuri al?turi de noi, s? ne reg?se?ti... Ce ascunzi, de fapt? ?i de ce?
- De ce e?ti atât de sigur c? a? fi de-al vostru, cum spui tu? întreb? Nick, încercând s?-l pun? în încurc?tur?.
- ?ii neap?rat s? afli de ce cred asta? întreb? Lucian.
- Da, a? vrea s? ?tiu, fu Nick de acord.
- Am s? încerc s?-?i explic, de?i nu ?tiu dac? m? vei în?elege. Deci, iat? unul dintre motivele mele: În primul rând, pentru c? voi trei, ca ?i noi, rezista?i f?r? probleme atmosferei exterioare lumii artificiale, atmosfer? invadat? de dantoniu, în timp ce ceilal?i locuitori ai planetei nu-i pot rezista. Deci, ave?i un ADN mai rezistent, mai puternic, ca ?i noi, diferit de cel al localnicilor, asta în cazul în care ceilal?i locuitori ai Proximei ar avea totu?i în structura lor intern? molecula de ADN, fie chiar ?i un ADN mai slab, mai pu?in rezistent.
- Asta nu înseamn? nimic, se gr?bi Nick s? protesteze. Pot fi o mul?ime de alte cauze datorit? c?rora se întâmpl? astfel.
- O mul?ime?! replic? Lucian întreb?tor. D?-mi cel pu?in un singur exemplu, îi ceru el, îns? Nick t?cu. Vezi?! N-ai nimic de spus! ?i înc? n-am terminat cu motiva?iile. Te rog, dac? tot m-ai întrebat, nu m? întrerupe, las?-m? s? vorbesc în continuare. Deci, un alt motiv ar fi acela c? tat?l t?u, domnul Kuny, are doi micu?i ochi alba?tri, ceea ce n-am observat înc? la vreun alt locuitor al planetei voastre.
- Ai observat ?i acest mic am?nunt... constat? Nick. Exist? oare ceva care s? scape neobservat de tine?
- Se poate s? existe, de?i prefer s? observ totul, pe cât posibil. Iar dac? ai vreo explica?ie ?i pentru acest lucru, te invit s? o expui.
- N-am nici o explica?ie, îns? nu e ceva neobi?nuit. Se poate întâmpla, spuse Nick.
- Într-adev?r; excep?ia care confirm? regula, îl aprob?, în manier? proprie, Lucian. Dar s?-?i mai spun câteva motive; sper s? mi le amintesc pe toate, ca s? ?i le pot în?ira acum. Deci, în al treilea rând, este curiozitatea aceasta care v? caracterizeaz?, pe tine ?i pe Ly, curiozitate pe care a?i decoperit-o ascuns?-n voi acum, recent, de când am sosit noi de pe Terra, s? v? redeschidem apetitul pentru a?a ceva. Ori aceast? curiozitate este una dintre caracteristicile principale ale oamenilor de pe P?mânt, în general, nevoia de a cunoa?te, de a afla, de a ?ti cât mai multe, ceea ce, dac? nu m? în?el, pare-mi-se, le lipse?te cu des?vâr?ire celorlal?i locuitori ai planetei, de?i ei se str?duiesc s? nu lase aceast? impresie.
- Eh, dar e?ti formidabil! De unde ai mai scos-o ?i pe asta?
- Nu m?-ntrerupe, Nick! Ascult?-m? cu aten?ie ?i poate c? în final o s?-mi dai dreptate, pentru c? a?a este, cum zic eu, nu cred c? m? în?el. Nu g?se?ti aceste argumente destul de conving?toare, în favoarea afirma?iei mele?! Dac? tot m-am apucat, am s?-?i spun ?i faptul c? îl cunosc pe domnul To Kuny, dar nu de aici sau de acum, de când am sosit noi pe planeta voastr?, ci de mai demult, de pe Terra. Sunt sigur c? l-am mai v?zut, cândva, undeva ?i sper c?-?i dai seama c? nu aveam unde altundeva s?-l fi v?zut, decât pe Terra, cu mult timp înainte de a fi plecat cu „Pacifis” în misiune, sau poate c? nu cu prea mult timp în urm?; din p?cate, nu-mi amintesc precis împrejur?rile în care l-am întâlnit pesonal pe dumnealui, sau i-am z?rit numai chipul undeva, acolo, pe Terra. Nu ?tiu sigur acest lucru, c?ci dac? a? ?ti, n-a? mai avea nevoie de nici un fel de explica?ii, din partea nim?nui, de nici o confirmare, de nimic; totul ar deveni dintr-o dat? foarte clar. Cert este îns? c? l-am v?zut, trebuie doar s?-mi amintesc exact cum ?i unde, iar atunci totul se va elucida brusc. Nimeni nu m? va putea contrazice!
- Dar, Lucian, ceea ce spui e absurd! protest? Nick. Asta nu se poate. Cred c? îl confunzi cu cineva, sau poate c? ?i-ai închipuit doar c? l-ai fi v?zut mai demult, pe Terra. N-ai fi avut cum.
- Nu te gr?bi s? m? contrazici, Nick, se împotrivi Lucian. Nu m? cuno?ti înc? destul de bine, deci gânde?te-te înainte de a face afirma?ii de genul acesteia. F?r? s? m? laud, î?i spun c? am o foarte bun? memorie a figurilor, re?in cu u?urin?? ?i repeziciune figurile persoanelor întâlnite, nu confund niciodat? pe cineva cu altcineva. Iar imagina?ia nu-mi joac? niciodat? feste, deci posibilitatea de a-mi fi închipuit numai c? l-am v?zut vreodat? undeva cade în mod sigur, din start! Blonda î?i poate confirma acest lucru. Dar, dup? cum ?i-am spus, trebuie doar s?-mi amintesc unde ?i cum anume l-am v?zut, în ce împrejur?ri, în ce condi?ii; de întâlnit, nu sunt sigur c? l-a? fi întâlnit personal, se poate s? fi fost ?i a?a, îns? de v?zut, sunt convins c? l-am v?zut mai demult, pe Terra. Dac?-mi voi aminti mai multe am?nunte, mai discut?m noi, altfel, dup? aceea. A? fi îns? mult mai mul?umit dac? ai recunoa?te singur fa?? de noi, tu sau sora ta, Ly, c? sunte?i cu adev?rat de pe Terra; doar sunte?i de-ai no?tri. În felul meu, simt acest lucru, nu pot s? explic cum anume, iar faptul c? simt acest lucru nu este un argument solid, tocmai de aceea n-am inclus aceast? intui?ie în motiva?iile mele, care ar putea continua. Nu pricep de ce v? ascunde?i de noi, dac? sunte?i de-ai no?tri? Spune-mi, Nick, explic?-mi, dac? po?i, de ce te ascunzi de noi? Eu nu-?i în?eleg deloc aceast? atitudine, dup? p?rerea mea, gre?it?.
- N-am ce s?-?i explic, Lucian. Eu nu m? ascund deloc de voi, n-a? avea de ce. De?i v?d c? vrei s? m? intimidezi, s? m? determini s? recunosc ceva ce nu e real, sesiz? Nick, cu glasul u?or tremurând.
- Nu vreau s? te intimidez deloc, Nick. A? vrea doar s? po?i recunoa?te de bun? voie adev?rul, dar v?d c? nu e?ti înc? preg?tit s? cooperezi în acest sens, a?a c? n-am s? mai insist.
- Cum? Ce vrei s? spui?
- N-am s? mai insist asupra acestei idei deocamdat?, evident. Asta nu înseamn? c? renun? definitiv la p?rerea mea. Când vei fi gata s? colaborezi cu noi, ne vei spune tu singur totul, f?r? ocoli?uri, f?r? s? te mai rug?m. Sau poate c? în final îmi voi aminti eu detalii de net?g?duit despre ceea ce ?i-am spus pân? acum ?i-?i voi dovedi astfel c? am avut dreptate. Iar atunci nu vei mai avea încotro, vei fi nevoit s? recuno?ti totul. Pe moment îns?, renun? la subiect.
Discu?ia le fu întrerupt? de Maria, care sosi lâng? Nick; pân? atunci vorbise cu colegele ei ?i cu Alex despre plantele din laborator.
- Hei, Luci, iar îl z?p?ce?ti pe Nick? Nu vrei deloc s?-l la?i în pace?
- Nu-l z?p?cesc deloc, blondo; de asta n-ai decât s? te ocupi tu îns??i... ?i l-a? l?sa în pace, dac? ar recunoa?te c? e de pe Terra, ca ?i noi! Nu în?eleg ce-i atât de greu sau misterios în asta!
- N-am ce s? recunosc! ?i parc? spuneai c? renun?i la subiect, îi aminti Nick.
- Într-adev?r, renun?... Îi spuneam doar blondinei.
- Hai, m?i, Luci, nu fi r?u; iart?-l!
- Gata, blondo; deocamdat?, l-am iertat deja. În cazul ?sta, Nick, am s? te întreb despre o alt? problem? care m? fr?mânt?. Anume, nu în?eleg de ce Dick î?i manifest? atât de mult interesul pentru o plant? de la bordul navei noastre. De ce ?ine a?a de mult s? aib? în laborator o plant? de-a noastr?, adus? de la bordul „Pacifis”-ului? întreb? Lucian.
- Cum adic? de ce? Cum s? nu în?elegi asta? Doar este atât de clar; evident, pentru c? este o plant? natural?, deci este foarte diferit?, ba chiar este total diferit? de toate celelalte plante existente pe întreaga suprafa?? a Proximei.
- Totu?i, cu excep?ia lipsei ADN-ului, nu pare a fi nici o alt? diferen?? între plantele de pe Proxima ?i cele de pe Terra, deci inclusiv cele de la bordul navei noastre albastre, „Pacifis”.
- E posibil ?i chiar normal s? se asemene între ele ca aspect exterior, s? fie chiar identice, inclusiv ca structur? celular? intern?, cu excep?ia lipsei acizilor nucleici, doar ?sta este ?i scopul, s? se asemene. Cu toate astea, mai exist? o diferen??, mai r?mâne una, ba înc? una enorm?. Aceste plante de aici, de pe Proxima, sunt plante artificiale, create de locuitorii planetei, prin metode ?tiin?ifice foarte bine puse la punct, în timp ce plantele voastre sunt naturale, create de natur? îns??i, de-a lungul a milioane de ani de existen??, prin evolu?ie. Deci aceste plante de pe Proxima nu sunt în realitate decât ni?te copii ale celor naturale, ni?te imita?ii, ni?te replici, sau le po?i spune oricum altcumva dore?ti. Iar oricât de mult s-ar asem?na cu exemplarele terestre similare, fie ca aspect exterior, fie ca structur? intern?, sau ambele laolalt?, nu vor fi niciodat? ca plantele naturale, fiindc? nici o copie, oricât de reu?it? ar fi, nu poate fi la fel ca originalul, din toate punctele de vedere; r?mâne întotdeauna doar la condi?ia sa umil? de copie, o replic? a originalului. Iar în privin?a acestor plante, ele nu pot copia întru totul pe cele naturale, oricât de bine ar ar?ta, r?mân artificiale, pentru c? nimic nu poate imita natura, în perfec?iunea ei, oricât de mult s-ar str?dui locuitorii planetei noastre s? le creeze în a?a fel încât s? semene cât mai mult cu originalele. Repet, ei nu pot copia natura, oricât ar încerca, mai ales c? nici m?car nu au ADN-ul acestor plante; iar ADN-ul nu poate fi creat, cel pu?in nu la momentul actual, cu cuno?tin?ele pe care le avem. Ei pot doar produce, sau mai bine zis reproduce aceste copii, aceste imita?ii, aceste replici, aceste modele ale originalului, îns? marea diferen?? dintre ele ?i semenele lor naturale va exista întotdeauna, va d?inui ?i va fi mereu vizibil?, nimeni nu va putea ignora acest lucru. În?elegi acum de ce planta voastr? natural?, de la bordul navei voastre, pe care Dick v-a rugat s-o aduce?i în schimbul celei artificiale, pe care o ve?i primi, este atât de important? pentru el sau pentru oricare alt locuitor al planetei noastre?
- Pentru oricare locuitor? re?inu Lucian. Chiar ?i pentru tine? Sau pentru Ly?
- Da... murmur? Nick încurcat. Chiar ?i pentru noi.
- Ah, Luci, e?ti un ?mecher; mare figur?... ?i-am mai zis parc?, iart?-l! repet? blondina.
- Nu i-am f?cut nimic, blondo, se ap?r? el, surâzând. Deci, Nick, chiar ?i pentru voi?
- Da, evident. Pentru c? planta voastr? este natural?, ea reprezint? îns??i natura, chiar dac? n-ar ar?ta mai bine decât celelalte plante artificiale care o vor înconjura, ca aspect exterior, poate c? celelalte vor fi sau doar vor p?rea mai pl?cute vederii, dar nu vor putea reprezenta niciodat? ceea ce semnific? planta voastr?, unic? în felul ei. Pentru c? ea reprezint? natura. Elementul miraculos care lipse?te planetei Proxima; natura, marea absent? de pe aceast? minunat? planet?, absen?? care este resim?it? pe deplin, oricât s-ar str?dui locuitorii Proximei s? nu arate, ei simt totu?i aceast? lips? a naturii ?i a crea?iilor ei. Pricepi?
- Poate. Da; ?i nu, oft? Lucian. Pricep; sau doar încerc s? pricep.
- Ah... surâse Maria. V? las s? v? continua?i discu?ia; m? simt în plus.
- Nu, blondo, n-ai putea fi în plus, o contrazise Lucian.
- Totu?i, prefer s? mai vorbesc cu fetele, justific? ea.
- În cazul ?sta, nu te re?ine nimeni, spuse Lucian.
- Ai grij? îns?, Luci! Ia-l mai u?urel; nu fi nemilos!
- Nici o grij?, blondo. Nu-l m?nânc. ?tii, am dep??it stadiul canibalismului.
- Oare?! Fiind vorba de tine, nu se ?tie sigur... zâmbi ea ?i se retrase în direc?ia fetelor, colegele ei, cât ?i cumn??ica Ly.
- Deci, Lucian... relu? Nick convorbirea. Dick dore?te atât de mult aceast? plant?, numai pentru faptul c? ea este natural?, deci pentru a-i admira ?i etala naturale?ea. Re?ine, nu pentru a admira planta îns??i, ci doar acel ceva natural pe care-l con?ine, acel miraculos natural care lipse?te Proximei. De aceea po?i fi sigur c? vor îngriji planta pe care le-o ve?i oferi, chiar dac? ar fi cea mai pu?in aspectuoas? dintre toate celelalte plante existente acolo, o vor îngriji ca pe o comoar? nepre?uit?, fiindc? ea con?ine ceva ce nu poate avea un pre?, ceva ce nu poate fi asemuit cu nimic altceva, ceva ce nu poate fi apreciat îndeajuns prin intermediul nici unui cuvânt, iar acel ceva este natura îns??i, natura existent? pe planeta voastr?, îns? inexistent? pe suprafa?a alb? ?i t?cut? a Proximei, planeta care plânge ?i strig? dup? natur?, planeta cu locuitorii care ar face orice ca s? aib? aici, pe suprafa?a ei pustiit?, ceva natural, între toate aceste crea?ii artificiale, oricât de reu?ite sau minunate ar fi ele.
Lucian îl ascult? t?cut, îngândurat, apoi gr?i ?optit:
- Dar localnicii v? aveau deja pe voi trei, Nick, fiindc? voi sunte?i naturali, nu artificiali, voi sunte?i de pe Terra, ca ?i noi, ca ?i planta natural? pe care urmeaz? s? o aducem mâine în laborator.
- Ah, Lucian, nu-mi întinde iar o capcan?, c? n-am s? cad în ea. N-am s? m? las prins în cursa ta, î?i d?du Nick seama.
- Hmm... zâmbi comandantul. Deci, nu vrei s? colaborezi cu mine nici de ast? dat?, nu vrei nici acum s? recuno?ti...
- Repet: N-am ce s? recunosc! se împotrivi Nick.
- Ba da, ai avea ce s? recuno?ti, îl contrazise Lucian. Adev?rul, Nick! Marele ?i eternul adev?r. Care oricum, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, tot va ie?i la iveal?. Nu s-ar putea altfel.
Nick nu mai spuse nimic, nu ad?ug? nimic la afirma?iile lui Lucian, t?cu, mirându-se în sinea lui de intui?ia comandantului misiunii, de parc? acesta i-ar fi ghicit gândurile, sau de parc? i-ar cunoa?te însu?i sufletul, sufletul lui de p?mântean, c?ci da, era ?i el tot un p?mântean, un terestru, nu extraterestru, cum l?sa impresia; ar fi dorit s? recunoasc? totu?i acest lucru, acest mare adev?r, nu numai în fa?a lui Lucian, ci în fa?a tuturor, dar nu putea s?-?i încalce promisiunea f?cut? tat?lui s?u, sau cel pe care-l considera a-i fi tat?, aici, pe planeta Proxima, planeta lui adoptiv?. Dar dac? Nick t?cu, Lucian nu-i urm? exemplul; nu se d?dea niciodat? b?tut.
- Explic?-mi atunci, Nick, dac? ei, localnicii, ar fi într-adev?r naturali, m? refer la to?i ceilal?i de pe Proxima, cu excep?ia voastr?, cei trei membri ai familiei Kuny, atunci de ce ar mai dori atât de mult s? aib? ceva natural de la noi, cum ar fi o plant?? Ar fi ei în?i?i naturali, deci nu ?i-ar mai dori ?i altceva. Asta presupune c? totu?i, sunt artificiali, chiar ?i ei.
- Dar, Lucian, crea?iile naturii nu se refer? doar la fiin?ele ra?ionale, ca noi sau ca ei, nici m?car numai la plante sau animale, natural este orice firicel de nisip, orice pic?tur? de ap?, ba chiar ?i aerul respirabil este natural, fiecare atom din atmosfer?, ceea ce nu este cazul aici. Totul este produs, filtrat, izolat de restul.
- Da. Îns? pe suprafa?a planetei, atmosfera este natural?, protest? Lucian.
- A?a-i, este, îns? tocmai acolo nu pot ei rezista, decât încorseta?i în acel incomod costum protector, deci asta nu-i ajut? prea mult. În plus, ai v?zut doar cum arat? suprafa?a planetei; alb?, pustie... Nu pare deloc a fi tocmai un cadru natural. Iar faptul c?-?i doresc atât de mult o plant? natural? de la voi nu implic? în mod obligatoriu afirma?ia c? ei ar fi artificiali, deci nu-?i în?eleg ?i nici nu-?i aprob ra?ionamentul.
- Bine; se pare c? n-o s? c?dem prea curând de acord nici asupra acestei chestiuni, constat? Lucian.
- Se poate, dar cel pu?in asupra unei chestiuni suntem în mod sigur de acord, amândoi. ?i anume asupra faptului c? vizita laboratorului a fost foarte interesant?, b?nuiesc c? ?i pentru tine, cât ?i pentru mine, în egal? m?sur?. Probabil c? ?i pentru ceilal?i, presupuse Nick.
- Da, ai dreptate, îl aprob? Lucian.
- De unde ?i-a venit ideea s? vizit?m acest laborator? întreb? Nick.
- Sincer s? fiu, trebuie s? recunosc c? de fapt a fost ideea Sonyei, nu a mea. Ea mi-a sugerat asear? s? v? propun s? vizit?m laboratoarele în curând, de fapt, în cursul zilei de azi, iar eu i-am ascultat sugestia ?i v-am f?cut propunerea respectiv?, dup? sfatul ei. Eu nu aveam de unde s? ?tiu despre existen?a acestor laboratoare, recunoscu Lucian.
- Deci, a fost de fapt ideea Sonyei?! se mir? Nick, pu?in surprins de aceast? constatare. Te admir pentru sinceritate. Puteai foarte bine s? spui c? a fost ideea ta; n-aveam de unde s? ?tiu dac? ar fi sau nu a?a, n-aveam de unde afla acest am?nunt.
- Iar eu n-aveam de ce s?-mi însu?e?c ideea Sonyei. N-a? fi putut face una ca asta, chiar dac? tu aveai sau nu de unde afla adev?rul. Dup? cum vezi, de obicei sunt deschis ?i foarte sincer; îmi place s? recunosc adev?rul, indiferent c? m-ar avantaja sau nu.
- Interesant... murmur? Nick, îngândurat; totu?i, el nu putea s? recunoasc? adev?rul în ceea ce privea provenien?a sa terestr?, chiar dac? ar fi dorit...
Se mai plimbar? pu?in, discutând entuziasma?i despre vizita în laborator ?i despre plantele artificiale...