proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În timp ce privea cafeaua dând în clocot pe ochiul aragazului, George Varga se gândea la episodul prin care trecuse pân? s? ajung? acolo, în garsoniera aceea cochet? de la etajul 12, unde locuia Mirabela, femeia îmbr?cat? în negru, ca o c?lug?ri??, pe care o cunoscuse întâmpl?tor, în drum c?tre slujb?, cu vreo zece ore în urm?. O v?zuse c?zând în plin? strad? ?i oprise ma?ina ca s?-i acorde primul ajutor. Femeia era alb? la fa?? ca varul, nu avea puls ?i nu r?spundea manevrelor de resuscitare, gur? la gur?, încercate de dânsul, l?sând impresia c? intrase în rigor mortis. O urcase în ma?in?, f?r? s? ?tie bine de ce, apoi demarase în tromb?, de parc? acest lucru ar mai fi contat, trezindu-se în cele din urm? la un spital sau, mai exact, la un fel de dispensar comunal, înconjurat de câ?iva oameni în halate albe, nu tocmai prieteno?i.
- Este în afara oric?rui pericol! îl lini?tise b?rbatul care p?rea s? fie medic. Sunte?i so?ul ei?
Întrebarea îi sunase straniu în urechi ?i negase instinctiv, cu vinov??ie parc?.
- Am g?sit-o pe strad?! zise. Nu puteam s-o las acolo...
- A?i procedat foarte bine, domnule, fiindc? i-a?i salvat via?a! Ar fi fost de preferat s-o duce?i la un spital! Ave?i un act de identitate?

Scoase mecanic cartea de identitate din buzunar.
- Mai pot face ceva pentru ea sau pot s? plec? Sunt ?i a?a în mare întârziere!
- Va trebui s-o duce?i acas?!
- Glumi?i, desigur ! N-ar fi mai bine s? chema?i o ma?in? a Salv?rii?
Doctorul cl?tinase din cap.
- Imposibil, domnule! Doamna nu este din localitate ?i nu pot chema Salvarea, oricât? bun?voin?? a? avea! În mod normal, ar fi trebuit s? v? îndrum c?tre primul spital de urgen??, dar nu puteam s? pun în primejdie via?a pacientei. De aici încolo r?spunderea v? apar?ine în totalitate!
Replica pe care se preg?tea s? i-o dea medicului îi înghe?ase pe buze când v?zuse ochii femeii fixându-l rug?tori din camera al?turat?, aceia?i ochi negri, str?lucitori, care-l determinaser? s? opreasc? ma?ina. În timpul manevrelor de resuscitare ?i de stabilizare, la care el nu asistase, asistentele o dezbr?caser? de rochie, l?sând-o doar în chilo?i, cu o mân? conectat? la un perfuzor. Imaginea aceasta terifiant? pentru un b?rbat tân?r, asociat? cu amintirea gurii ei inerte, peste care el î?i a?ezase propria-i gur? în încercarea de a o readuce la via??, îl excitase brusc, aproape pervers, înfrângându-i ?i ultima f?râm? de rezisten??.


Dup? o or? de a?teptare, timp în care prin mintea sa trecuser? tot fel de gânduri nebune?ti, plecase împreun? cu femeia aceea îmbr?cat? în negru, ref?cut? complet, aflând c? o chema exact ca pe o veri?oar? de-a lui, c? lucra la o banc? ?i c? nu era c?s?torit?.
- Momentan, îi m?rturisise ea în drum spre cas?, sprijinindu-se cu fruntea de um?rul lui, nu am pe nimeni. Sper s? nu te superi dac? te invit la o cafea în semn de mul?umire pentru gestul t?u admirabil de azi!
- Dimpotriv?, râse el, nici nu b?nuie?ti cât m? bucur! La slujb? este deja prea târziu s? m? duc, iar acas? nevasta m-ar lua la întreb?ri orice i-a? spune!
Râse ?i ea înveselit?.
- E frumoas??
- Foarte frumoas?.
- Mai frumoas? ca mine?
- Amândou? sunte?i la fel de frumoase, r?spunse el cu diploma?ie, numai c? tu e?ti mai tân?r?. Mult mai tân?r? !
- Numai atât?
- ?!
- S? ?tii c? eram con?tient? atunci când îmi f?ceai respira?ia gur? la gur?, îi m?rturisise ea dup? ce coborâser? din ma?in? ?i luaser? liftul c?tre etajul 12, dar nu m? puteam mi?ca. Doream s? nu se mai sfâr?easc?!
- ?!
- ?i nici tu nu p?reai prea dornic s? te desprinzi de mine! M? în?bu?eai, pur ?i simplu!
- ?!
- Nu-?i mai spun c? mi-am dat seama c? erai excitat!
- ?!
Varga nu se mai obosi s?-i r?spund?. Îi apucase pome?ii obrajilor între palme ?i începuse s-o s?rute nebune?te, ca un adolescent la prima întâlnire, pân? când liftul se oprise brusc în dreptul cifrei 12 cu un scâr?âit surd, urmat de o zdruncin?tur?.

Turn? cafeaua în ce?ti ?i î?i aprinse o ?igar?. Cât timp p?zise cafeaua se dezbr?case ?i se sp?lase pe fa??. O auzi ie?ind din baie, apoi o v?zu ap?rând într-un capot negru, transparent. F?r? s? articuleze un cuvânt, o lu? în bra?e, o purt? c?tre patul din dormitor, unde o l?s? încet ?i se întinse cu grij? peste dânsa, încercând s?-i dep?rteze picioarele cu genunchiul. Nu reu?ise fiindc? femeia se r?suci ca o zvârlug? ?i ajunse deasupra lui, îl acoperi cu trupul, apoi îl s?rut? într-un mod bizar, înfigându-i din?ii ascu?i?i ca ni?te cu?ite în buze, mu?cându-l ?i salivând abundent. Abia atunci î?i d?du seama de for?a ei neobi?nuit? ; îl imobilizase între coapse ?i coate, nel?sându-i nici cea mai mic? posibilitate de reac?ie. Mai r?u era c? trebuia s?-i înghit? saliva, secretat? excesiv, f?r? s?-?i poat? desprinde gura de buzele ei ?i f?r? s? poat? contracara efectul paralizant indus de aceasta. Îi vedea ochii str?lucind intens pe m?sur? ce înte?ea ritmul ?i se apropia de orgasm, moment în care o sim?i smulgându-i urechea stâng? cu din?ii, apoi o v?zu, consternat, mestecând-o.
- Nicio femeie nu se compar? cu o V?duva neagr?, iubitule! o auzi el îngrozit. S? nu-?i fie fric? ?i s? nu s? nu regre?i niciodat? c? m-ai întâlnit! Dragostea mea este devoratoare!
Se aplec? din nou peste el ?i-i sfârtec? buzele, nasul, obrajii, buc??i din piept ?i din umeri, mestecându-le încet, cu o pl?cere dement?, nedisimulat?, în timp ce mai jos, sub buric, vaginul ei se c?sca tot mai mult, ca o gur? de crocodil, tr?gându-l centimetru cu centimetru în?untru...