Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”

de Cornelia Georgescu


*37. A ?asea noapte.

Noaptea se l?s? din nou peste planeta t?cut?. Lini?tea deplin? care domnea peste tot nu era tulburat? de nici cel mai mic zgomot, iar cerul planetei era cuprins treptat-treptat de negura nop?ii, doar suprafa?a Proximei r?mânând îns? negre?it alb? ca ?i ziua.
Prin v?lul tulbure ca o cea??, avionul pilotat de Nick zbura lini?tit, strecurându-se ca o umbr? mi?c?toare, foarte aproape de suprafa?a planetei, zburând iar??i dup? metoda clasic?, la fel ca o ma?in?, iar Nick îl îndrepta spre ni?te stânci ale unor mun?i înal?i, la poalele c?rora opri avionul, hot?rând s? înnopteze acolo.
U?a avionului se deschise, iar din interiorul lui ie?i Maria, blond?, scund?, dar nu foarte, m?run?ic?, privind cu interes cu ochii ei cei mari ?i verzi stâncile mun?ilor înal?i, cu poalele aflate jos, pe suprafa?a planetei, ie?ind parc? din solul cel alb ?i neted ca de sticl?, înv?lui?i de aburul fin ?i totodat? dens al atmosferei, iar cu vârfurile pierdute în negura nop?ii, în straturile superioare ale atmosferei planetei, lipsit? de aburul alb al dantoniului la acea în?l?ime, ajungând parc? pân? la stele. Maria privea încântat? acest peisaj nocturn, iar în urma ei ie?i Nick, frânt de oboseal?, abia mergând ?i având ochii semiînchi?i. Întreaga lui figur? tr?da oboseala ce-l cuprinsese, fiind evident c? fusese prea solicitat în ziua care de abia se încheiase, de?i se treziser? mai târziu în acea diminea??. Incursiunea prin p?durea artificial?, zborul demonstrativ cu avionul, multitudinea de explica?ii pe care le d?duse, iar în final, mai ales dansul, toate acestea îl solicitaser? excesiv, el nefiind obi?nuit cu o activitate zilnic? atât de intens?.
Maria, observând cât este de obosit, nu întârzie nici ea în admirarea tabloului nop?ii, care-i fermeca privirea ei cea verde, vis?toare, trecu s?-l ajute pe Nick s? aduc? din avion cele necesare înnopt?rii în acel loc. Dup? ce terminar? de aranjat totul, Nick se convinse c? avionul st? bine în locul unde-l oprise, apoi se schimb? ?i se întinse sfâr?it de oboseal? pe salteaua confortabil?, închizând ochii imediat. Maria se schimb? ?i ea de uniforma albastr?, a?ezând-o cu grij? lâng? hainele lui Nick, iar dup? ce arunc? în treac?t o ultim? privire verde c?tre mun?ii m?re?i, care-i încântaser? vederea, se întinse lâng? el ?i-i privi chipul pl?cut, cuprins de oboseal?, care în acel moment p?rea mai destins ?i-l întreb? abia ?optit:
- Ai adormit deja, dragul meu?
- Înc? nu, dar nu sunt nici prea departe de a se petrece acest lucru, r?spunse el, cu ochii înc? închi?i.
- ?i vrei s? adormi f?r? s? m? s?ru?i înainte de culcare?
- Nu vreau asta, dar sunt extenuat, m? simt epuizat, a?a c? am s?-?i fac o propunere. Anume, ce-ar fi ca în seara asta s? m? s?ru?i tu pe mine înainte de culcare, f?r? s? te superi din cauza asta. Ce zici, se poate? îi spuse el cu glasul stins, f?r? a-?i deschide ochii; î?i sim?ea pleoapele grele, iar acestea refuzau s? se ridice, de parc? erau lipite.
În?eleg?toare, Maria nu coment?, ci îl cuprinse în bra?ele-i delicate ?i îl s?rut? cu drag. Cu un ultim efort, el reu?i cu greu s?-?i dezlipeasc? pleoapele ?i deschise pe jum?tate ochii, o cuprinse pe blonda lui în bra?e, îns? f?r? a o mai strânge tare, ca de obicei, fiindc? puterile îl p?r?siser? parc? ?i se l?s? s?rutat de Maria, în voia ei, dup? care, într-un târziu, chiar adormi, iar Maria î?i a?ez? capul cu pletele b?laie pe bra?ul lui, privind cu ochii ei cei verzi spre cerul nop?ii, pres?rat cu stele, pe care mun?ii parc? le atingeau cu vârfurile lor. Dup? ce contempl? destul minunatul tablou nocturn, î?i întoarse privirea verde c?tre Nick, al c?rui chip pl?cut ?i blând o fascina în egal? m?sur? cu priveli?tea nop?ii, dac? nu chiar mai mult poate. Tot admirându-l, într-un târziu adormi ?i ea cu capul îndreptat spre el.
În timp ce ei plecaser? cu avionul de lâng? nava albastr? „Pacifis”, Ly ?i ceilal?i colegi ai Mariei r?m?seser? înc? acolo. Dup? ce terminaser? de strâns totul, ie?ir? s?-?i ia „r?mas bun” de la Ly, care trebuia s? se întoarc? în ora?ul artificial. În acel moment, Lia, care hot?râse dinainte ?i c?reia To Kuny îi oferise posibilitatea de a dormi în aceea?i camer? cu Ly, se adres? colegilor ei, anun?ându-le hot?rârea luat?:
- ?ti?i, eu nu mai r?mân în „Pacifis”. M-am gândit bine, iar în cele din urm? m-am hot?rât ca de acum încolo s? dorm într-o camer? din ora?ul artificial, atâta timp cât vom petrece pe suprafa?a Proximei, pân?-n momentul plec?rii spre Terra.
- Cum?! E?ti sigur? de ceea ce spui? o fulger? Lucian cu privirea lui cea expresiv?, ager?, de vultur.
- Da, m-am hot?rât ?i ?tiu ce fac. Nu exist? nici un pericol, locuitorii acestei planete au dovedit încredere. Sunt sigur? c? nu gre?esc, a?a c? doresc s? r?mân acolo de acum înainte. Se va g?si o camer? liber? pentru mine, în care s? stau.
- Alegerea î?i apar?ine, iar dac? tu consideri c? procedezi corect, e?ti liber? s? faci a?a cum crezi, îi spuse Lucian blând, îns? privirea i se întunec? de o umbr? în care se putea citi nepl?cerea fa?? de decizia Liei; totu?i nu-i repro?? nimic.
Cu ochii sclipind de bucurie, neluând în seam? nemul?umirea din privirea lui, Lia sim?i c? l-ar fi îmbr??i?at ?i l-ar fi s?rutat ea îns??i pentru aceast? permisiune; totu?i, îl întreb?, neîncrez?toare:
- Deci, îmi permi?i s? plec acum, împreun? cu Ly?
- Bineîn?eles, din partea mea e?ti liber?, nu depinzi cu nimic de mine. Nu pot hot?rî în locul t?u, pentru tine. De altfel, Mihai e r?spunz?tor de securitatea echipajului nostru, nu eu, deci, presupun c? pe el ar trebui s?-l întrebi, nu pe mine. Eu sunt responsabil doar de misiunea noastr? ?i de „Pacifis”, de aceea voi r?mâne s? dorm aici, în continuare, în nava noastr?, o aprob? el, de?i hot?rârea ei de a-i p?r?si nu-i convenea deloc, iar acest lucru se putea citi cu u?urin?? pe tot chipul lui, cu toate c? se str?duia s? nu lase s? se observe.
Îns? Lia remarc? împotrivirea de pe chipul lui ?i crezând c? se poart? astfel doar din cauza micului incident petrecut în timpul dansului, se sim?i datoare s?-?i cear? iertare de la el:
- Ascult?, îmi pare r?u c? te-am p?lmuit. N-a fost inten?ionat. Pe moment nu mi-am dat seama ce fac. Deci, a fost doar o reac?ie ins-tinctiv?; un impuls de moment ?i nimic mai mult. Sincer, îmi pare r?u, am gre?it. Poate nu meritai asta. N-am vrut...
- Nu face nimic. Sau în orice caz, a meritat riscul. Poate c? totu?i meritam asta... Oricum, am uitat deja. Nu te-am învinov??it deloc, nici o clip?, nu-?i face griji inutile în privin?a asta. Nici m?car n-am fost sup?rat pe tine; nu din aceast? cauz?, îi spuse Lucian.
- Deci, nu din aceast? cauz?, re?inu Lia ultimele lui cuvinte. Ceea ce presupune c? totu?i...
- Nu! o întrerupse el. Nu eram deloc sup?rat pe tine ?i nici nu sunt. Nici m?car datorit? minitransmi??torului uitat în nav? azi.
- Atunci... Spune-mi, Luci, de ce m-ai s?rutat totu?i?
- Dificil? înterebare, cu r?spuns pe m?sur?, dificil de dat... Nu ?tiu... Poate m-am l?sat furat de moment. În?elegi oare? Muzica, dansul, întreaga ambian??, apoi Ly ?i Maria, care m-au s?rutat ele pe obraz; am fost tentat s-o fac ?i n-am putut rezista. În plus, tu e?ti atât de frumoas? ?i provocatoare, colega! Dar s? ?tii c? nu regret deloc gestul, nici o singur? clip?. Nu regret nimic, nici palma primit?...
- Desigur, pricep... ?i-ai amintit de vremurile bune de pe Terra, când f?ceai pe marele Don Juan, ?i-ai amintit de toate fetele care erau înnebunite dup? tine ?i frecventau seara discotecile, mai mult din cauza ta, pentru a te vedea pe tine; probabil te s?rutau destul de des, la fel ?i tu pe ele, dar nu trebuie s? faci pe Don Juan ?i cu mine, pentru c? nu-?i merge! De altfel, te-am avertizat o dat? s? nu încerci, îi aminti ea.
- Bine, dac? a?a spui tu, poate c? a?a a fost, de?i ?i eu te-am avertizat ce se va întâmpla data viitoare, te-am prevenit, ca s? ?tii la ce s? te a?tep?i din partea mea. Dar hai s? spunem c? a? fi gre?it, îns? nu m? judeca prea aspru pentru asta. Vezi bine c? în final, tot eu sunt cel ce trebuie s?-?i cer scuze, de?i, dup? cum ?i-am spus mai înainte, nu regret nimic din ceea ce s-a întâmplat, spuse el.
- Nu te judec deloc. Poate c? nu trebuia s?-?i fi dat palma aceea... Oricum, s? nu mai încerci niciodat? s? m? s?ru?i!
- Sigur, dac? spui tu, n-am s? mai încerc. Dar nu-?i promit nimic, absolut deloc.
- De ce nu-mi promi?i?
- Pentru c?, dup? ce te-am s?rutat deja o dat?, e prea pu?in probabil c? n-am s? încerc din nou, iar dac? se va întâmpla acest lucru, nu vreau s?-mi repro?ezi c? mi-am înc?lcat din nou ?i cuvântul dat acum, în aceast? sear?.
- Nu trebuie s? se mai repete! îi impuse Lia.
- ?tiu asta. Presupuneam numai...
- Ar fi de preferat s? nu faci asemena presupuneri. ?i totu?i, putem pleca acum, în ora?, eu ?i Ly? îl întreb? Lia, cu o not? r?ut?cioas? în glas.
- Repet, Lia, ai permisiunea mea în acest sens, dac? tot mi-ai cerut-o, o aprob? din nou Lucian, cu toate c? ?i de data aceasta, întreaga expresie a fe?ei sale, cât ?i umbra din priviri, îl contraziceau vizibil, demonstrând din nou c? nu gândea deloc a?a cum vorbea.
Îi acordase îns? permisiunea lui, deci, nu putea da înapoi, îns? altceva putea... Se îndrept? hot?rât c?tre ea, apropiindu-se încet, tot mai mult. Privind în treac?t spre Ly, îi spuse:
- Scuz?-m?, te rog, Ly. Am ceva de l?murit cu colega mea. O mic? problem?, o neîn?elegere...
- Desigur, Lucian, îi r?spunse Ly aprobator, retr?gându-se pu?in.
Lia se retrase ?i ea câ?iva pa?i, ferindu-se de el. Privindu-l, îl întreb? tem?toare:
- Hei, ce ai de gând s? faci?
- Tu ce crezi? r?spunse el tot printr-o întrebare, iar când ajunse lâng? ea, o cuprinse strâns în bra?e, fixând-o cu privirea lui hipnotizatoare; î?i înc?lcase deja promisiunea, deci, ce conta înc? o dat??
- Lucian, las?-m?-n pace! D?-mi drumul! spuse ea cu glas poruncitor.
- Nici nu m? gândesc, replic? el ?i evident, o s?rut? din nou, cu pasiune, a?a cum numai el se pricepea...
Când se v?zu liber?, Lia inten?ion? s?-l p?lmuiasc?, îns? prev?z?tor de data aceasta, Lucian o prinse de mân? ?i o opri la timp. Instinctiv, o prinse ?i de cealalt? mân?.
- Nuu... N-ai s?-mi mai faci una ca asta din nou! Nu ?i de data aceasta. N-am s? te las, spuse el, dând u?or din cap, în semn de nega?ie.
- Lucian, d?-mi drumul! amenin?? ea.
- Nici vorb?! N-am de gând s? te las. Vrei chiar atât de mult s?-mi înro?e?ti ?i cel?lalt obraz?
- Nu! Vreau numai s? plec mai repede în ora?, împreun? cu Ly. A?a c? d?-mi drumul imediat! repet? ea poruncitor.
- Nu! Doar dac?-mi promi?i c? n-ai s?-mi dai înc? o palm?, se împotrivi el categoric.
- Te rog, m? doare... Nu m? strânge a?a de tare, m? dor mâinile, schimb? ea tactica.
- Scuz?-m?, n-am avut aceast? inten?ie, spuse el ?i sl?bi din strânsoare.
Atunci ea se smuci, încercând s? scape de el, dar nu reu?i.
- N-ai nici o ?ans?! o avertiz? el.
- Lucian, te rog, las?-m?! insist? ea.
- Mai întâi promite-mi ce ?i-am cerut, repet? el condi?ia.
- Fie. Promit. Te rog... Acum m? la?i? Îmi dai drumul?
- Desigur, spuse el ?i-i d?du într-adev?r drumul, nu înainte de un al treilea s?rut pasional. Noapte bun?, îi ur? el zâmbind, s?rutându-i de data aceasta galant mâna, apoi ad?ug?: Sper s? te sim?i bine ?i s? te bucuri de prima noapte petrecut? în ora?ul artificial de pe planeta Proxima.
- A? vrea eu s? fie a?a, îns? nu cred c? se va întâmpla astfel, de moment ce aceast? noapte a început cum nu se putea mai r?u.
- Tu nume?ti ?sta un început r?u? Scuze, te în?eli... ?sta-i cel mai bun început posibil pentru o noapte, zâmbi el.
- Poate pentru tine, replic? ea grav.
- Sigur, pentru mine ?i pentru mul?i al?ii care gândesc la fel ca mine.
- Dar nu ?i pentru mine!
- În cazul ?sta, îmi pare r?u c? ?i-am stricat aceast? noapte. Oricum, înc? o dat?, î?i doresc „noapte bun?”, scump? coleg?... Noapte bun?, Ly, i se adres? el ?i domni?oarei Kuny, s?rutându-i ?i ei mâna.
Apoi î?i luar? ?i ele „r?mas bun”, iar când s? plece, auzir? glasul campionului:
- A?tepta?i-m? numai pu?in! Merg ?i eu cu voi.
- Dar nu-i nevoie, Mihai, protest? Ly la propunerea lui. Ne descurc?m ?i singure.
- Probabil c? v? descurca?i ?i singure, îns?... Nici nu vreau s? aud! neg? el îndârjit, apoi se întoarse spre colegii lui ?i-i anun??: De altfel... Pe mine s? nu m? a?tepta?i degeaba, n-am s? m? întorc deloc. M-am hot?rât ?i eu ca din acest moment s? r?mân s? dorm în ora?ul artificial.
La auzul acestor cuvinte, Lucian tres?ri indignat. Se întoarse brusc spre Mihai, ca împins de un resort ?i-l întreb?:
- Cum?! Ce-ai spus, campionule?! N-am auzit bine cumva?
- Ba ai auzit foarte bine, cred, tocmai de aceea n-am s? repet.
- Nu se poate! protest? Lucian. Tocmai tu, ?eful securit??ii echipajului, s? te duci s? dormi în ora?ul artificial, de abia dup? câteva zile, p?r?sind nava ?i colegii... îi repro?? el lui Mihai.
- ?i ce vezi r?u în asta? se ap?r? Mihai de acuza?iile aduse.
- P?i, ce fel de exemplu le dai tu colegilor t?i prin aceast? ac?iune? rosti dojenitor Lucian, v?dit nemul?umit.
- S? vin? dup? mine, s? m? urmeze, dac? ?i ei doresc acest lucru, replic? Mihai, foarte firesc.
Lucian se încrunt?, nemul?umit de faptul c? Mihai îl înfruntase cu îndârjire, direct, de fa?? cu to?i; de fapt, nu hot?rârea campionului de a pleca în ora? îl deranja mai mult, ci, normal, a Liei, cum îns? ei nu-i putea repro?a nimic... Furios, comandantul nu mai ad?ug? nimic; se întoarse doar spre nava albastr?, disp?rând de îndat? în spatele trapei automate a „Pacifis”-ului. El n-ar fi dorit ca Mihai s? i se supun? t?cut; sperase m?car c? îl va aproba, c? va fi de acord; nu se a?teptase ca acesta s? i se împotriveasc?, ba înc? în asemenea mod, cu t?rie. Dup? ce-?i luar? „r?mas bun” de la Ly, Mihai ?i Lia, c?rora le urar? „noapte bun?”, intrar? în nava albastr? ?i ceilal?i trei: Alex, Nistor ?i Stela. Ei adormir? imediat, c?ci erau frân?i de oboseal?, doar comandantul lor fixa cu privirea un punct invizibil de pe plafonul alb al rezervei sale. Între timp, Mihai, Lia ?i Ly se îndreptau spre ora?ul artificial, pe drumul binecunoscut lor.
- Ce-i cu Lucian? Ce se întâmpl? cu el? întreb? Ly, foarte curioas?.
- Nu ?tiu ce l-o fi apucat... Are toane, nu glum?, spuse Lia.
- Nu-l judeca prea aspru, Lia, o sf?tui Mihai.
- Nu-l judec deloc, se împotrivi Lia.
- Nu uita c? în to?i anii ??tia, cât am c?l?torit cu „Pacifis”, Lucian a avut o comportare exemplar?, din toate punctele de vedere, mai mult pentru a-?i demonstra ?ie c? n-ar fi deloc a?a cum îl credeai.
- Hei, despre ce demonstra?ie vorbi?i? interveni Ly nedumerit?, întrerupându-i ?i amintindu-le astfel c? exista ?i ea pe acolo.
- Am s?-?i spun alt?dat? despre ce este vorba, când vom avea mai mult timp liber la dispozi?ie. Iar tu, Mihai, nu-i lua ap?rarea lui Lucian; îl cunosc destul de bine, spuse Lia.
- N-ai dreptate, Lia! Nu-i iau deloc ap?rarea, n-ar avea nevoie... Iar din felul în care se comport?, mai ales fa?? de tine, s-ar putea s? fie îndr?gostit, chiar de tine. ?ine cont de asta.
- Ce-ai spus?! tres?ri Lia. E ridicol!
- Deloc. Dac? ai fi ?i tu mai atent?, ai în?elege acest lucru. A?a c? nu mai fi mereu atât de aspr? cu el. Nu merit? s? fie tratat astfel.
- Ai terminat?! p?ru Lia iritat? de cele auzite. Te rog, nu m? înv??a tu cum s? m? port cu el; ?tiu ?i el destul de bine.
- Hei, nu te sup?ra! Nu vreau s? te înv?? nimic, î?i d?deam doar un sfat. Ascult?-i ?i pe al?ii, nu mai fi atât de nervoas?! Serios, nu inten?ionez s? te enervez...
- Atunci nu-mi spune mie cine este Lucian, îl cunosc mai bine decât tine, iar asta nu înseamn? c? m? enervez sau m? sup?r pe tine, dar vreau s? în?elegi c? în privina?a asta nu-mi trebuie lec?ii nici de la tine, nici de la altcineva. M? pricep destul de bine la oameni.
- În cazul lui Lucian, s? nu fi niciodat? atât de sigur? c? ai s? reu?e?ti s?-l cuno?ti îndeajuns pentru a face asemenea afirma?ii; el e un tip dificil, oricât de specialist? ai fi tu...
- Da, Mihai, sunt de acord cu tine c? este un tip dificil, chiar ?i pentru mine; totu?i, sunt capabil? s?-l descifrez ?i pe el. Iar acum, te rog, renun?? la subiectul ?sta, pentru c? m? indispune. Nu vreau s? vorbim despre el. Nu vreau s?-i aud nici m?car numele, încheie Lia.
- Cum vrei, accept? campionul.
Tot discutând, ajunser? repede-n ora?, de?i nu se gr?biser?. Aici lini?tea ?i negura nop?ii dominau f?r? probleme, îmbinându-se armonios. Auzind pa?i, c?ci în t?cerea aceea deplin? se distingeau cu u?urin??, To Kuny ie?i s?-?i întâmpine cele dou? fiice. Dânsul nu reu?ise s? adoarm? sub nici o form? pân? în acel moment, ?tiind c? Lia va veni împreun? cu Ly, îns? r?mase surprins v?zându-le înso?ite de simpaticul tân?r. Pentru c? nu erau singure, To Kuny li se adres? abia ?optit, pref?cându-se ne?tiutor:
- Ai sosit cam târziu azi, draga mea Ly. V?d îns? c? e?ti cu domni?oara Lia ?i cu acest frumos cavaler cu ochii alba?tri. Ce-i cu tine, tinere? N-ai putut rezista tenta?iei de a le conduce?
- Într-un fel, da, domnule, n-am putut. Pe de alt? parte, îns?, v? cer permisiunea de a dormi aici, în acest ora?, dac? prezen?a mea nu deranjeaz? pe nimeni ?i dac? exist? pe aici un loc?or liber ?i pentru mine, dezv?lui Mihai motivul prezen?ei sale.
- Desigur, dragul meu. M? bucur foarte mult c? ai luat aceast? decizie în?eleapt?; locuri sunt destule, iar de deranjat nici nu poate fi vorba. Pentru c?-mi e?ti simpatic, am s? te plasez îns? în fosta camer? a fiului meu, Nick, camer? r?mas? liber? acum ?i care se afl? în imediata apropiere a camerei fiicei mele, Ly. Ce spui, tinere, î?i convine acest aranjament? întreb? To, cercetându-l atent cu ochii s?i mici, ascun?i dup? sprâncenele stufoase, de?i, evident, întrebarea era de prisos.
- Dac?-mi convine?! p?ru Mihai încântat de idee, nevenindu-i s?-?i cread? urechilor. Bineîn?eles c?-mi convine. E minunat! Dar ce ve?i face în cazul în care Nick va reveni? întreb? campionul cu curaj, f?r? a-?i pierde cump?tul fa?? de o persoan? atât de impun?toare ca domnul To Kuny, conduc?torul local.
- Nici o problem?, tinere! Nu-?i face griji inutile. Pentru fiul meu, Nick, se va g?si oricând un loc potrivit, în apropierea mea ?i a surorii sale. Oricum el nu va mai folosi înc?perea pe care a p?r?sit-o, pentru c? nu mai este singur, ci cu frumoasa domni?oar? blond?, va avea nevoie de mai mult spa?iu. ?i nu cred c? va reveni atât de curând aici, va trebui s? ne obi?nuim f?r? prezen?a lui o perioad?, doar e în „luna de miere”, cum s-ar spune la voi. Sunt convins c? se simte foarte bine acolo unde e, al?turi de domni?oara cea blond?. Dar chiar, ce mai face? se interes? To Kuny.
- Bine; ba chiar foarte bine, se poate spune, îi r?spunse Ly.
- M? bucur pentru el... rosti To, apoi î?i îndrept? aten?ia spre Lia, întrebând-o, f?r? a-i da ceva de b?nuit campionului: ?i domni?oara Lia dore?te, ca ?i tân?rul cavaler Mihai, s? r?mân? aici, în acest ora??
- Da, domnule, a?a a? vrea, r?spunse Lia cât mai normal cu putin??, dându-?i seama c? nu trebuie s? se dea de gol în fa?a colegului ei.
- Bine, domni?oar? Lia. Vei dormi în aceea?i camer? cu fiica mea, Ly, dac? ea n-are nimic de obiectat.
- Nu, tati. E perfect, se bucur? sincer Ly.
- A?a e deci bine? Domni?oar?? o întreb? To în mod special pe Lia, privind-o dr?g?stos cu ochii lui mici ?i alba?tri.
- Da, domnule, cred c?, dup? cum prea bine a spus fiica dumneavoastr?, e perfect, îl aprob? Lia, privindu-?i discret tat?l.
Dac? ar fi fost prezent Lucian în acel moment, ar fi sesizat de îndat? schimbul de priviri dintre colega lui ?i domnul Kuny, a?a îns?, Mihai, prea bucuros de noutatea c? va putea utiliza camera lui Nick, nu remarc? nimic.
- Sper c? a?a va fi. Ce zici, scumpo? i se adres? To Kuny fiicei sale, Ly. Ai ceva împotriv??
- Evident c? n-am nimic împotriv?. Îmi va face pl?cere s? împart camera cu Lia. Ne vom în?elege de minune împreun?, spuse Ly.
- Dac? nu v? sup?r?, domnule, v-a? r?pi fiica pentru câteva clipe, bineîn?eles, dac? ?i ea dore?te acest lucru, rosti Mihai c?tre To Kuny, f?r? a evita privirea ochilor s?i mici.
- Tinere, din partea mea pute?i s? nu v? odihni?i deloc ?i s? hoin?ri?i prin ora? toat? noaptea, pân? diminea??, dar nu cred c? ve?i rezista atât, r?spunse To Kuny aprobator.
Ly, gândindu-se c? n-ar strica s-o lase pe Lia pentru câtva timp singur?, împreun? cu tat?l ei, accept? propunerea lui Mihai. Acesta, fericit c? fusese acceptat, atât de Ly, cât ?i de tat?l ei, o lu? u?or de mân?, iar amândoi pornir? încet pe str?zile t?cute ale ora?ului artificial. To o invit? pe Lia în interiorul camerei pe care în curând o va împ?r?i cu Ly. Cum se închise u?a în urma lor, Lia s?ri spre To Kuny, ag??ându-se cu ambele bra?e de gâtul acestuia. Privindu-l plin? de bucurie, spuse emo?ionat?:
- Ah, tat?... Toat? ziua am a?teptat clipa asta, s? te rev?d, s?-?i sar în bra?e; clipa parc? nu sosea...
- Scumpa mea... rosti To cu glas ocrotitor, blând, de p?rinte. Nici eu n-am putut sta lini?tit pân? acum. Dar de ce a?i venit atât de târziu?
- ?tiu ?i eu? Aparent, n-am f?cut prea multe ast?zi, totu?i am întârziat. Am avut o zi foarte pl?cut?. Nick, dragul meu frate, ne-a condus prin p?durea artificial?, care e fascinant?, ne-a ar?tat animalele, ne-a dat o gr?mad? de explica?ii utile, iar dup? ce-am terminat incursiunea prin p?dure, ne-a f?cut o uimitoare demonstra?ie de zbor cu ciudatul avion, apoi ne-a condus la nava noastr?, unde ne-am distrat de minune împreun?, to?i. Am avut o sear? de dans, prima pe planeta Proxima, iar Ly a înv??at s? danseze foarte bine, avându-l ca profesor pe Mih?i??. Pe Nick l-a înv??at Maria, dar el nu a prins chiar a?a de bine ca Ly; totu?i, se descurc? bini?or, mai ales pentru un încep?tor. S?rmanul, a avut o zi foarte înc?rcat? azi, cred c? trebuie s? fie epuizat. Am întârziat cu dansul, f?r? s? ne d?m seama, dar a fost a?a de pl?cut... Tat?, ce bine e s? fiu cu tine, s? te ?tiu lâng? mine, s? ?tiu c? de fapt tu e?ti t?ticul meu... ?tii, acum mi se pare c? ai fost mereu lâng? mine ?i mi-ai vegheat copil?ria, m-ai observat cum cresc. De fapt, lâng? tine, nici m?car nu m? simt a?a de mare.
- Ah, copila mea... Te în?eleg. ?i mie mi se pare la fel, v?d parc? în tine copila?ul acela de 5 ani?ori, care mi-a lipsit atât de mult! Dar acum suntem, în sfâr?it, împreun? ?i nimic nu ne poate desp?r?i din nou.
- P?i, în cazul ?sta... Nu-i a?a c? vei veni cu noi pe Terra, tati? întreb? ea tem?toare.
- Nu ?tiu, copila mea. N-a? putea s?-?i r?spund. Nu ?tiu dac? voi avea puterea, t?ria sufleteasc? de a m? întoarce acolo, r?spunse el, evitându-i privirea.
- Nu se poate s? nu vii, tat?! Trebuie s? te întorci cu noi acolo, cu mine... N-a? putea suporta s? te pierd iar??i, pentru a doua oar?, de data asta poate definitiv, dup? ce de abia te-am reg?sit.
- Nu ?tiu, draga mea. Nu pot s?-?i promit nimic.
- N-am s? te las, tat?! Nu vei avea încotro, vei merge cu mine, altfel r?mân eu aici, cu tine, decise ea pe un ton hot?rât.
- Nu vorbi prostii, copil?! Locul t?u este acolo. Aici nu-i o lume potrivit? pentru tine.
- Dar pentru tine este? îl întreb? ea t?ios, neiert?toare.
- Nu ?tiu, copilul meu. Aici m? simt bine. Acolo eram... Doar un prizonier, care apoi a evadat; un fugar... Nu vreau s?-?i dau speran?e de?arte. O nou? deziluzie ar fi prea mult pentru tine. N-a? vrea s? te dezam?gesc. Mai ales, nu vreau s? suferi din cauza mea.
- Atunci, vei merge cu noi! decret? ea hot?rât?.
- Depinde. Acum nu pot s? ?tiu. Când ve?i pleca spre Terra?
- Ni s-a spus s? st?m aici timp de un an terestru, deci, probabil vom pleca peste un an, dup? programul stabilit.
- Mai e destul pân? atunci. Voi avea timp s? m? gândesc ?i s? iau o hot?râre definitiv?, mai târziu. Acum îns? nu vreau s? vorbim despre asta. Spune-mi mai bine cum te sim?i tu aici, pe aceast? planet??
- Excelent! Mai ales de când te-am g?sit pe tine, pe Ly ?i pe Nick, fr??iorii mei mai mici.
- Dup? cum vezi, fr??iorul t?u e aproape „înnebunit” de simpatica blondu??, iar de surioara ta e îndr?gostit acest tân?r cavaler cu ochii alba?tri. Dar tu? Ia spune-mi, cine o prefer? pe fiica mea?
- Eu?! Nu, tati, deocamdat? nimeni. E destul timp ?i pentru asta, nu m? gr?besc.
- Cum nimeni? Nu, asta nu se poate... Ia spune-i sincer t?ticului t?u, cine a dansat cel mai mult cu tine în seara asta? Care dintre simpaticii t?i colegi?
Lia st?tu pu?in pe gânduri, apoi r?spunse abia ?optit:
- Lucian...
- Comandantul misiunii? Grozav b?iat! Nici c? se putea mai bine de a?a! Dac? a dansat mai mult cu tine, e ?i ?sta un semn, ba înc? un semn bun. Probabil c? simte ceva pentru tine...
- Nu, tati... Am dansat, doar atât! protest? Lia.
- Desigur, draga mea. Iar Ly a dansat cu Mihai ?i Nick cu frumoasa lui cea blond?.
- Dar au dansat ?i cu mine; Mihai, Nick, apoi Nistor ?i Alex.
- Numai c? Lucian a dansat cel mai mult cu tine, nu? A?a ai spus.
- Asta a?a este... ?tii, de fapt, m-a ?i s?rutat, dup? un dans, iar eu i-am dat o palm? pentru care m? va ?ine minte mult timp de acum încolo; chiar i-am înro?it obrazul.
- Nu trebuia s? faci asta, o dojeni blând tat?l ei.
- Poate c? nu... Dar, în primul rând, nu trebuia s? m? s?rute! se ap?r? Lia cu t?rie.
- Din punctul lui de vedere, n-a f?cut nimic r?u, deci, nu merita s? fie tratat astfel, explic? To.
- Poate, dar nu ?i din punctul meu de vedere, pentru c? mie nu mi-a f?cut deloc pl?cere s? m? s?rute acolo, de fa?? cu to?i ceilal?i. De?i... rosti ea vis?toare, realizând: A fost întâia oar? când a f?cut-o. Iar pentru mine a fost prima oar? când cineva m-a s?rutat. Mda, a fost primul meu s?rut, pe care l-am primit, chiar de la el; tocmai de la el... Primul meu s?rut... Asta nu se uit? niciodat?.
- Deci, într-un fel, ?i-a pl?cut, concluzion? domnul Kuny.
- Tat?, te rog... M? faci s? m? ru?inez. S? nu mai discut?m despre asta.
- Cum vrei, draga mea. E?ti tot un copil, ai r?mas a?a, o copili??, în ciuda aparen?elor... Atunci spune-mi cum a reac?ionat comandantul vostru când a aflat c? inten?ionezi s? pleci din „Pacifis”, ca s? dormi aici, în ora?, se interes? tat?l ei, privind-o dr?g?stos, cu mândrie.
- A fost de acord, nu s-a împotrivit, dar se vedea de departe c? nu-i convine. Mai ales când a aflat c? ?i Mihai inten?ioneaz? acela?i lucru, atunci era chiar furios, sau cel pu?in a?a p?rea a fi.
- Are un temperament b?iatul ?sta... Dar îl simpatizez mult. De altfel, to?i sunt minuna?i. Lucian îns?, e inteligent, bun, curajos, chiar dac? uneori e capricios ?i repezit; e cu totul deosebit... Mi-a l?sat o impresie foarte bun?. Îmi place mult de el.
- ?tiu, are un talent deosebit în a se face pl?cut, simpatizat, în a-?i face prezen?a agreabil?.
- Nici nu trebuie s? se str?duiasc? prea mult în acest sens. Prezen?a lui este oricând agreabil?. E de ajuns s?-l prive?ti o singur? dat? ?i-l îndr?ge?ti imediat. Se face pl?cut prin însu?i felul lui de a fi.
- Are îns? ?i ni?te idei cel pu?in ciudate. Spunea ni?te lucruri foarte interesante despre locuitorii Proximei, îns? lui Nick nu i-a convenit ?i n-a mai vrut s? vorbeasc? despre asta cu el.
- Ce anume spunea? se interes? tat?l ei.
- Nu ?tiu exact, n-am în?eles nici eu prea bine unde vrea s? ajung?... Spunea c? s-ar putea ca locuitorii planetei s? nu fie adev?ra?i, ci artificiali, a?a cum sunt toate celelalte aici, de pe Proxima. ?i mai afirma c? to?i locuitorii planetei, cu excep?ia ta, a lui Nick ?i a lui Ly, sunt artificiali. Sus?inea c? este sigur c? voi trei nu apar?ine?i acestei lumi, voi sunte?i cu adev?rat naturali, dar sunte?i singurii de pe aceas-t? planet? care p?re?i a fi naturali. To?i ceilal?i, dup? spusele lui, sunt creaturi artificiale.
- Interesant! Inteligent b?iatul! A ghicit c? nu suntem de pe aceast? planet?. Presupun c? ?i-a dat seama ?i c?rei lumi apar?inem, de fapt. N-a spus cumva despre noi trei c? am fi de pe Terra?
- Nu, n-a f?cut vreo aluzie la a?a ceva. Adic?... Nu de fa?? cu ceilal?i, dar mie mi-a spus clar într-o sear? c? el crede c? voi trei sunte?i de pe Terra. Nu era ferm convins de asta, îns? afirma c? nu sunte?i de aici, de pe Proxima, cu siguran?? ?i b?nuia c? a?i fi de pe Terra. Mi-a mai spus c? te-ar fi v?zut o dat?, mai demult, undeva, pe Terra, îi pari foarte cunoscut, de?i nu-?i aducea sigur aminte în ce împrejur?ri te-ar fi v?zut, îns? era sigur c? te-a v?zut.
- Curios... N-ar avea cum s?-?i aduc? aminte... E adev?rat c? m-a v?zut, îns? era foarte mic atunci, era înc? un bebelu?, de abia începea s? mearg? ?i s? vorbeasc?.
- Vrei s? spui c? f?ceai vizite familiei Enka?
- Da, de mai multe ori, destul de des; uneori chiar ?i cu Valeria, mama ta... Iar Lucian era ?i atunci un b?ie?el foarte dr?gu?, un bebelu? simpatic.
- Hmm; îmi închipui... zâmbi Lia la acest gând.
- Dar n-ar avea cum s? m? ?in? minte de atunci, iar alt?dat? nu m-a mai v?zut, în nici un caz.
- De ce vizitai familia Enka? deveni Lia curioas?.
- P?i, Diana ?i Valeria erau prietene, sau cel pu?in se cuno?teau destul de bine...
- Mama o cuno?tea pe Diana Enka?
- Sigur, scumpo. Se pare c? au întrerupt orice leg?tur? dup? arestarea mea. ?i totu?i, Lucian n-ar avea cum s?-?i aminteasc? de mine de atunci, p?ru nedumerit domnul To Kuny, alias Victor Preda.
- Cu siguran?? n-ar avea, înt?ri Lia. Îns? mi-a mai spus c? a? sem?na cu tine foarte mult, de parc? am fi tat? ?i fiic?.
- Cum?! tres?ri domnul Kuny. M? uime?te b?iatul ?sta! Cum o fi reu?it s?-?i dea seama? Nu cumva i-a?i spus voi ceva?
- Nu, tati! N-am spus nici unuia dintre colegii no?tri. Sunt sigur? c? nici Ly, nici Nick ?i nici Maria n-au vorbit despre asta.
- Dar oare Ly nu-i spune acum lui Mihai?
- Nu, tati! Sunt sigur? c? Ly nu-i spune nimic. E adev?rat c? dr?gu?ul Mihai e îndr?gostit de Ly, dar ea nu e înc? îndr?gostit? de el, încerc? Lia s?-l conving? pe tat?l ei s-o cread?.
- Dar dac? se îndr?goste?te acum de el? rosti To întreb?tor.
Îns? Lia nu mai apuc? s?-i r?spund?, c?ci în acel moment se auzi un cioc?nit în u??. U?a se deschise, iar Mihai spuse:
- Iat?, am adus-o înapoi pe fiica dumneavoastr?. Dup? cum vede?i, n-a p??it nimic.
- Chiar nimic? întreb? To pe un ton glume?, iscodindu-l pe Mihai cu privirea. Dac? s-a îndr?gostit cumva de tine, ce ne facem, tinere?
- N-ar fi nimic r?u, domnule, r?spunse Mihai emo?ionat, sim?ind cum îl trec toate n?du?elile; totu?i continu?: Acum, mul?umit? dumneavoastr?, sunt aici, aproape de ea. Noapte bun?, Ly, rosti Mihai zâmbind, cu privirea lui cea vis?toare îndreptat? tot timpul spre ea ?i o s?rut? pe obraz, apoi ?i mâna Liei, spunându-i ?i ei: Noapte bun?, colega.
- Da... Noapte bun?, fetelor, le ur? ?i domnul Kuny, venind lâng? tân?rul informatician.
Ly se retrase în camera ei, unde urma s? r?mân? împreun? cu sora ei mai mare, Lia. U?a se închise, iar To Kuny r?mase afar?, cu Mihai, pe care-l lu? prietene?te de um?r ?i-i spuse:
- Acum, tinere, hai s? te conduc pân?-n camera ta. Între timp, ia spune-mi, nu-i a?a c? o iube?ti mult de tot pe frumoasa mea fiic?? Nu-i a?a, dragul meu?
- Da, domnule, a?a este, aprob? Mihai. O iubesc, cum spune?i dumneavoastr?, mult de tot. Dar am ?i motive. S? m? scuza?i îns?, nu vreau s? v? sup?r, dar a? vrea s? ?ti?i c?... Eu nu voi fi atât de insistent ca fiul dumneavoastr?. Adic?... ???... Vreau s? spun c?... El s-a gr?bit totu?i, cu colega mea cea blond?, Maria ?i... Nu c? ar fi gre?it cu ceva astfel, dar...
- Am în?eles, b?iete, îl întrerupse To Kuny. ?tiu, ai dreptate; Nick – a?a e el: repezit ?i ner?bd?tor, dar nu ?i r?u. A fost mereu r?sf??at, înv??at s? ob?in? ceea ce-?i dore?te cât mai repede, dar acum, fiind ?i tu îndr?gostit, cred c?-l în?elegi destul de bine.
- Sigur c?-l în?eleg, domnule. ?i ?tiu c? nu e r?u. Doream s? spun doar c?... Totu?i, nu sunt ca el, de?i din multe puncte de vedere ne asem?n?m, chiar foarte mult, rosti emo?ionat campionul.
- Te cred, dragul meu. Am observat c? e?ti mai calm, mai rezervat, cu mai mult? st?pânire de sine, ceea ce e foarte bine pentru tine. E?ti un tân?r frumos ?i dezghe?at, tocmai potrivit pentru Ly, aprecie domnul To Kuny, ?inându-l în continuare prietene?te de um?r; ad?ug?: Între noi fie vorba, mi-ar face pl?cere s? devii ginerele meu, cât de curând posibil. Serios! Dar asta nu depinde de mine...
- Ah... V? mul?umesc pentru apreciere, domnule... M? bucur foarte mult c? m? în?elege?i, spuse Mihai, ro?ind u?or, deja intimidat de aten?ia pe care i-o acorda domnul To Kuny.
Ajunser? în camera care pân? nu demult fusese a lui Nick.
- Iat?, aici e camera ta. Te po?i instala începând din acest moment. Sper s?-?i plac?. Lui Nick îi pl?cea. Exist? ?i o u??, care d? direct în camera fiicei mele, Ly, dar nu te-a? sf?tui s? o utilizezi, dac? ea nu vrea, altfel s-ar putea sup?ra. Noapte bun?, Mihai. Sper s? te sim?i bine, s? nu ai nepl?ceri ?i s? nu regre?i decizia de a r?mâne în ora?...
- Mul?umesc, domnule Kuny. Îmi place foarte mult aici. Noapte bun?, domnule, spuse Mihai ?i-l conduse pe To spre u??.
Domnul Kuny se opri în u?? ?i-i spuse amabil, cu glas prietenesc:
- ?tii, tinere, în locul fiicei mele, m-a? îndr?gosti imediat de tine, e?ti tare simpatic. Ai ni?te ochi superbi. E de ajuns o singur? privire, pentru ca cineva s? se simt? atras de tine. Ai toate ?ansele s-o câ?tigi pe Ly de partea ta, cât de curând, crede-m?, a?a c? nu renun?a la ea! ?tiu eu ce spun... Oricum, î?i doresc succes! Sper s-o cucere?ti, pentru c? meri?i, iar mie-mi placi. Deci, totu?i, s-ar putea s?-mi devii ginere, în curând, sper... surâse domnul Kuny, apoi ie?i.
- ???... Mul?umesc, domnule, rosti Mihai încurcat, emo?ionat, parc? nevenindu-i s? cread? c? lui îi adresase acele cuvinte chiar conduc?torul acestei planete; ?i totu?i a?a era.
Îngândurat, Mihai r?mase s? admire înc?perea în care se afla, fosta camer? a lui Nick Kuny. Nu se atinse de nimic, fiindu-i parc? team? s? nu strice ceva, apoi se întinse în patul confortabil, închise ochii ?i în sfâr?it adormi, pentru prima oar? de când veniser?, nu în rezerva lui din „Pacifis”, ci într-o camer? de lux din ora?ul artificial. Îl cople?ise aten?ia cu care-l întâmpinase domnul To Kuny. Cât despre colega lui, Lia, în aceast? a ?asea noapte de când se aflau pe planeta Proxima, dormea ?i ea pentru prima oar?, nu în nava albastr? „Pacifis”, ci într-o frumoas? camer? din ora?ul artificial, al?turi de cea care îi era sor? ?i aproape de tat?l ei, visând ?i la primul s?rut din via?a ei, pe care-l primise în acea sear?, de la comandantul misiunii, de aceea era fericit?, foarte fericit?; avea toate motivele...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro