Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Aproximativ al?turi

de Daniela Luminita Teleoaca

Septembrie ?i-a intrat deja în drepturi. Numai vara se înc?p??âneaz? s?-?i întind? fieful dincolo de ni?te limite. Impuse cumva în virtutea calendarului, a tradi?iei. Sau poate a obi?nuin?elor. Ce pot aluneca, m?car uneori, în prejudecat?. Iar ideile fixe... Cuvântul t?u preferat r?mâne Copac. ?tii – ?i nu te va jigni nimeni s? ?i-o spun? explicit, chiar r?spicat – c? e?ti naivul incurabil, p?strându-?i constant capul în nori. De altfel, nori albi, pufo?i, darnici. Ca de obicei, înaintezi. Fie ?i nev?zut de nimeni.

Sunt 2. Nu par a se gr?bi. Nici nu bat pasul pe loc. Începutul mascat de toamn? se soldeaz? cu intruziuni insidioase, confundate probabil de unii cu o prognoz? par?ial eronat?. În v?zul str?zii, ca-ntr-o b?taie a pu?tii, tabloul se desprinde. Prin geamul unui taxi, percep?ia ta este asimilabil? unei st?ri poetice cu acoperire în realitate.

Ea are p?rul mediu. Mai mult c?runt. Pantaloni din in gri-verzui prin care se revars? –în pofida bluzei relativ ample – 2 ?olduri, posibil cândva, apetisante. Când el d? stângul, ea î?i împinge dreptul. Un exerci?iu de rutin?. O artroz? deja avansat?... Pantalonii lui cu bretele pun într-un col? invizibil anii. Seam?n? cu actorul ?la... ?tii... din... atunci... care... Ar putea fi profesorul de aerobic de la grupa a X-a F Filologie. Sau artistul cu un miliard de femei... Spiritul proteic mizând pe absolvirea de p?cat în temeiul capacit??ii creatoare infinite... Suplu, se încrunt? ?armant într-un zâmbet. Cu barbi?on ?i ochelari. Rame minuscule, irezistibile. Când a vrut s? treac?, timpul s-a poticnit în obstacolul de la încheietura lui dreapt?. Gentleman, l-a p?strat pân? în ziua de azi, în chip de br??ar? afrodiziac?.

Ca o ?col?ri?? con?tiincioas?. Ca o romantic? incurabil?. Ca o poet?. Numai ca o femeie. Ea poart? verighet?. El, când da, când nu. Când NU.

Trotuarul, omogen la prima vedere, lanseaz? provoc?ri martorului activ. În stare latent?, denivel?rile î?i fac loc pe partea ei de cale. Cândva mândr?, încearc? o atitudine aristocrat?. Junghiurile au o impertinen?? a lor... ceva de speriat! Tentativa de a para r?mâne la stadiu de proiect (Cine ?tie..., poate... data viitoare!?)

2 fete tinere intr? în coliziune. M?nânc? mere verzi-verzi. Crude-crude. În soarele f??arnic din?ii albi str?lucesc de??n?at. Una poart? rochie mini cu bretele. Cealalt?, curiozitate obraznic?. El î?i mângâie barba, chicotind pe din?untru. Parfumul curioasei se a?az? neobr?zat pe um?rul lui. Din ce în ce mai aproape. Din ce în ce.

Ea rememoreaz? o tinere?e vajnic?. Cu isterie ?i câteva crize de personalitate. Cu victoria aproape întotdeauna la îndemân?! Pentru el, asiduu tr?itor în prezent, trecutul este cât se poate de inofensiv. De anemic. M?nânc? mere verzi-verzi. Crude-crude. F?r? s? se sinchiseasc?.


?i cât de mult timp le r?m?sese pentru ei! Doar pentru ei! Timpul acela dup? care au jinduit o via??. Pe care nu l-au avut. ?i, vulnerabili, au tr?it cu închipuirea, st?rile, spa?iile ?i erele îngr?dite de realitate...


Cât de mult timp le r?m?sese!

?i ei! Cum se mai reg?sesc! Fiecare de o parte ?i de alta a destinului!

Un biciclist î?i face loc lejer prin deschiz?tur?.

Nimeni nu opune rezisten??.

Data viitoare, se va inaugura poate o linie ferat?!


În parcul Izvor, Septembrie ?i-a intrat deja în drepturi. Numai vara, obstinat?, î?i întinde fieful dincolo de ni?te limite... Desigur, „Copac” se înc?p??âneaz? s? r?mân? cuvântul meu favorit. O Lume. Salvatoare.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro