Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea întâi: „O misiune special?”

de Cornelia Georgescu



56. Audierea final?.

Se afla deci în sala în care un grup de oameni îi vor hot?rî soarta, neb?nuind c? totu?i avea urme de ruj pe obraji. Oare conta acest am?nunt pentru membrii Comisiei? Putea influen?a cu ceva decizia lor?!
Lucian ajunse în fa??. Privi spre Lia; ea era acolo... Î?i ridic? privirea albastr? ?i-l z?ri; nu doar pe el, ci ?i urmele de pe obrajii lui. Acum ea nu se mai gândi la titlul lui de „Don Juan”, ci la faptul c? urmele acelea l-ar putea dezavantaja în fa?a Comisiei. Se încrunt? u?or ?i-i f?cu discret un semn cu mâna, indicându-i obrazul ei. El nu pricepu deloc ce dorea ea; ?tia bine c? fetele nu-l s?rutaser? deloc, a?a c? nu încerc? s? se ?tearg?; nici m?car nu inten?iona acest lucru. Lia mai privi spre el ?i repet? gestul, ceva mai insistent. „Ce naiba vrea s?-mi arate? Sau s?-mi spun?? Sunt neobr?zat?! De ce oare? Doar pentru c? am întârziat ni?elu??” se gândi Lucian ?i ridic? u?or din umeri, a nep?sare, apoi, nepricepând semnele ei, nu mai privi deloc spre ea. Într-adev?r, întârziase pu?in, dar ce ?tia ea? Tot nu era vina lui, în nici un caz! ?i nu-i convenea deloc faptul c? ea-l considera neobr?zat, sau cum anume, doar ea ?tia...
Pre?edintele Comisiei Disciplinare nu sosise înc?. În schimb vicepre?edintele se afla acolo. Domnul Sever For?an î?i ridic? privirea spre sal? ?i-l observ? pe Lucian.
- Luci, ai sosit, zise dânsul. Treci la locul t?u, ?tii tu unde...
- Da, domnule, rosti el ?i proced? întocmai.
Seme?, se îndrept? spre locul pe care-l mai ocupase ?i luni, în prima zi de anchet?. Lia renun?? la încercarea de a-i mai face semne, prin care s?-i explice s?-?i ?tearg? obrajii. „Treaba lui! S? fac? ce-o vrea; n-are decât... S? fie sanc?ionat! A?a-i trebuie... Las?-l! Ce fraier? sunt...” î?i zise ea furioas? în gând, închipuindu-?i cam de unde proveneau urmele acelea de ruj; se în?ela îns?, pentru c? la Diana Enka nu se gândise nici o clip?.
În curând sosi un alt domn, care se al?tur? profesorului de cultur? civic?, domnul Sever For?an. Recunoscându-l pe fostul s?u profesor de istorie, domnul Doru Dragoste, Lucian ar fi vrut s? se mic?oreze, pentru ca dânsul s? nu-l observe, sau m?car s? nu-l recunoasc?, mai ales c?-?i amintea toate nebuniile la care ?i el luase parte, al?turi de Nis ?i Alex. Era oare posibil s? devin? inobservabil? Nu prea! Profesorul de istorie î?i opri privirea asupra lui. Cum s? nu-l recunoasc?, dup? ce ani la rând îl avusese elev; ba înc? îl considerase cel mai n?zdr?van elev, cel mai neastâmp?rat, cel mai zv?p?iat, care-i crease mereu numeroase probleme, nepl?ceri... Totu?i, Lucian î?i amintea parc? ?i ceva în favoarea lui; anume, fusese ?i cel mai bun la înv???tur?. Îi era oare de folos acest am?nunt? Îl putea ajuta cu ceva? El spera c? da... Domnul profesor Dragoste zise:
- Sunt pre?edintele Comisiei Disciplinare ?i ne afl?m aici pentru a pronun?a decizia în cazul „Enka Lucian”. Am cercetat am?nun?it declara?iile date, am investigat cazul, mi-au fost prezentate rapoarte am?nun?ite; în plus, acuzatul îmi este foarte cunoscut... S? începem ?edin?a de ast?zi prin confirmarea prezen?ei celor dou? p?r?i implicate. Acuzatul, cadet Enka Lucian...
La auzul numelui s?u, Lucian se ridic? în picioare, ca la orele de istorie, de?i... Ce bine ar fi fost s? se fi aflat la una dintre acele ore! Dar terminase cu ?coala; absolvise deja Institutul...
- Nu trebuie s? te ridici, Luci, te-am v?zut deja, i se adres? blând domnul Dragoste.
„Chiar îl cunosc to?i?!” se întreb? Lia în gând, am?nuntul p?rând a o deranja.
- ?i reclamanta, cadet Stancu Laura, privi profesorul de istorie spre Lia. Pentru domni?oara consilier, care probabil nu m? cunoa?te, trebuie s? m? prezint: M? numesc Doru Dragoste ?i sunt profesor de istorie în acest Institut, actualmente pre?edintele Comisiei Disciplinare. S? începem ?edin?a de azi... În mod normal, anchetele Comisiei Disciplinare de acest gen sunt mult mai îndelungate, de data aceasta îns? în?elegem necesitatea gr?birii ritmului, datorat în mare m?sur? misiunii spre planeta Proxima a navei spa?iale „Pacifis”, de aceea vom pronun?a ast?zi decizia. Înainte îns? de orice pronun?are, este necesar? o audiere final? a p?r?ilor implicate. Altfel spus, am s? stau de vorb? cu fiecare dintre voi doi, între patru ochi. În acest scop, m? retrag acum. Domnul vicepre?edinte v? va anun?a când ?i unde s? veni?i, iar Hora?iu v? va conduce...
Acestea fiind spuse, Doru Dragoste se retrase; urm? o foarte scurt? pauz?. Dup? câteva clipe, în sal? se auzi glasul domnului Sever For?an:
- S? se preg?teasc? pentru audierea final? acuzatul, cadetul Enka Lucian.
Profesorul de cultur? civic? privi cu subîn?eles spre el, iar Hora?iu se apropie. Lucian se ridic? anevoios de la locul lui. Ar fi vrut s? nu fi fost el primul la aceast? audiere final?; de ce n-o chemase pe reclamant? mai întâi? Fa?? în fa??, între patru ochi, cu fostul s?u profesor de istorie?! Vai de el! Îl urm? totu?i pe Hora?iu.
Nu se putu ab?ine s? nu priveasc? spre ea; iat? câte îndura doar din cauza ei... Ea repet? discret gestul, indicându-i insistent obrazul. „Iar??i sunt neobr?zat?! Acum de ce-a? mai fi oare? Ce-am mai f?cut?” se întreb? el în gând, nedumerit, încruntându-se; nu în?elegea deloc. Merse dup? Hora?iu. Acesta îl conduse pân? în dreptul unei u?i pe care i-o deschise doar; dincolo de ea se afla domnul Doru Dragoste, profesorul de istorie, actualmente pre?edintele Comisiei de Disciplin? a Institutului Astronomic...
- Baft?, Luci! îi ur? tân?rul, preg?tindu-se s? se întoarc? în sala pe care o p?r?siser?.
- Mersi, Hora?iu, r?spunse Lucian ?i intr? în înc?perea în care se afla doar fostul s?u profesor de istorie, de?i s-ar fi întors ?i el bucuros în sal?, împreun? cu b?iatul înalt ?i sl?bu?...
U?a se închise îns? în urma lui; nu prea zgomotos, dar se închise. Înc?perea nu era foarte spa?ioas?, iar domnul Dragoste se afla la un birou. Pe birou – o mul?ime de dosare, iar mai în spate, pe câteva rafturi etajate, altele.
- Apropie-te! i se adres? domnul Dragoste destul de blând, privindu-l fix, mai mult sau mai pu?in indulgent.
- Bun? ziua, domnule pre?edinte, rosti el timid.
- Las? polite?urile de genul ?sta; acum suntem doar noi doi. Ia loc, cât mai aproape, îl invit? profesorul. Noi doi ne cunoa?tem, destul de bine, de mult...
- Desigur, dom’ profesor, aprob? Lucian, cu glasul sugrumat de emo?ie, înghi?ind nodul ce i se pusese în gât, care parc?-i împiedica vorbirea; se a?ez? totu?i, aproape de profesor, pe care-l privi tem?tor.
Acesta î?i ridic? ochii asupra lui; avea dom’ profesor o privire tocmai potrivit? numelui s?u; blând?, c?lduroas?... Iar vocea era ?i ea tot pe m?sur?...
- De ce e?ti a?a de speriat?! Parc? te ?tiam mai îndr?zne?.
- P?i... nu reu?i Lucian s? spun? nimic concret.
- Desigur, acum nu-i aici directorul, s?-?i asigure spatele, ca de fiecare dat?, îns? în mod sigur e pe aproape. Unde l-ai l?sat?
- Eu... iar??i se poticni Lucian, neputând s? exprime nimic clar.
- Uite cum ai ajuns tu în fa?a Comisiei Disciplinare acum, fiind cadet, când erai atât de aproape de prima ta misiune spa?ial?, una foarte important?, cu propria-?i nav?, ba înc? într-o func?ie... Comandantul misiunii parc?, nu?! A?a am v?zut prin dosarele astea... Ce s-a întâmplat? De ce te-a reclamat domni?oara?
Lucian î?i plec? privirea ru?inat, f?r? a r?spunde.
- Ai v?zut toate dosarele astea de aici; cele de pe birou ?i pe cele din spatele meu? Destule... Toate sunt cu declara?iile ?i datele strânse despre tine în aceste zile de anchet?; mi-ai dat serios de lucru! Le-am studiat am?nun?it pe toate. Crezi c? scrie ceva r?u despre tine pe vreo fil?? Nici gând! N-am g?sit nimic... Totu?i, ai ajuns în fa?a Comisiei acum, fiind cadet, nu când erai elev. Nu e?ti indisciplinat, reiese clar din tot ceea ce scrie aici, iar eu ?tiu bine c? nici mai de mult, când erai mic, nu erai indisciplinat, de?i f?ceai o sumedenie de nebunii, cu n?rojii ?ia doi... Înc?-?i mai sunt colegi?
- Da, ?opti scurt, foarte timid, Lucian.
- A?a-i; am v?zut ?i declara?iile lor pe undeva; Nis scrie tot a?a, oribil, indescifrabil, a trebuit s? m? chinui r?u pân? s? în?eleg ce-a mâzg?lit el acolo. În orice caz, geograf ?i genetician; n-au ajuns deloc r?u nebunaticii ?ia doi. Iar tu – matematician; era de a?teptat din partea ta... Cu istoria mea nu v-a?i împ?cat nici unul?
Lucian surâse u?or, ?ters; domnul Dragoste p?rea binevoitor.
- M?i, nu era?i deloc cumin?ei, continu? dânsul, amintindu-?i unele am?nunte: Ma?ina mea înc? mai are ?i acum unele urme de atunci, l?sate de voi... Se pare c? nu v-a?i cumin?it nici acum. Atunci îns? te sc?pa mereu directorul. Acum ce s-a întâmplat? De ce ?i s-a înfundat? N-a mai vrut s? te ajute?! ?tii, pe atunci mi-a? fi dorit eu s? ajungi în fa?a Comisiei Disciplinare, când erai elev, de?i nu eram eu pre?edintele; s? fi fost ?i atunci, o încurcai serios, cu tot ajutorul directorului... Hai, spune ?i tu ceva! Sau chiar nu vrei s? vorbe?ti cu mine? E?ti atât de sup?rat pe mine?
- P?i, eu... începu Lucian, dar imediat se opri încurcat.
- M?i, dac?-mi r?spundeai a?a la lec?ii, te l?sam imediat corigent, s? ?tii; ba poate chiar ?i repetent, din cauza istoriei; dar tu mereu înv??ai foarte bine, erai salvarea clasei... Acum ce ai de spus în ap?rarea ta?
- Nimic, replic? Lucian.
- Cum nimic?! se mir? domnul Dragoste. Recuno?ti c? ai fi vinovat?! Indisciplinat?! Ia s? vedem, cum zice domni?oara... Comportament necorespunz?tor... Cum te compor?i tu necorespunz?tor?
- Nu ?tiu, spuse Lucian ?optit.
- Nu ?tii?! M?i, nu se poate s? nu ?tii! replic? profesorul de istorie amuzat, apoi întreb? cu seriozitate: Când ar trebui s? aib? loc lansarea?
- Pe 27, dom’ profesor, r?spunse Lucian.
- Cu „Pacifis”, nava ta, proiectul t?u de diplom?; interesant! A? vrea s-o v?d ?i eu, dac? se poate, rosti vis?tor domnul Dragoste, privindu-l pe fostul s?u elev cu... admira?ie?!
- N-a?i v?zut-o înc?, dom’ profesor?
- Nu, pân? acum nu, accesul în zon? era foarte restrictiv... Nu i se permitea oricui s? ajung? în apropierea vehiculului spa?ial.
- Dac? vre?i, a? putea s? v? duc eu într-o zi, s-o vede?i, mai prinse Lucian curaj s? vorbeasc?.
- Eu a? vrea, dac? e?ti dispus, zâmbi domnul Dragoste.
- Când dori?i, dom’ profesor, surâse ?i Lucian.
- Nici o grij?, eu n-am s-o zgârii, cum f?ceai tu cu ma?ina mea... Lucian surâse încurcat, a vinov??ie. Bine, mai vorbim noi... Acum întoarce-te în sal? ?i spune-i profesorului t?u de cultur? civic? s-o anun?e pe domni?oara s? intre. Vezi cum dai tu numai peste fo?tii t?i profesori?! Dar pe Sever nu l-ai sup?rat niciodat?, cu nimic, doar pe mine. De ce oare? Din cauza numelor?
- Nu chiar, dom’ profesor, de?i, se poate ?i din cauza asta, recunoscu Lucian par?ial. Dar, oricum, tot v-am simpatizat mereu. Înc? foarte mult! ?i acum la fel, evident.
- ?tiam, rosti pre?edintele Comisiei, iar Lucian se ridic?, pentru a pleca. Luci, nu-?i face griji inutile. Nu vom lua m?suri aspre împotriva ta, a?a c? lini?te?te-te!
- Mul?umesc, dom’ profesor, zâmbi Lucian, apoi ie?i.
Domnul Dragoste tocmai îl asigurase c? nu se vor lua m?suri aspre împotriva lui. S? se bucure sau nu?! Deocamdat?, prefer? s? nu se manifeste în nici un fel. Se întoarse în sala cea mare. În drum spre locul s?u, îi aduse la cuno?tin?? profesorului de cultur? civic?, domnul Sever For?an, c? o poate trimite pe domni?oara consilier, pentru a vorbi cu pre?edintele Comisiei. Vicepre?edintele o anun??, iar Hora?iu o conduse.
Lia era mai mult decât doar emo?ionat?, dar îl urm? pe b?iatul cel sl?bu? pe nume Hora?iu. În înc?perea în care era a?teptat? de domnul Dragoste intr? îns? doar ea.
- Bun? ziua, domnule pre?edinte, salut? ea respectuos.
- Îmi po?i spune Dragoste, domni?oar?; e numele meu, justific? dânsul zâmbind, cercetând-o u?or pe Lia cu ochii s?i blânzi. Ia loc, domni?oar?, te rog!
Lia se a?ez?; era foarte încordat?. Se sim?ea m?runt?, neînsemnat? ?i nici nu ?tia ce ar putea spune. De altfel, to?i i se p?reau a fi alia?ii lui, nu o Comisie care s?-l judece în urma unei acuza?ii... Iar ea, se sim?ea în plus; ?i singur?... Reclama?ie afurisit? ?i idioat?; doar din cauza acelei reclama?ii se afla în situa?ia asta nepl?cut?! Dar cine depusese reclama?ia? Oare nu chiar ea?! Vai... Auzi glasul pl?cut al pre?edintelui Comisiei:
- ?tii cum m? strig? unii colegi, domni?oar?? „Ia vino, m?i, Dragoste, încoace!” spun ei... Î?i dai seama, domni?oar?, ce pl?cut poate fi s? chemi dragostea la tine, iar ea, ascult?toare, s? mai ?i vin?, s? se supun??
- Desigur, ?opti Lia cu timiditate.
- M?car cu numele ?sta al meu s? mai am parte de dragoste, c? altfel, nici gând... Dar nici cu cel?lalt nume nu mi-e deloc ru?ine. E cam aceea?i situa?ie: Doru. „Ia vino, Dorule, pân? la mine...” îmi spun prietenii. ?i dorul vine pân? la ei... ?sta da, uneori mai vine ?i pe la mine, c? mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinere?ii; au fugit degeaba, pe lâng? mine; ce i-a? mai întoarce înapoi...
- Cum adic?, domnule; nu sunte?i deloc b?trân...
- Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, s? nu te mai bat la cap cu ele, de?i dumneata e?ti psiholog ?i psihiatru; probabil î?i place s? ascul?i oamenii ?i problemele lor, domni?oar?.
- Desigur, domnule, încuviin?? Lia încurcat?.
- Oricum, acum nu despre asta este vorba aici, replic? pre?edintele Comisiei Disciplinare. S? vedem, scump? domni?oric?... Ai depus o reclama?ie împotriva colegului t?u, Lucian Enka.
- Da, domnule, aprob? Lia.
- Eu îl cunosc foarte bine pe b?iatul ?sta; mi-a fost elev...
„?i dumneavoastr??” se întreb? Lia în gând, f?r? a rosti nimic cu voce tare; nu îndr?znea.
- ?tiu c? nu era tocmai cumin?el; dimpotriv?, era foarte n?zdr?van, dar indisciplinat, nu, niciodat?... Era frumu?el foc ?i înv??a teribil de bine! Dintre to?i elevii pe care i-am avut de-a lungul anilor, el a fost, pe departe, cel mai bun... E adev?rat, m? mai ?i nec?jea cu poznele lui copil?re?ti, uneori destul de r?u; aproape c? nu trecea zi f?r? vreo tr?snaie de-a lui, îns? dac? m? sup?ram pe el, îmi ?i trecea foarte repede... S? vedem; pe dumneata cu ce te-a sup?rat? Ce te-a deranjat atât de mult la el, încât l-ai reclamat? Te rog s? fii sincer? ?i nu te feri; nu fi timid?, ru?inoas?, sfioas?... Nu am obiceiul de a-mi mânca semenii... De altfel, canibalismul nu cred c? se mai practic? printre oamenii de azi prin nici un loc al planetei noastre; e greu de crezut c? ar mai exista asemenea specimene... de?i, cine ?tie?! Poate n-ar fi exclus... Oricum, eu sigur nu fac parte dintre ei.
Lia afi?? un zâmbet scurt, discret, f?r? a-?i ridica privirea albastr? spre profesorul Dragoste. Era dânsul de obicei glume?, sau îi vorbea doar ei a?a, ca s? n-o intimideze? Dorea s? fie dr?gu?, amabil, îng?duitor? ?i chiar reu?ea foarte bine acest lucru, dac? asta-?i propusese.
- Deci, domni?oar?; nu mi-ai r?spuns deloc pân? acum: Ce te-a deranjat atât de mult la el?
- Nimic, domnule, rosti ea ?optit.
- Cum nimic, domni?oar??! Nu se poate, se împotrivi pre?edintele Comisiei Disciplinare. În declara?ia dumitale sus?ii c? ar avea un comportament necorespunz?tor, în general, fa?? de domni?oare ?i c? te deranjeaz? caracterul lui... Î?i mai sus?ii acest punct de vedere?
- Nu prea, domnule, replic? Lia, recunoscând: De fapt, am cam gre?it în privin?a lui ?i regret aceast? ac?iune; n-ar fi trebuit s?-l reclam deloc. Mi-am dat seama c? el e un b?iat bun ?i nu merit? s? fie anchetat, acuzat...
- Deci, ?i-ai dat seama, remarc? profesorul de istorie. E bine, chiar dac? ai în?eles pu?intel mai târzior acest lucru. ?i totu?i ai solicitat nu doar destituirea lui din func?ia de comandant al misiunii, în care a fost învestit de c?tre colegii mei din Comisia pentru Zboruri Spa?iale a Institutului, ci ?i excluderea lui definitiv? din echipaj; din echipajul navei sale spa?iale, nu?! „Pacifis” e totu?i, s? recunoa?tem, mai mult capodopera lui. Iar dumneata, domni?oar?, î?i dai seama ce-ar însemna luarea unor asemenea m?suri împotriva lui?
- ?tiu; ar conduce la anularea misiunii, pentru c? s-ar retrage ?i colegii lui mai vechi din echipaj, cei cu care a construit nava spa?ial?, Alexandru ?tefan ?i Nistor Harris, iar f?r? ei trei, „Pacifis” n-ar mai pleca nic?ieri.
- Într-adev?r, acele m?suri solicitate de dumneata ar însemna anularea misiunii spre Proxima, dar pentru el, lucrurile nu s-ar opri aici; asta ar fi doar o mic? parte a sanc?iunii ce i s-ar aplica, ba chiar partea cea mai bun?... În mod logic, nu ne-am putea opri doar la destituirea lui din func?ie ?i excluderea lui din echipaj; i s-ar interzice cu des?vâr?ire participarea la orice alt? misiune spa?ial? viitoare, fie ea de lung? sau de scurt? durat?, indiferent de nava la bordul c?reia ar trebui s? c?l?toreasc?, sau de func?ia pe care ar trebui s-o aib?. Nu i s-ar permite s? fie nici m?car simplu membru al vreunui alt echipaj, deci asta i-ar pune cap?t definitiv carierei sale de astronaut înainte de a fi început, de?i pentru asta a fost preg?tit de mic. Nu se va mai putea considera îns? nici m?car cadet. Domnul Eugen Manea nu i-ar mai putea fi nici profesor, nici instructor de zbor. Cât despre nava lui, „Pacifis”, s-ar afla cam în aceea?i situa?ie. E foarte pu?in probabil c? ar mai participa vreodat? la vreo alt? misiune spa?ial?, f?r? el... Iar acum, domni?oar?, spune sincer, chiar dore?ti s? i se întâmple toate astea? Îl ur??ti chiar atât de mult încât s? vrei s? fie luate împotriva lui toate aceste m?suri despre care ?i-am vorbit?
- Nu, domnule, nu vreau s? se ajung? în asemenea situa?ii; nu credeam c? s-ar putea recurge la asemenea m?suri.
- Domni?oar?, Comisia nu se întrune?te degeaba aici, doar ca s? ne afl?m în treab?... Z?u, ar fi p?cat s? p??easc? a?a ceva. Din câte am auzit, la ora actual?, e cel mai bine preg?tit din întreg Institutul, tocmai de aceea l-au numit colegii mei din Comisia pentru Zboruri Spa?iale în func?ia de comandant, nu pentru c? ar fi favoritul domnului director Simionescu... Dumneata ce credeai? Cumva c? decizia va fi foarte blând?, ca ?i inexistent?? replic? domnul Dragoste.
- Nu, nici chiar a?a, dar... În cazul lui, ar fi suficient un simplu avertisment, sau o sanc?iune minor?; o mustrare, ceva...
- Domni?oric?, asemenea sanc?iuni minore s-ar putea lua numai în cazul în care s-ar constata c? acuzatul ar fi nevinovat, spuse pre?edintele Comisiei.
- Dar este nevinovat! N-a f?cut nimic r?u... M? scuza?i, v? rog; a? vrea s?-mi retrag toate acuza?iile formulate la adresa lui. A?a ar fi trebuit s? procedez de la bun început.
- Într-adev?r, cam târziu pentru a-?i retrage toate acuza?iile; acum, dup? ce a fost desf??urat? aceast? anchet?, trebuie luat? ?i o decizie, nu se poate altfel. Îns? dac? într-adev?r dumneata î?i retragi toate acuza?iile formulate, putem ?ine cont de acest am?nunt; mai ales dac?, în plus, mai ?i sus?ii în continuare c? ar fi nevinovat.
- Desigur, îmi retrag toate acuza?iile ?i sus?in c? este nevinovat, hot?rî ea.
- Foarte bine, domni?oar?; asta ?i a?teptam de la dumneata, surâse domnul profesor de istorie. Acum misiunea voastr? este în deplin? siguran??; va avea loc, la data stabilit?, întocmai cum a fost programat?, cu echipajul cunoscut. Te po?i retrage, domni?oar?...
- V? mul?umesc, domnule, rosti ea ?i ie?i.
Reveni în sal? ?i porni spre locul ei. Îl privi f?r? s? vrea; el se afla în primul rând, cu urmele acelea de ruj tot acolo, pe obraji...
„Don Juan...” se gândi ea, dar nu-i mai f?cu nici un fel de semne. Î?i retr?sese, în sfâr?it, acuza?iile la adresa lui, deci el putea fi lini?tit – nu va fi sanc?ionat! Dar, în mod ciudat, dup? aceast? ac?iune, era ?i ea mult mai lini?tit?... De ce nu procedase astfel de la început? Sau ?i mai bine, de ce nu renun?ase la acea reclama?ie?! Ah, de n-ar fi scris-o deloc; sau m?car de-ar fi rupt-o dup? ce-o scrisese, înainte de a o depune... Oricum, tot era bine ?i mai târziu, decât deloc. Vor pleca deci în misiune, iar ei vor fi totu?i colegi. Cum se va în?elege oare cu el? Iar ceilal?i cum o vor mai privi, cu excep?ia Mariei, care se ar?tase foarte amabil?, prietenoas?? O vor considera ei vreun soi de ciud??enie?! R?mânea de v?zut... Acum era foarte curioas? s? afle totu?i care va fi decizia Comisiei, pentru c? va exista o decizie...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro