proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*47. Plante f?r? ADN. Fo?tii dantonieni.

Dick introduse în memoria computerului toate informa?iile respective, cerând computerului substan?ele necesare pentru ob?inerea acelei plante. Computerul r?spunse afirmativ, cerându-le îns? s? a?tepte câteva clipe, r?gaz în care Dick ?inu s? men?ioneze, atr?gându-i în mod special aten?ia blondei:
- V? atrag îns? aten?ia c? aceast? plant? pe care o ve?i crea aici din substan?ele pe care ni le va distribui îndat? calculatorul, oricât de mult ar sem?na cu exemplarele similare de pe Terra, nu este totu?i la fel ca acelea, pentru c? aceasta nu este un exemplar natural, ci numai o plant? artificial?, ob?inut? în laborator, din substan?ele din care ea este în mod normal compus?; dar nu cred c? aceast? plant? artificial? v? va satisface în totalitate interesul pe care dumneavoastr? îl manifesta?i fa?? de aceast? specie rar?, domni?oar?.
- Îmi dau seama, r?spunse blonda, cople?it? de emo?ie, dar în acela?i timp, plin? de interes. În?eleg c? nu va fi acela?i lucru, de?i diferen?ele vor fi practic inobservabile, dar oricum ar fi, chiar ?i o plant? artificial? din aceast? specie rar?, ap?rut? recent pe planeta noastr?, va fi deosebit de interesant? din toate punctele de vedere, deci merit? s? încerc s? o creez.
- Bun, atunci. Crearea ei va fi destul de simpl?, nu ve?i avea probleme. Sunt mul?umit îns? c? în?elege?i c? exist? o diferen?? între aceast? plant? artificial? ?i exemplarele naturale existente pe Terra, replic? Dick.
- Ah, nu; nu în?eleg foarte bine cam care ar fi aceast? diferen??. În orice caz, m? str?duiesc s? în?eleg, recunoscu blonda.
În acel moment ap?rur? substan?ele ce trebuiau folosite pentru ob?inerea acelei plante, substan?e pe care, dup? ce le preparase, computerul le distribuise, dup? cum i se ceruse. ?ov?ilenic, Maria se apropie de eprubetele ce con?ineau acele substan?e, iar Dick îi explic? am?nun?it ce con?inea fiecare eprubet? în parte. Apoi tot el îi spuse Mariei ce anume avea de f?cut.
Mai nesigur? pe ea la început, Maria se apuc? de treab?, urmând cu stricte?e indica?iile oferite de Dick. Pe parcurs îns?, se calm?, devenind sigur? pe ea ?i lucr? cu mai mult? convingere, iar dup? scurt timp reu?i s? ob?in? solu?ia final?, dup? cum îi spuse Dick, o substan?? de o culoare nedefinit? decât a ochilor lunganului Nistor, parc? având câte ceva din toate culorile cunoscute; verdele parc? domina totu?i peste celelalte.
- ?i acum ce urmeaz?? întreb? blonda. Ce altceva mai trebuie f?cut?
- Acum, domni?oar?, ceva foarte simplu. Trebuie numai s? turna?i substan?a ob?inut? aici, în acest vas cu p?mânt, îi spuse Dick, indicându-i vasul cu pricina.
- Ah, deci numai atât? Adic?, asta a fost totul?! se ar?t? blonda foarte nedumerit?.
- Da, domni?oar?, r?spunse Dick. Asta a fost totul. A r?mas doar s? turna?i substan?a pe care a?i ob?inut-o.
- Am în?eles asta. Iar dup? aceea, ce se va întâmpla? O s? apar? planta, brusc, ca prin farmec?! se mir? blonda.
- Dac? a?i lucrat corect, da, domni?oar?, desigur c? asta se va întâmpla, adic? planta va ap?rea, îns? în nici un caz nu ca prin farmec, fiindc? aici nu este vorba despre farmece, ori despre magie, ci numai de metode ?tiin?ifice de ob?inere a plantelor artificiale, cu ajutorul substan?elor din care sunt formate ele. Deci, domni?oar?, dac? a?i lucrat corect, planta va ap?rea ?i va fi o plant? matur?, dup? cum a?i dorit, pentru c? a?a i-au fost transmise caracterele, prin intermediul substan?elor pe care le-a?i folosit la crearea ei.
- Hai, blondino, nu mai sta pe gânduri! Toarn? mai repede con?inutul eprubetei, s? vedem ?i noi ce se întâmpl?, o îndemn? Lucian, extrem de curios.
- Bine, ?efu’, bine, îi r?spunse blonda, nemul?umit? de interven?ia lui, prin care o zorea.
Lucian nu-i repro?? nimic, de?i evident c?-i displ?cea faptul c? ea i se adresase astfel, împrumutând termenul utilizat de Nistor, dar îi în?elegea starea emo?ional? ce o cuprinsese din nou, c?ci urma s? vad? dac? a lucrat sau nu corect, dup? indica?iile oferite de Dick.
Ea î?i lu? inima-n din?i ?i cu degetele-i sub?irele tremurând u?or, turn? con?inutul eprubetei în vasul cu p?mânt din fa?a ei. To?i î?i îndreptar? aten?ia spre vasul respectiv, blonda concentrându-?i la maxim aten?ia spre acela?i vas, iar dup? câteva clipe de a?teptare, care ei i se p?rur? interminabile, în care se zb?tea s?-?i dea seama dac? a reu?it sau nu, ap?ru, în sfâr?it, o superb? plant? din specia pe care o dorise, deci reu?ise!
Chipul b?lai i se destinse dintr-o dat?, când z?ri acea minunat? plant?. Parc? nu-i venea s? cread? c? reu?ise, iar încordarea care o st?pânise în clipele lungi de a?teptare se risipi, l?sând loc bucuriei, mul?umirii de sine pentru faptul c? reu?ise. Pentru prima oar? admira o plant? din acea specie rar?, o plant? artificial?, pe care chiar ea o crease, cu mâinile ei, de?i sub îndrumarea direct? a lui Dick, f?r? ajutorul c?ruia nu s-ar fi putut descurca.
- Hei, dar e minunat?! aprecie Mihai, admirând planta. Bravo, blondo, ai reu?it! De?i nu p?reai convins? c? vei reu?i, în final, iat? c? totu?i ai reu?it. Te-ai descurcat admirabil!
- Mul?umesc, Mihai, spuse blonda emo?ionat?, ro?ind u?or.
Nick se apropie de ea, punându-i bra?ul peste umeri ?i apropiind-o de el; o s?rut? pe frunte, admirativ.
- Felicit?ri, iubito! E?ti minunat?! De?i eram sigur c? vei reu?i, nu se putea altfel. Totu?i, privind aceast? minunat? plant? ob?inut? de tine, pare mai mult decât o simpl? reu?it?.
- Ah, Nick, nu m? cople?i cu complimente... A?a sunt plantele din aceast? specie, au un aspect neobi?nuit, dar e într-adev?r minunat?!
Lucian, dup? ce urm?rise ?i el cu aten?ie spectaculoasa apari?ie a plantei, se sim?i dator s? adauge ?i el o apreciere:
- Ce s?-?i mai spun ?i eu, blondino? Felicit?ri! Meri?i...
- Mersi, ?efu’, îi r?spunse ea, dar fiindc? Lucian o privi imediat plin de dezaprobare, se v?zu nevoit? s? se scuze: Ah, Luci, nu te sup?ra pe mine, te rog! Eu... N-am zis nimic r?u, nu-i a?a?
- Bine, blondo, dac? spui tu, a?a e, zâmbi Lucian îng?duitor, schimbând privirea sever? pe care cu un minut mai înainte i-o atribuise blondei.
- Ah, parc? nici nu-mi vine s? cred! exclam? blonda entuziasmat?. Am reu?it, desigur, am reu?it! Este planta mea, creat? de mine, cu mâinile mele. De?i pare incredibil, totu?i, a?a este.
- Da, blondu?o. A?a este, ai reu?it, dup? cum prea bine vezi. Este într-adev?r planta ta, creat? de tine, cu mâinile tale. Iar acum î?i revine sarcina s? o studiezi îndeaproape, am?nun?it, a?a cum te pricepi, b?nuiesc c? foarte bine, iar pân? data viitoare, când ne vom întâlni din nou, am s? v? anun? eu când anume, fiindc? trebuie s? m? mai gândesc, înc? nu m-am decis; deci pân? data viitoare va trebui s? întocme?ti un raport detaliat referitor la observa?iile f?cute de tine acestei plante, un raport pe care-l vei prezenta când ne vom întâlni. Deci, ?i-am dat deja de lucru, o anun?? comandantul misiunii pân? la urm?toarea întâlnire.
- Ah, Luci, nu vreau s? m? împotrivesc, desigur c? am s? fac cercet?ri, dar sincer? s? fiu, parc? a? prefera s? lu?m aceast? plant? în nava noastr?; în schimb, a? studia planta creat? de domnul Dick, urzica. B?nuiesc c? din punct de vedere biologic, pentru noi, prezint? acela?i interes ca ?i cea creat? de mine, doar e tot o plant? artificial?, nu?! propuse blonda.
- Cred c? da, presupuse Lucian. Tu ?tii mai bine.
- P?i, dac? se poate, ar fi mult mai interesant s? avem la bordul „Pacifis”-ului, în laboratorul meu, aceast? plant? artificial? dintr-o specie atât de rar?. Este un exemplar superb, reu?it, chiar dac? e totu?i artificial? ?i nu spun acest lucru doar pentru c? am creat-o eu.
- Bineîn?eles c? se poate, o aprob? Dick. Nu-i nici o problem?. Pentru noi e indiferent pe care plant? o ve?i lua la bordul navei voastre ?i pe care spre studiere. Voi trebuie s? decide?i.
- ?i mie mi-e indiferent, spuse Lucian. Putem lua la bordul navei noastre chiar ?i aceast? plant?, sau pe oricare alta, dac? a?a dore?ti, blondo. Eu vreau doar s?-?i faci bine datoria de biolog ?i s? studiezi am?nun?it cealalt? plant?, sau una dintre plantele artificiale, pentru care s? întocme?ti un raport detaliat, cu lux de am?nunte. Asta-i tot ceea ce m? intereseaz?. Restul te prive?te, doar e laboratorul t?u de plante, dup? cum ai spus.
- De acord, Luci, îl aprob? blonda. Nu-?i face griji, am s?-mi fac datoria, nu voi sta degeaba.
- Atunci s? în?eleg c? va trebui s? facem un recipient pentru planta creat? de domni?oara Maria, pe care o ve?i transporta la bordul navei voastre, nu pentru cealalt?, interveni Dick. Sau poate vre?i pentru amândou?.
- Nu, Dick, hot?rî Lucian. Numai pentru cea a Mariei. O vom lua pe aceea la bord, în locul celei pe care o vom aduce în schimb aici, în laboratorul vostru.
- Bine, accept? Dick. Acum, domnul Alex va mai încerca s? fac? o plant? artificial?, sau nu?
- Evident c? „domnul” va încerca, surâse Lucian amuzat, neobi?nuit nici el cu termenul „domnul”, utilizat în cazul lui Alex.
- Atunci, ce plant? a?i dori s? crea?i? i se adres? Dick lui Alex.
- Eu, normal, a? dori o plant? care s? prezinte interes din punct de vedere genetic, deci o plant? cu o structur? ADN foarte variat?.
- Îmi pare r?u, domnule Alex, dar plantele ob?inute aici, de noi, în acest laborator, nu con?in în structura lor celular? nici ADN, nici ARN, substan?e de baz? pentru cercet?rile voastre genetice, deci, din punct de vedere genetic, pentru voi, aceste plante artificiale nu reprezint? un prea mare interes, de?i ele au restul componentelor, care sunt u?or de g?sit ?i combinat. Dar am impresia cert? c? la voi, genetica se bazeaz? pe studierea ADN-ului, în special, cât ?i a ARN-ului, aceste molecule fiind capabile s? transmit? caracterele ereditare de la o genera?ie la alta.
- Un moment! îl opri Lucian. Vrei s? spui c? toate aceste plante existente aici, nu au în structura lor celular? acizii nucleici?
- Exact. Nu au ADN, nici ARN, repet? Dick.
- Dar asta e imposibil! se opuse Lucian. ADN-ul este esen?a organismelor vii.
- A?a o fi pe P?mânt, dar nu ?i aici, Lucian. Toate aceste plante ob?inute de noi pe c?i artificiale nu au ADN, dar ele exist?. La fel se întâmpl? ?i-n cazul animalelor ?i pomilor din p?durea artificial?, explic? Dick.
- Asta nu se poate! se înc?p??ân? Lucian s?-l contrazic?. F?r? molecula de ADN, acestea nu pot exista; e de neconceput s? poat? exista plante f?r? ADN. Ce s? mai spunem despre animale? Animale, fiin?e vii, f?r? ADN?!
- Nu au ADN, Lucian! înt?ri Dick. Dac? ar avea, n-ar mai fi deloc artificiale, chiar dac? ar fi create de noi, în laboratoare. Ar fi naturale, reale, normale, sau cum s? m? exprim ca s? în?elege?i mai bine? Dar nu au ADN, deci sunt artificiale; n-am avut de unde s? procur?m ADN-ul lor.
- Dar f?r? ADN e ca ?i cum nici n-ar exista. Deci, de fapt, din aceast? cauz? dispar când ia contact cu aerul din afar?, nu din cauza dantoniului din atmosfer?, ci din cauza lipsei ADN-ului; dispar ca ?i cum n-ar exista, pentru c?, de fapt, ele nici nu exist?. F?r? ADN nu pot exista!
- Dar, Lucian, ele exist?, aici, în interiorul lumii artificiale, unde noi am creat condi?ii speciale, care s? le asigure existen?a, zise Dick.
- Condi?ii speciale?! re?inu Lucian acest am?nunt. Vrei s? spui c? în aerul de sub cupola lumii artificiale nu e numai oxigen, ci ?i alte substan?e, care asigur? posibilitatea existen?ei plantelor, chiar ?i f?r? ADN? Ce altceva mai e în aer?
- Nu asta am vrut s? spun, Lucian. Nu e altceva în aerul de sub cupol?, cu excep?ia oxigenului ?i a unui amestec de gaze inofensive. De altfel, dup? cum chiar ?i voi a?i remarcat, pomii ?i animalele din p?durea artificial? nu sunt sub cupola lumii artificiale, ci în afara ei, în aer liber, pe suprafa?a planetei noastre.
- Atunci, cum e posibil ca aceste plante s? existe f?r? ADN? ADN-ul, lan?ul, spirala sau helixul vie?ii, cum este denumit pe Terra, acea miraculoas? macromolecul? bicatenar?, st? la baza existen?ei proteinelor ?i a altor substan?e primordiale. Nu gre?esc când afirm c? este îns??i esen?a vie?ii. F?r? ea, nu poate exista via??, spuse Lucian, convins c? ar avea dreptate.
- Ah, de ce oare voi, oamenii, sunte?i dispu?i s? crede?i c? a?a cum este pe P?mânt, a?a ar trebui s? fie peste tot, în întreg Universul? De ce raporta?i totul la ceea ce se afl? pe Terra? ?i de ce oare nu pute?i accepta o alt? form? de existen?? a vie?ii, de manifestare a materiei, cu totul altfel decât cum e pe Terra voastr?? Uite c? nu e chiar a?a peste tot! Legile de acolo nu sunt universal valabile. Repet, nu e la fel ca pe Terra voastr? ?i am s? v? dovedesc acest lucru de îndat?, spuse Dick Torn.
- Dick, eu personal nu consider deloc c? a?a cum este pe Terra noastr?, ar trebui s? fie în întreg Universul; evident c? materia se poate concretiza sub cele mai diverse forme, se poate organiza ?i în alte forme de existen?? decât cele de pe P?mânt ?i sunt dispus s? accept asta, dar presupuneam c? aici, pe Proxima, totul ar trebui s? fie totu?i, m?car aproape la fel. Credeam c? materia a evoluat cam în acelea?i condi?ii, în acela?i mod, iar asta numai datorit? faptului c? plantele de aici, animalele, chiar ?i voi, localnicii, totul se aseam?n? uimitor cu ceea ce exist? pe Terra actualmente. Ca aspect, cel pu?in, sunt identice, de aceea b?nuiam c? ar trebui s? aib? ?i aceea?i structur? intern?, celular?, molecular?, interioar?, sau cum vrei s-o iei, spuse Lucian.
- Într-un fel ai dreptate, dar nu în totalitate. Tocmai inten?ionam s? v? dau un exemplu elocvent în acest sens. Anume, este vorba despre locuitorii fostei planete vecine, dantonienii. Erau ni?te fiin?e vii, ba chiar inteligente, ra?ionale, civilizate, iar ei nu aveau deloc în structura lor celular? molecula ADN, nici ARN, de fapt întreaga lor structur? era total diferit? de a noastr? sau a voastr?. La fel erau ?i animalele ?i plantele de pe Dantonia, lipsite de acizii nucleici, proteine, lipide, glucide, sau alte substan?e organice atât de des întâlnite pe planetele noastre. În plus, ei nu erau deloc artificiali, ci foarte, foarte naturali, explic? Dick.
- Nu pot s? te contrazic, accept toate aceste afirma?ii. Am s? te întreb îns? dac? ace?ti dantonieni sem?nau cât de cât, ca aspect fizic exterior, cu noi, oamenii de pe P?mânt, sau cu voi, cei de pe Proxima? întreb? Lucian.
- Nu, tocmai asta e. Nu sem?nau, chiar deloc. Erau total diferi?i, nu aveau nimic în comun cu noi, decât faptul c? erau totu?i fiin?e vii ?i inteligente. Ca aspect exterior, e greu de spus cum ar?tau, nu ?tiu cum vi i-a? putea descrie. Erau ni?te creaturi foarte ciudate, a? putea spune chiar urâcioase, sau resping?toare, pentru unii, de?i poate c? pentru ei, noi eram urâ?i. Privindu-i, era greu de crezut c? acele creaturi ar putea fi inteligente ?i totu?i, erau de o inteligen?? deosebit?, în ciuda aspectului lor bizar, nu tocmai pl?cut, care nu l?sa s? se întrevad? aceast? posibilitate. Corpul lor, ca s?-i zicem a?a, nu era acoperit nici de piele, nici de p?r, iar înf??i?area lor era foarte diferit? de a noastr?, sau de ceea ce consider?m noi a fi fiin?? vie inteligent?. Ei p?reau a fi mai degrab? ni?te mon?tri îngrozitori, ap?rând ca o mas? vâscoas? diform?, gelatinoas?, transparent?, de o culoare improbabil?, ba chiar instabil?, iar fiind maleabili, î?i puteau modifica oricând, atât culoarea, cât ?i forma exterioar?. Nu aveau cap, îns? aveau trei ochi, a?eza?i într-o parte oarecare a corpului, pozi?ia lor modificându-se, în func?ie de forma pe care o aveau într-un anumit moment. ?i nu aveau gur?.
- P?i... ?i cum mâncau totu?i? întreb? Nistor.
- Deoarece suprafa?a exterioar? a corpului lor gelatinos nu era tare, pur ?i simplu, ceea ce constituia pentru ei hrana, se integra în materia lor, hrana lor fiind constituit? din ceva cu aspect dubios, aproape la fel de resping?tor ca ?i ei, r?spunse Dick, la care Nistor schi?? un gest de scârb?. ?i totu?i, nu s-ar putea spune c? erau chiar urâ?i, ci doar foarte ciuda?i, diferi?i. Depinde de cum anume erau privi?i, replic? Dick Torn, remarcând gestul lunganului.
- Iar de vorbit, cum vorbeau? Sau cum comunicau între ei? întreb? Alex.
- Într-adev?r, scoteau ni?te sunete, provenite de undeva, din interiorul lor, ni?te sunete greu de în?eles, de descifrat, dar se pare c? astfel se în?elegeau între ei, deci asta era metoda lor de comunicare. Nu aveau nici nas, nici urechi, ci doar ni?te orificii ce înlocuiau aceste organe de sim?, aflate prin apropierea celor trei ochi, impropriu spus în partea superioar? a corpului, de?i, de obicei, procedau în a?a fel încât ochii s? ocupe aceast? pozi?ie superioar?. Cei trei ochi se mi?cau independent unul de cel?lalt, deci aveau un câmp vizual foarte larg, putând vedea în mai multe direc?ii în acela?i timp. În privin?a membrelor, nu s-ar putea spune c? aveau, de?i, aveau totu?i mai multe membre false, pe care le scoteau sau ?i le retr?geau în func?ie de necesitate, deplasându-se cu ajutorul lor. Aceste membre false, pseudopode, erau lipsite de degete ?i nu aveau o pozi?ie stabil? sau o form? bine definit?; dantonieni î?i modelau corpul, în func?ie de necesit??ile de moment. În plus, nu aveau sexe, ci numai unul singur, înmul?indu-se prin diviziune, îi descrise Dick pe fo?tii dantonieni, locuitorii fostei planete vecine, Dantonia.
- Prin diviziune? se mir? Alex. Înseamn? c? erau incredibil de mul?i.
- Nu, nu erau prea mul?i. Pentru c? fiecare individ în parte se dividea o singur? dat? în cursul vie?ii, numai la o anumit? vârst?. Deci, dup? un anumit timp de la apari?ie, pare-mi-se, dup? 30 de ani tere?tri, un individ se putea divide, formându-se doi indivizi identici. Deci, nu aveau copii, care apoi s? creasc? mari; ei ap?reau direct maturi, iar asta constituia oarecum un avantaj pentru ei. Dar ?i un mare dezavantaj, din punctul nostru de vedere, pentru c? astfel nu existau instincte paterne ?i materne, nu exista între ei o afec?iune strâns?, reciproc?, nu exista acel ceva „magic”, care s?-i apropie unul de altul, de aceea tr?iau independent, fiecare individ, f?r? a forma o familie sau altceva asem?n?tor. De tr?it, fiecare individ în parte tr?ia în jur de 150-200 de ani tere?tri, dup? care se dezintegrau brusc, se dematerializau instantaneu. Ca dimensiuni, erau apropia?i nou?, având între 1,80 m ?i 2,00 m lungime, l??ime sau în?l?ime, depinzând de pozi?ia pe care o aveau la un moment dat ?i cânt?reau între 100-120 kg. Erau, repet, ni?te fiin?e foarte ciudate, din mai multe considerente; printre acestea se num?r? ?i faptul c? erau adaptabile practic oric?rui tip de atmosfer?, oricât de toxic? ar fi fost, dup? standardele noastre, sau din orice substan?e chimice ar fi fost compus? aceast? atmosfer? ?i erau rezisten?i aproape la orice temperaturi, indiferent cât de crescute sau sc?zute ar fi fost ele. Deci, practic, rezistau în orice mediu. ?i nu se îmboln?veau deloc, î?i continu? Dick explica?iile.
- Pare a fi de-a dreptul imposibil! Incredibil! aprecie Alex.
- Dar creier aveau? se interes? doctori?a.
- Nu, nu aveau nici creier, de?i erau fiin?e ra?ionale, îns? sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asem?na deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici m?car oase nu aveau, deci erau lipsi?i de sistemul osos, de cel muscular, ca ?i de inim?, vene, sânge ?i tot ceea ce noi cunoa?tem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau ni?te organe interne foarte ciudate ?i simple, care erau ?i ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparen?i, erau vizibile, explic? Dick.
- Straniu... Descrierea f?cut? seam?n? oarecum cu cea a unor fiin?e microscopice unicelulare, de pe planeta noastr?, remarc? blonda. Un fel de amibe.
- Posibil, domni?oar?, îns? nu chiar, o contrazise Dick. Dantonienii nu erau deloc fiin?e microscopice ?i nici unicelulare, structura lor fiind foarte, foarte complex?, bine dezvoltat?, dar total diferit? de tot ceea ce ne este nou? familiar. Iar plantele ?i animalele de pe Dantonia erau la fel de ciudate, de diferite, nu sem?nau cu nimic din ceea ce ?tim noi, absolut deloc.
- Am în?eles deci faptul c? aceste ciudate fiin?e ra?ionale, animalele ?i plantele de pe fosta planet? vecin?, Dantonia, nu aveau ADN, nici ARN, ci doar o structur? intern? complex?, complet diferit? de a noastr?, recapitul? Lucian pe scurt ceea ce aflaser?. Dar, dup? cum chiar tu ai spus foarte clar, nici ca aspect exterior nu erau deloc la fel ca noi, ci cu totul diferi?i. Deci, asta presupune c? au evoluat în cu totul alt fel de condi?ii, de aceea materia s-a concretizat în cazul lor totalmente în cu totul alte forme de existen??. Dar despre ex-locuitorii planetei voastre, Proxima, cei ce tr?iau aici înainte de explozia Dantoniei, ce po?i s? ne spui? Ei, ca aspect exterior, b?nuiesc c? se asem?nau foarte mult nou?, de moment ce ?i voi sunte?i la fel ca noi, ceea ce presupune c? ?i ca structur? interioar? erau tot la fel ca noi.
- Aproape la fel ca voi; nu chiar identici, dar foarte pe aproape, spuse Dick.
- Dar ei aveau ADN? întreb? Lucian, ve?nic curios.
- Da, din nefericire pentru ei, aveau, r?spunse Dick.
- De ce spui „din nefericire”? se mir? Lucian.
- Pentru c? acest fapt nu i-a ajutat cu nimic atunci când Dantonia a explodat, iar dantoniul a p?truns în atmosfera Proximei. Dimpotriv?, le-a fost chiar fatal, explic? Dick.
- Iar plantele ?i animalele care tr?iau pe Proxima? întreb? tot comandantul.
- ?i ele erau la fel, aveau o structur? interioar?, cât ?i un aspect exterior aproape la fel cu exemplarele similare de pe Terra, în unele cazuri fiind practic identice cu cele de pe P?mânt ?i aveau atât ADN, cât ?i ARN.
- Dar despre voi, actualii locuitori ai Proximei, deci cei de acum, ce ne pute?i spune, ave?i sau nu ADN? întreb? Lucian.
- Lucian, te rog... interveni Nick, nemul?umit de întrebare.
- Da, bine, prietene, am în?eles aluzia. N-am s? mai insist asupra acestui subiect, în?eleg c? nu-?i place aceast? discu?ie.
- Dar animalele ?i pomii din p?durea artificial? sunt tot crea?ii artificiale, deci nu au ADN în structura lor celular? ?i totu?i rezist? pe suprafa?a planetei, în aer liber, în prezen?a dantoniului, observ? Nis, lunganul. Cum se explic? acest fapt?
- Pentru c? ei a?a au fost crea?i, anume pentru a putea rezista în acele condi?ii vitrege, iar în plus, pentru a putea rezista în prezen?a dantoniului, ele primesc zilnic o cantitate bine stabilit? de calorii, proteine ?i vitamine, pe care nu ?i le-ar putea procura singure, pomii primindu-?i-le prin intermediul apei pe care o consum?, iar animalele prin intermediul hranei. Tot astfel, le este adminisrat?, prin intermediul apei, respectiv hranei, o substan?? organic?, ce are rolul de a înlocui într-un fel acizii nucleici, de obicei ADN-ul, dar ?i ARN.
- Cum?! Dar acizii nucleici nu pot fi înlocui?i cu nimic altceva. Nu poate exista un înlocuitor al ADN-ului, se împotrivi Lucian.
- Desigur, substan?a respectiv? nu are acelea?i propriet??i cu spirala ADN, ea nu-?i poate asigura autoreproducerea, diversificarea ?i continuitatea, a?a cum ADN-ul are capacitatea de a face, de aceea aceast? substan?? trebuie administrat? plantelor, respectiv animalelor, zilnic, în mod regulat, pentru ca ace?ti substituen?i s? existe mereu în structura intern? a organismelor vii, care înfrunt? atmosfera exterioar? a planetei noastre, s? fie mereu în cantitatea necesar?, spuse Dick.
- Dar asta-i imposibil! protest? din nou comandantul misiunii.
- O fi imposibil pe Terra, Lucian, îns? nu ?i pe Proxima. Aici e foarte posibil, deci ar trebui s? accep?i realitatea, îl sf?tui Dick.
- M? v?d nevoit s? accept realitatea a?a cum mi-o prezenta?i voi, Dick, n-am încotro, de?i mie mi se pare ceva în neregul?, pe undeva, î?i spuse Lucian p?rerea.
- Întotdeauna ?i se pare a fi ceva în neregul??
- Nu, Dick, nu chiar întotdeauna.
- Atunci, Luci, mai pot face ?i eu o plant?, chiar dac? nu va avea ADN? Iar Dick s-ar putea s? se în?ele. Chiar ?i f?r? ADN, o astfel de plant? artificial? s-ar putea s? reprezinte un oarecare interes pentru noi, chiar ?i din punct de vedere genetic, spuse Alex.
- Bine, b?trâne. Po?i încerca. De fapt, chiar asta trebuie s? faci, doar c? ne-am îndep?rtat de subiect, ne-am luat cu vorba, îns? totul a fost deosebit de interesant, zise Lucian.
Apoi Alex, geneticianul grupului, sub îndrumarea lui Dick, reu?i ?i el s? creeze o plant? artificial?, chiar dac? nu tot atât de spectaculoas? ca a Mariei; totu?i o plant? artificial?.
- Unde ve?i transporta cele dou? plante artificiale, pe care dori?i s? le studia?i? întreb? Dick.
- Înc? nu ?tim sigur, r?spunse Lucian. Aici va trebui s? interveni?i voi, s? ne ajuta?i s? g?sim un loc, o înc?pere luminoas?, spa?ioas?, din interiorul ora?ului artificial, unde s? le transport?m, spre studiere. Acolo vom aduce aparatur? de la bordul navei noastre, echipament ?tiin?ific, pentru c? vrem s? facem cercet?rile a?a cum ne pricepem, cu aparatura noastr?, pe care ?tim sigur cum s? o utiliz?m, spre deosebire de cea local?.
- Desigur. Asta se poate aranja, accept? Dick. Nu exist? nici o problem?.
- Perfect, aprecie Lucian. Iar acum, dac? am c?zut de acord, ne putem retrage. Scuz?-ne, Dick, dac? te-am deranjat prea mult, nu asta ne-a fost inten?ia.
- Nu, Lucian. Nu trebuie s? v? scuza?i, n-a fost nici un deranj. Chiar dac? insi?ti asupra convingerilor tale. Dar nu trebuie s? pleca?i. Mai pute?i r?mâne. A?i putea încerca ?i voi, ceilal?i, s? crea?i câte o plant? artificial?. V? mai fac aceast? propunere. Presupun c? ar fi destul de interesant pentru voi. Poate c? ve?i reu?i totu?i s? în?elege?i ceva mai mult decât doar privind. Ce zici, Lucian, ai putea fi chiar tu urm?torul care s? încerce, îl invit? Dick.
- Nu, Dick. Mul?umesc, dar nu cred c? a? dori a?a ceva. Poate colegii mei doresc, nu le pot interzice. Deci, dac? vreunul dore?te s? încerce, poate chiar Ly, ori Nick, mai r?mânem, nu plec?m chiar acum, dar dac? nu dore?te nici unul, ne vom retrage imediat, decise Lucian, ?tiind c? aceasta era ultima sear? pe care ?i-o petreceau împreun? cu fra?ii Kuny.
- Tu de ce nu vrei s? încerci totu?i? ?i-e team? cumva c? n-ai s? reu?e?ti ?i te vei face de râs fa?? de colegii t?i? insist? Dick.
- Nu, nicidecum din aceast? cauz?, dar... ezit? Lucian.
- Hai, nu e mare lucru! Ai putea face o floare micu??, ginga??, delicat?. Ar fi totu?i, cred, o experien?? destul de interesant?, necesar?, util? pentru tine, continu? Dick cu insisten?ele. De exemplu, ai putea încerca s? creezi, s? zicem... Un ghiocel, din câte ?tiu, o floare micu??, firav?, care pe planeta voastr? apare odat? cu sosirea prim?verii, deci un vestitor al prim?verii.
- A?a e, ai dreptate, îl aprob? Lucian îngândurat, melancolic. Mda, poate c? în final ai s? reu?e?ti s? m? convingi cu insisten?ele tale; desigur c? n-ar fi r?u s? încerc. Un ghiocel?! Îmi plac ghioceii... Da, ar fi cu adev?rat interesant. Un ghiocel artificial. O micu?? floare, pe care a? putea apoi s? i-o ofer colegei mele, Lia, s? o p?streze în camera ei. Da, e o idee care m? încânt?...
- S? nu-?i închipui cumva c? am s? primesc o floare de la tine, fie ea ?i artificial?! se împotrivi categoric Lia.
- De ce nu? insist? Lucian, sfredelind-o cu privirea; noul ei refuz p?ru a-l îndârji. Nu cred c? ar trebui s? refuzi o asemenea ofert?. Gânde?te-te bine, poate nu va mai exista niciodat? ocazia s? prime?ti de la cineva o plant? artificial?. Un micu? ghiocel ginga?, absolut nevinovat. L-ai putea a?eza frumos, undeva, în camera ta, unde stai împreun? cu Ly. Undeva, la lumin?. Sau poate c? nu-?i plac florile?
- Bineîn?eles c?-mi plac florile, toate, dar nu vreau s? primesc nici o floare de la tine!
- Las’ c? vedem noi... ?tii ce, Dick, m-ai convins, am s? încerc s? creez un micu? ghiocel artificial, desigur, tot sub îndrumarea ta. Acum!
- Foarte bine, Lucian. E o decizie pe care n-ai s-o regre?i, vei vedea, spuse Dick.
- ?tii, Lucian, dup? tine, am s? încerc ?i eu s? creez o plant? artificial?. Sunt foarte curios. Mi se pare cel pu?in interesant, se hot?rî Nick.
- Ba, fr??ioare drag, cred c? va trebui s?-mi dai mie prioritate, altfel n-ar fi frumos din partea ta, interveni Ly.
- Sigur, surioar?. Dac? vrei ?i tu, n-am nimic împotriv?. Ai prioritate.
- În cazul ?sta, Ly, ai prioritate ?i din partea mea, o anun?? Lucian.
- Nu, Lucian, nu e cazul; nu m? refeream la tine, numai la fratele meu. Deocamdat?, pân? se va sfâr?i aceast? zi, înc? mai sunt gazd? pentru voi, iar tu e?ti în continuare unul dintre oaspe?ii mei, ba chiar comandantul lor, deci în calitate de gazd?, trebuie s? te las pe tine mai înainte, pentru c? aste este înc? datoria mea, deci din partea ta nu mi se va p?rea deloc o lips? de polite?e sau de respect, ba chiar te rog s? fii tu primul, de moment ce Dick te-a invitat, spuse Ly.
- Bine, Ly. În cazul ?sta, totul e-n ordine. Spune-mi, Dick... Ce am de f?cut?
- Un moment, Lucian, nu te gr?bi! Înc? n-am cerut computerului substan?ele necesare ghiocelului. Ai pu?in? r?bdare. Nu dureaz? mult.
Dick Torn ceru computerului toate substan?ele necesare pentru crearea unui ghiocel artificial, iar dup? ce le primir?, îi explic? „?efului” ce con?inea fiecare eprubet? în parte, cum, în ce ordine ?i cantitate ?i pentru cât timp trebuia s? le amestece, într-un cuvânt, cam tot ce ar avea de f?cut, a?a cum Lucian solicitase, apoi îl întreb? pe acesta:
- Mai este nevoie s? te îndrum sau crezi c? te descurci singur?
- Mul?umesc pentru explica?ii, Dick. Cred c? nu mai am nevoie de ajutorul t?u. Am re?inut tot ce trebuie s? fac, deci o s? m? descurc singur. În caz contrar, sper c? n-ai s? m? abandonezi. Deci, stai pe aproape!
- Fire?te c? dac? vei avea nevoie, te voi ajuta cu pl?cere. Dar dac? vrei s? încerci singur, f?r? îndrumare direct?, î?i urez mult succes. Vei avea nevoie.
- Bine. Mul?umesc.
„?eful” se apuc? de lucru f?r? a ?ov?i, cu siguran?a care îl caracteriza. Mândru, serios, atent, concentrat asupra eprubetelor, pe care le mânuia cu u?urin??, cu îndemânare, de parc? ar fi f?cut dintotdeauna a?a ceva, începu s? amestece solu?iile, a?a cum îi indicase Dick, f?r? s? fi sc?pat din vedere vreun am?nunt, oricât de minor, m?surând totul cu precizie matematic?, f?r? a se l?sa intimidat, ori cuprins de emo?ie, din cauza privirilor curioase ale colegilor s?i, îndreptate ?int? asupra lui ?i a modului în care lucreaz?. Termin? repede de amestecat substan?ele ?i f?r? a sta pe gânduri, turn? solu?ia final? în micu?ul vas cu p?mânt pe care i-l indicase Dick. În a?teptarea apari?iei ghiocelului, privi vasul cu aten?ie, iar pentru o clip? se sim?i ?i el cuprins de emo?ie, dar nu l?s? s? se vad? ceva în acest sens, p?strând pe chipul s?u seme? acea figur? sobr? ce nu-i tr?da sentimentele, pentru c? nu dorea ca ceilal?i s? observe c? ar fi emo?ionat; pentru ei p?rea poate doar arogant, mult prea sigur pe sine; prefera s? lase aceast? impresie. ?i totu?i, ?tia c? lucrase f?r? a face vreo gre?eal?, altminteri ar fi intervenit Dick, deci, experien?a lui nu avea cum s? fie sortit? e?ecului.
?i iat?, nu dup? mult timp, ginga?ul ghiocel ap?ru, mândru ?i seme?, la fel ca ?i cel ce-l crease. Lucian privi ghiocelul firav, pl?pând, fiind mul?umit de rezultat, dar tr?s?turile lui severe ?i pl?cute totodat?, nu l?sau s? se întrevad? nici m?car mul?umirea de sine pe care o avea în acel moment datorit? rezultatului ob?inut, doar era firesc s? reu?easc?, nu putea da gre? tocmai el, deci, nu trebuia s? se arate nici mul?umit, nici nemul?umit.
- Bine lucrat, aprecie Dick. Felicit?ri, domnule comandant!
- Pentru ce, domnule Dick? Eu am f?cut numai ceea ce dumneavoastr? mi-a?i explicat, replic? „?eful” de îndat?, nemul?umit c? i se spusese „domnule comandant”. Oricum, tot n-am în?eles prea mare lucru din ceea ce am f?cut, domnule Dick.
- Ah, Lucian, nu ier?i nimic... îi repro?? Dick blând.
- Chiar a?a?! f?cu el pe ne?tiutorul, apoi se întoarse c?tre colega lui: Poftim, domni?oara psiholog. Micu?a floare î?i apar?ine, e gata s? intre în posesia ta.
- Nu, Lucian, nici nu m? gândesc! P?streaz-o sau g?se?te-i alt proprietar.
- Hai, Lia... Ia-o, te rog, nu fi rea! Cum po?i refuza o asemenea floare? Prive?te-o numai, o invit? el. E doar o floare micu??, firav?, ginga??, un ghiocel pl?pând, nevinovat... Ar fi p?cat s? se piard?, c?ci dac? încerc s?-l iau cu mine în nava noastr?, soarta nu-i va fi prielnic?. De aceea ?i-l ofer ?ie, s?-l p?strezi. Te rog, prime?te-l!
- Ai dreptate. Îmi place, e un ghiocel deosebit, în felul lui, spuse Lia încântat?, privind vis?toare micul ghiocel. Am s?-l iau, accept? ea, uitând pentru o clip? refuzul categoric de mai înainte, dar se corect? de îndat?, revoltat?: Dar nu, nu pot s?-l primesc de la tine, în nici un caz!
- Ascult?, dac? te deranjeaz? atât de mult faptul c? e de la mine, atunci nu te mai gândi la asta, închipuie-?i cu totul altceva. Oricum, dac? tu n-ai s?-l prime?ti, în final am s? i-l ofer colegei tale de camer?, Ly, deci tot la tine în camer? va ajunge, indiferent cum.
- Bine, fie, îl primesc, accept? ea în cele din urm?. Dar s? ?tii c? nu pentru c? e de la tine, în nici un caz, ?sta e unicul motiv pentru care l-a? refuza, îns? îl primesc doar pentru c? e un micu? ghiocel foarte dr?g?la?. ?i întâmpl?tor îmi plac ghioceii, foarte mult. Oricum, î?i mul?umesc.
- Mie?! se mir? Lucian, satisf?cut c? în final Lia acceptase totu?i ghiocelul. Pentru ce? Doar nici m?car nu e de la mine, deci n-ai de ce s?-mi mul?ume?ti, replic? el, înmânându-i vasul cu micu?ul ghiocel, pe care ea îl lu? cu grij?.
- S? ?ti?i, domni?oar? Lia, c? dac? v? incomodeaz? totu?i cu ceva, nu-i nevoie s?-l lua?i chiar acum cu dumneavoastr?. Vi-l va aduce cineva în cursul zilei de mâine, în camera dumneavoastr?, îi spuse Dick, politicos.
- Ah, nu, l?sa?i... Nu m? incomodeaz? cu nimic. E doar un ghiocel mititel; e foarte u?or, deci nu-mi va fi deloc greu s?-l transport pân? în camera mea.
- Cum dori?i, domni?oar?, ced? Dick.
Apoi Ly, sub îndrumarea direct? a lui Dick, trecu ?i ea la încercarea de a crea o plant? artificial?, nu o floare, pe care reu?i s? o ob?in? f?r? prea mare dificultate. Dup? ea, fu rândul fratelui ei s? treac? la executarea unei plante artificiale, el dorind o floare pentru blondina lui. Întrebând-o pe Maria ce flori prefer?, ea nu ?tia ce s?-i r?spund?, fiindc? îi pl?ceau toate, foarte mult; chiar ?i buruienile. În final, se decise asupra trandafirilor, deci Nick hot?rî s? fac? un minunat trandafir ro?u pentru blonda lui, trandafir pe care reu?i s?-l creeze, dup? indica?iile repetate ale lui Dick.
Apoi Stela î?i ar?t? ?i ea interesul pentru crearea unei plante, dar nu o floare, apoi Nis ?i Mihai f?cur? ?i ei aceast? experien??, ob?inând tot câte o floare; Nis lalea, iar Mihai un crin, frumos mirositor. Iar în final se hot?rî chiar ?i domni?oara consilier s? încerce s? creeze o plant? artificial?, dar nu o floare, doar avea deja ghiocelul oferit de Lucian. Nis oferi laleaua creat? domni?oarei doctor Stela, Mihai desigur frumoasei gazde Ly, iar Nick – bineîn?eles, Mariei.
Dup? ce terminar? aceste experien?e, se hot?râr? s? p?r?seasc? incinta laboratorului; st?tuser? destul de mult, se f?cuse deja târziu. Astfel, î?i luar? „r?mas bun” de la Dick, care r?mase în continuare în laborator, stabilind ca Nick, Maria ?i Lucian s? revin? în cursul zilei urm?toare cu o plant? de la bordul „Pacifis”-ului, pe care o vor schimba cu minunata plant? rar? creat? de blonda echipajului, plant? ce va fi transportat? la bordul navei lor când recipientul necesar supravie?uirii ei va fi gata.
P?r?sir? laboratorul, plantele create de Dick, Alex, Ly, Lia ?i Stela r?mânând acolo; ele vor fi transportate în cursul zilei urm?toare într-o înc?pere din ora?ul artificial, unde s? fie destinate cercet?rii de c?tre echipajul terestru, cu echipament ?tiin?ific adus de la bordul navei lor, „Pacifis”. Plantele urmau s? fie cercetate în special de Maria – în calitate de biolog, Alex – ca genetician ?i doctori?a Stela – biochimist.
Florile le luar? cu ei, Lia ?inând cu grij? micu?ul ghiocel. Mihai ducea el vasul cu crinul pentru Ly, Alex transportând laleaua pe care Nis i-o oferise doctori?ei lor, iar Nick, bineîn?eles, trandafirul blondei sale. Astfel p?r?sir? laboratorul în care-?i petrecuser? aproape întreaga zi în care mai r?m?seser? în exclusivitate înc? împreun?...