Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

C[l]a[u]stra(n)t

de Daniela Luminita Teleoaca

Se trezise mecanic, f?r? minima con?tiin?? a timpului, f?r? m?car minima con?tiin?? de sine. Nimic nu p?rea grav. Nimic incitant. Un plictis grotesc delimita realitatea în toat? grandoarea sa erodându-se. Ca pe m??ti ancestrale, oameni(i) î?i purtau figuri(le) tâmpe, f?r? pic de imagina?ie: în ruptul capului prin minte nu le-ar fi trecut c? ar fi putut fi ?i altfel! O moar? vântura chipuri inexpresive ca date cu var. Nimeni nu putea pune în gard? pe nimeni! ?i-apoi, de ce ar fi f?cut cineva un gest de acest gen?! Dup? toate probabilit??ile, nicio amenin?are nu plana asupra! Magnolia înflorea din instinct în dreptul unei silabe accentuate [S? fi fost vreo r?m??i?? afectiv? sau ceva de genul?!], pe care ea o pronun?a neutru în gând, neîmp?rt??ind suspiciuni vocalice (feminine) vs. consonantice (masculine). Într-un soi de imbold se apropia la r?stimpuri de poarta aceea, de bun? seam? un indiciu cât se poate de concret al delimit?rii de ceva. Într-adev?r, dincolo, o mas? împresurat? de 4-5 scaune ovale, crucea ie?ind? dintr-un r?s?rit, un cârd de 7-8 bobocei împr??tiind onomatopee catifelate din intimitatea pufului galben. Atât! Ba nu! ?i cuvintele de care se apucase cu o sear? înainte ?i la care acum privea aproximativ nedumerit?, f?r? sentimentul constrângerii, nici al continuit??ii. Vecinii se tot r?riser?. Dar omul se acomodeaz?, chit c? manualele se înver?uneaz? s? afirme natura intrinsec social? a acestuia! A?i! Gutuia are acela?i gust. Dac? se bucur? la prima mu?c?tur? din zi?! N-ar crede! E prea normal? senza?ia resim?it? ca s-o fac?! Nu, nici nu se întristeaz?, nu se revolt?… E… a?a… o stare ca o câmpie întiiiins?-întiiiins?, nu ?tiu, poate ca un fel de moarte?! Cert este c? simte, cu toat? goliciunea, o suveran? senza?ie de le?in pân? la sincop?! Nu, nu se îngijoreaz?! Un coco? ?ip?! Ro?ul rochiei trece în sentiment ce?os cu franjuri creponate. Degetele de pianist? lanseaz? similitudini naturii înconjur?toare. Nu are importan?? cum o cheam?; aici to?i poart? nume asem?n?toare pân? la confuzie, de aceea foarte probabil solitudine ar fi un cuvânt impropriu pentru a desemna aceast? realitate. Num?r? frunze. S-ar putea spune c? le prefer? pe cele de ar?ar: mâ?i?orii îi gâdil? pl?cut buricele degetelor ?i parc? ar fi a?a… ca odinioar? în burta mamei! Nu! Nicio nostalgie! Pur ?i simplu, o imagine 4d space sau… Monitoarele îi fixeaz? ochii cândva de culoarea castanei. P?rul, m?tase de porumb…, un artificiu! Împrumutând în regim de urgen?? culoarea mediului, este! Este acum! Altfel…?! Nuri nu mai are de mult! N-ar putea decide dac? vocea îi este cristalin? sau noteaz? silabele în aldine… Nu st? în drum de eventuale prejudec??i! EA nu delimiteaz? o arie prin opozi?ie fa?? de! EA exist? în sine! Dar magnolia înflore?te din nou în dreptul unei silabe accentuate… Obrajii ei se coloreaz? într-o formul? aproximativ?. Resimte o lips?…, o triste?e…, o durere…, o iubire! Imaginea se na?te într-o dâr? de inim?…, îi inund? fiin?a însecetat?. Momentul revela?iei, al reg?sirii se amân? sine die. Înalt? ?i fragil? se pr?bu?e?te. Asemenea p?c?tosului care a cutezat mai mult decât se cuvine. Se treze?te mecanic, f?r? minima con?tiin?? a timpului, f?r? m?car minima con?tiin?? de sine…………………………. O moar? vântur? chipuri inexpresive ca date cu var………………………. Nu se întristeaz?…, nu se revolt?……… nu se………….

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro