proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 59.


Dup? 10 secunde de la intrarea navei „Hope” în miezul „golului negru”, se activ? noul cip de memorie al lui Syrinx. F?r? a ?ti de ce, robotul se îndrept? mai întâi spre pupitrul de comand? al navei ?i întrerupse total întreg sistemul, pentru cinci secunde; oricum, totul p?rea a nu func?iona cum trebuie: aparatura de bord derula cu o vitez? uimitoare tot felul de informa?ii eronate, inutile, necerute de nimeni, luminile se stingeau ?i se aprindeau necontenit, clipind des, u?ile automate se închideau ?i se deschideau într-una, toate aceste ac?iuni fiind lipsite de orice sens. În plus, alarma r?suna strident pe întreaga punte principal? ?i de fapt, în toat? nava. Întrerupând întreg sistemul, în totalitate, robotul puse cap?t tuturor acestor ac?iuni inutile.
Dup? cinci secunde, sistemul fu reactivat, totul func?ionând normal, f?r? erori. Robotul î?i îndrept? pentru câteva clipe privirea spre informa?iile furnizate de aparatura de bord; n-avea nevoie de acele informa?ii pentru a-?i da seama c? se aflau în apropierea unui „black hole”, dar nu pricepea ce se întâmplase.
Având în vedere faptul c? astrul era înc? foarte apropiat, alarma reporni în mod automat, îns? restul aparaturii de bord nu se mai deregl? deloc; oricum, „Hope” se îndep?rta cu vitez? maxim? de monstrul nev?zut, a c?rui prezen?? nu putea trece îns? neobservat?.
Sunetul strident al alarmei îi trezi ?i pe cei doi colegi, care-?i revenir?. Se ridicar? de pe jos, f?r? a-?i da seama ce c?utau acolo. Privir? întreb?tor spre robot, care înc? se afla în dreptul panoului principal de comand?. P?reau dezorienta?i, nedumeri?i ?i se priveau unul pe cel?lalt de parc? de abia în acel moment se întâlneau pentru prima oar?.
- Ce s-a întâmplat, Syrinx? îl întreb? Als pe robot.
- Se pare c? „Hope” tocmai a trecut prin apropierea unui „black hole”, afirm? robotul, pentru c? a?a-l programase Als s? r?spund? la aceast? întrebare; în plus, fiindc? fusese dezactivat, habar n-avea c? trecuser? prin acel „black hole”, pentru a doua oar? chiar.
- Cum?! se holb? Als la el; nu-?i amintea nici el nimic.
- Ce tot spui?! ad?ug? Rena, alb? ca varul, înlemnind doar la gândul c? ar fi posibil ca robotul s? aib? dreptate.
- Am zis c? „Hope” tocmai a trecut prin apropierea unui „black hole”, repet? robotul anun?ul anterior, ad?ugând de data aceasta: Dar se pare c? am reu?it s? sc?p?m cu bine, în ultima clip?, de sub influen?a lui.
- Am... sc?pat?! De... „Black hole”?! murmur? neîncrez?tor Als, abia reu?ind s?-?i mi?te buzele, paralizate parc?, de team?.
- Da! rosti Syrinx. „Hope” se îndep?rteaz? deja, deci n-ave?i de ce s? v? teme?i. Suntem în deplin? siguran??.
- În siguran???! p?ru uimit? de aceast? posibilitate Rena, nevenindu-i s? cread? c? ar fi sc?pat cu adev?rat teferi din apropierea unui „black hole”.
- Da, în siguran??, repet? robotul, încercând s?-i lini?teasc? pe cei doi colegi.
- Imposibil s? fi sc?pat, f?r? s? fi p??it nimic, nici noi, nici nava, zise Als sceptic.
- Din fericire, a?a s-a întâmplat, pentru c? „Hope” a trecut în vitez? maxim? pe lâng? acel „black hole”. Dac? s-ar fi apropiat mai mult, atunci, într-adev?r, ar fi fost fatal, atât pentru nav?, cât ?i pentru ocupan?ii ei, spuse robotul.
- De ce? Ce s-ar fi întâmplat? se interes? Rena.
- Teoretic, n-ar fi existat sc?pare. Odat? intrat? în raza de ac?iune a astrului, „Hope” ar fi fost atras?, inevitabil, spre acesta, în interiorul c?ruia nava s-ar fi dezintegrat, ca ?i tot ceea ce se afl? în ea; totul ar fi fost dematerializat, descompus în particule elementare ?i re?inut în interiorul „golului negru”, intrând în componen?a acestuia. Am fi fost asimila?i! spuse robotul.
- Vai... Ce noroc pe noi c? am sc?pat nev?t?ma?i! rosti Rena îngândurat?.
- Mda... Incredibil! ad?ug? Als, înc? ?ocat de ceea ce auzise.
Pentru c? „Hope” se îndep?rtase suficient de astrul invizibil, alarma se opri automat.
- Ce bine! aprecie Rena, justificând: Sunetele alea erau mult prea enervante, stresante.
- Deci, chiar am trecut prin apropierea unui „black hole”... realiz? Als cu greu c? totul era real ?i chiar se întâmplase.
- Bineîn?eles, sus?inu robotul aceast? variant?. N-a? glumi cu a?a ceva; nu e cazul!
- Nici n-ai putea glumi, îl corect? Als, cu seriozitate; revenindu-?i cât de cât, se îndrept? spre aparatura de bord, pentru a verifica informa?iile.
- A?a-i, îl aprob? robotul. Nici n-a? putea glumi, de fapt...
- ?i dac?-i a?a cum spui, unde-i a?a zisul „black hole”? se îndoi Als de veridicitatea afirma?iei robotului, nez?rind nimic care s?-i adevereasc? spusele.
- Nu poate fi v?zut, zise robotul, explicând, inutil: Fotonii de lumin? nu pot p?r?si suprafa?a lui, nici chiar cu impresionanta vitez? de 300000 km/s. Cu alte cuvinte, î?i „înghite” radia?ia propriei lumini...
- Suntem astronomi; nu ne spune ceea ce ?tim deja! îl întrerupse Als. Nu ne intereseaz? defini?ia „golului negru”, nici explica?ia fenomenului, de?i totul e înc? foarte incert. Spune-ne ceva ce nu ?tim, dar care s? ne ?i intereseze acum.
- P?i... Nu ?tiu ce nu ?ti?i, se încurc? robotul.
- De ce nu indic? nimic aparatura de bord? suger? Rena. De ce nu semnaleaz? prezen?a unui asemenea astru?
- Aparatura de bord?! replic? robotul. A fost complet dereglat? în tot timpul cât „Hope” s-a aflat în apropierea „golului negru”. Toate indica?iile erau gre?ite, eronate, incorecte. Din aceast? cauz?, am oprit întreg sistemul navei timp de cinci secunde, iar dup? repornire, acesta ?i-a revenit de îndat?.
- Ai oprit întreg sistemul? se mir? Rena.
- Da, pentru c? era necesar, justific? robotul.
- Chiar era necesar, Als? privi Rena spre colegul ei.
- Nu comentez, refuz? acesta categoric s?-?i asume o asemenea responsabilitate.
- Doar pentru cinci secunde, nu mai mult. Aceast? oprire temporar? nu v-a afectat deloc, cu nimic. Dac? v-ar fi d?unat, n-a? fi procedat astfel, zise robotul.
- Bine; nu conteaz?... Dac? suntem teferi, chiar n-are importan??, îl disculp? Als de orice vin?.
- Cât timp ne-am aflat în apropierea „golului negru”, Syrinx? îl întreb? Rena.
- 20 de secunde, r?spunse robotul, care cronometrase timpul scurs în intervalul în care „Hope” trecuse prin dreptul „golului negru”.
De fapt, era vorba doar despre 10 secunde, timp în care „Hope” trecuse, nu pe lâng? „golul negru”, ci prin miezul lui, dar nici unul dintre cei din nav? n-aveau habar de acest lucru. ?i se p?rea c? Syrinx ad?ugase f?r? a vrea ?i f?r? a-?i da seama ?i celelalte 10 secunde (probabil a?a fusese programat noul s?u cip de c?tre Als), din urm? cu 7 ani, când nava traversase astrul nev?zut spre interior ?i ajunsese în alt? dimensiune spa?io-temporal?, îns? cei trei nu-?i aminteau nici aceste am?nunte.
- 20 de secunde? Doar atât? Sigur? se îndoi Rena.
- Sigur! afirm? Syrinx.
- De unde ?tii? Tu n-ai fost deloc dereglat în perioada asta? zise Als.
- Ba da, normal, am fost, dar mi-am revenit, iar sistemul meu func?ioneaz? la parametrii normali; circuitele mele sunt intacte... r?spunse robotul, dup? ce-?i f?cuse o verificare rapid? a întregului sistem cibernetic ce-l punea în func?iune.
- Dar memoria, nu ?i-a fost cumva afectat?? continu? Als cu întreb?rile.
- Nu! fu r?spunsul robotului, categoric; nu ?tia c?, de ceva timp, avea un alt cip de memorie, care de abia intrase în func?iune, a?a c? zise: Memoria mea n-a avut de suferit.
- Foarte bine, aprecie Rena îngândurat?; parc? lipsea ceva...
- Ciudat! De unde o fi ap?rut „golul” ?sta? se întreb? Als ca pentru sine.
- N-am idee... murmur? Rena. Mai întâi lipsa planetei Epsilon M, acum, „golul” ?sta... Oare ce ne mai a?teapt?? Ce alte surprize?
- Vom vedea... replic? Als, îngândurat ?i el; parc? sim?ea, în mod straniu, c? de undeva lipsea ceva, dar n-avea habar ce sau de unde...
- P?i, dac? totul e-n ordine pe aici, presupun c? ne putem continua drumul spre Terra, f?r? alte incidente, sper, zise Rena.
- Presupun c? ai dreptate; nu ne împiedic? nimic, o aprob? Als.
- Atunci treci ?i verific? traiectoria, viteza ?i tot ce mai e necesar pentru a ajunge acas?. Vezi s? nu se fi modificat ceva ?i ai grij? s? corectezi eventualele devieri survenite sau erorile din sistem, spuse Rena, spre colegul ei.
- De ce eu ?i nu tu? rosti Als, f?r? a-i da ascultare.
- Treci la treab? ?i nu m? enerva! replic? Rena, dar nu cu asprime sau r?utate în glas.
- Ce tot faci pe ?efa cea dur? cu mine?
- Als, vezi-?i de treab?! Ne a?teapt? Terra.
- E?ti o mic? tiran?! îi trânti Als, f?r? a inten?iona s?-i dea ascultare; ad?ug?: Dar „Hope” e nava mea!
- ?tiu, zise ea, încruntându-se a nemul?umire. Asta nu m? împiedic? s? fiu tot eu comandantul misiunii!
- Halal misiune; pân? acum, e?ec total! coment? el.
- Nu m? provoca! amenin?? ea.
- Tirano! îi arunc? el cu un aer zeflrmitor.
Robotul îi privi f?r? a-i în?elege; reîncepuser? „ostilit??ile”, tachin?rile...