Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Indignare

de Aurel A. Con?u


Dac? ea hot?râse c? putea tr?i pe picioarele ei, asta era! N-o putea re?ine cu for?a. Nu exista nicio conven?ie scris? între ei, nici chiar una verbal?, fiecare rezervându-?i libertatea de a proceda cum credea de cuviin??. Acum hot?râse c? sosise timpul. Va pleca mâine, în zori, nu-i spusese unde, ca s? evite, probabil, explica?iile, fiindc? trebuia s? fi fost vorba despre un b?rbat. Din câte ?tia nu mai avea pe nimeni în via??, în familie, iar despre altcineva nu auzise. Ce-i drept, nici n-o urm?rise, nu-i trecuse prin minte c? l-ar putea p?r?si. Nu luase în calcul posibilitatea ca Virgil, prietenul lui cel mai bun, s? se infiltreze între ei, pentru c? Virgil p?rea s-o fi determinat s? fac? pasul acesta. Nu era prima femeie pe care o p?c?lise, probabil nici ultima. Va trebui s? reanalizeze prietenia cu Virgil, care nu procedase ca un prieten. Nu sufli prietena, so?ia, amanta prietenului t?u, profitând de încrederea acestuia! Când se va întoarce. Era sigur c? nu-l va g?si acas?. Tocmai plecase la Frankfurt ?i ?inuse s?-l informeze în mod special, pesemne ca s?-i spun? Oliviei, dar el, se în?elege, nu-i va spune.

Olivia luase un taxi pân? în strada Freziilor, la num?rul cincisprezece, unde locuia Virgil. Acesta îi d?duse o cheie, în cazul în care nu l-ar fi g?sit vreodat? acas?, ceea ce se ?i întâmplase, de fapt. Nu-i picase prea bine, dar se putea ?i mai r?u, adic? s? fac? drumul înapoi, cu coada între picioare. Folosise, a?adar, cheia primit? ?i intrase în apartamentul lui Virgil, care o cucerise de cum deschise u?a. Pe masa din sufragerie v?zuse un bilet, scris pe o coal? de hârtie lucioas?. Îi era adresat. B?rbatul o informa c? trebuia s? plece urgent la Frankfurt, la o întâlnire de afaceri, unde estima c? va trebui s? r?mân? dou? s?pt?mâni. V?zuse negru înaintea ochilor, a?a ceva era de neacceptat, apoi tot ea îi acordase circumstan?e atenuante, recunoscând c? un asemenea lucru se putea întâmpla oricui. Apoi, dou? s?pt?mâni erau dou? s?pt?mâni, un fleac pe lâng? cei trei ani petrecu?i al?turi de Sebastian.

Sebastian lucrase pân? dup? miezul nop?ii la cartea sa. Se strecurase în pat, cum f?cea de obicei, numai c? de data aceasta patul i se p?ruse imens f?r? Olivia, f?r? protestele ei formale ?i f?r? c?ldura trupului ei. Cât timp locuiser? împreun? nu d?duse prea mult? aten?ie acestor am?nunte, i se p?ruse normal s? fie acolo, la dispozi?ia sa, un accesoriu în plus la reverul existen?ei sale, un bibelou în vitrina din sufragerie, de pe care mai ?tergi o dat? sau de dou? ori pe s?pt?mân? praful. Se chircise stingher într-o margine a patului, adormise instantaneu ?i începuse s-o viseze în ipostaze pe care, desigur, ?i le imaginase înainte de a adormi. O vedea întorcându-se sp??it?, implorându-l s-o reprimeasc?, jurându-i c? nu se întâmplase nimic între ea ?i Virgil, apoi f?când dragoste. Subcon?tientul s?u simplificase totul printr-o reducere confortabil? a nelini?tii sale la absurd, în care ipotezele ?i concluziile cu privire la întoarcerea Oliviei erau când false, când adev?rate.

Cum nu prea avea ce face în apartamentul acela imens, în lipsa lui Virgil, care ar fi ajutat-o s? se integreze mai u?or, se gândise s?-?i umple timpul într-un fel, eventual s? încerce o acomodare cu locul, cu noul decor al piesei în care tocmai începuse s? evolueze. De cum intrase acolo, sim?ise absen?a unei mâini de femeie, nu pentru c? ar fi fost dezordine, nici vorb?, lipsea senza?ia aceea de aranjament meticulos, cu toate dichisurile specifice, care î?i sare în ochi. G?sise în debara o sticl? de un litru cu spirt medicinal ?i un tub de dezinfectant pentru vase. Le combinase într-un vas, luat tot de acolo, î?i trase o pereche de m?nu?i chirurgicale în mâini ?i se apucase de treab?. Trebuia s?-?i omoare timpul într-un fel, iar înl?turarea acelei senza?ii de lehamite masculin?, care emana din lucruri, devenise principalul ei scop în via??.

Dormise prost, chinuit de vise, ?i se trezise cu noaptea în cap. Î?i f?cuse o cafea la repezeal?, dar pusese prea mult zah?r. Dup? prima înghi?itur?, îi persise cheful ?i o aruncase la chiuvet?. Olivia f?cea o cafea extraordinar?, ad?uga dou?-trei cubule?e de ciocolat? ?i o pic?tur? de rom. N-avea s? mai savureze niciodat? o asemenea cafea. Olivia îi citea ?i c?r?ile pe m?sur? ce le scria. Întotdeauna venea cu observa?i ?i sugestii pertinente. De câteva zile b?tea pasul pe loc. Reluase acela?i capitol de mai multe ori, dar nu g?sise forma ideal?. Olivia ar fi g?sit-o din prima. Deschise fereastra, sperând s-o z?reasc? dând col?ul str?zii. Strada îns? era pustie, nu se vedea ?ipenie de om. R?mase ore în ?ir cu ochii pierdu?i în zare, amintindu-?i de diminea?a aceea de iarn? când o v?zuse prima dat?. ?i sim?ise c?-i dau lacrimile.

Începuse cu mânerele de la u??. Când intrase sim?ise ceva lipicios care i se prinsese de mân?. I se p?ruse dezagreabil. Trecuse cu cârpa umed? peste ele. La parter mai locuia cineva, dar nu se auzea nicio mi?care de acolo. Închise u?a cu un sentiment de ap?sare. Nu-i pl?cuser? niciodat? locurile pustii. Nici lini?tea din?untru nu era tocmai pe gustul ei, dar nu mai avea importan??. Acum era interesat? doar de munca aceea domestic?, la care se înh?mase benevol, resim?ind o pl?cere pervers? în a-?i intra în rolul de gospodin?, ceva care nu fusese ?i nu-?i dorise s? fie vreodat?. F?cea unele lucruri ?i pentru Sebastian, ce-i drept, dar nu coborâse pân? acolo încât s?-i spele rufele sau s?-i cure?e parchetul. Sebastian avea o menajer?, o doamn? în vârst?, care trecea de dou? ori pe s?pt?mân? pentru lucru aceasta ?i pentru multe altele. O privise adesea cum muncea, iar acum încerca s? fac? la fel, descoperind c? nu era atât de complicat pe cât î?i imaginase. Începuse cu lucrurile m?runte, cu vitrini(e)le ?i noptierele cu sertare, pe care se a?ezase o pelicul? fin? de praf. Lua fiecare lucru?or în parte, având grij? s?-l pun? de unde îl luase pentru a p?stra ambian?a locului. Virgil nici nu trebuia s? bage de seam? c? trecuse pe acolo. Nu se gr?bea, f?cea totul cu r?bdare, cu migal?, nefiind presat? de timp. Cu cât termina mai târziu, cu atât mai bine.

Pe la amiaz? începuse s? i se zbat? ochiul stâng. La început crezuse c? era ceva întâmpl?tor, dar dup? câteva ore realizase c? zvâcnirea aceea continua s?-l agaseze. Sistemul s?u nervos încerca, probabil, s?-l avertizeze asupra unei primejdii iminente, nu era supersti?ios, îns? nici ateu sut? la sut? nu era. Gândul c? i s-ar fi putut întâmpla ceva Oliviei se suprapuse în mintea sa peste avalan?a de temeri cu privire la dânsul. Nu-i spusese despre plecarea intempestiv? a lui Virgil la Frankfurt, care, cu siguran??, nu-i picase bine, de aceea î?i f?cea griji, ne?tiind cum reac?ionase ?i, mai ales, încotro apucase, fiindc? nu prea avea unde. Gre?ise. Dac? i-ar fi spus, cum îi sugerase Virgil, n-ar mai fi plecat!

La cap?tul primei s?pt?mâni, Olivia terminase cu lucrurile m?runte. R?m?seser? lucrurile mari, câteva ?ifoniere, lustrele ?i un scrin cu dou? sertare suprapuse, de culoarea cafelei cu lapte. Se concentrase pe ?ifoniere ?i lustre, mai întâi, apoi venise rândul scrinului. Cele dou? sertare erau prev?zute cu dou? broa?te minuscule ?i erau încuiate. Trebuise s? bâjbâie îndelung pe sub t?blia de deasupra scrinului pân? g?sise cheile. Erau prinse de o pl?cu?? magnetic?, semn c? ascundeau un secret. Descoperirea o incitase. Deschise sertarele, c?ptu?ite cu m?tase roz, cu un fel de curiozitate pervers?. În?untru, aliniate frumos, v?zuse o gr?mad? de plicuri ?i se dumirise. Acolo se afla arhiva sentimental? a lui Virgil, adic? tocmai ce c?utase incon?tient. Nu-?i putuse reprima tenta?ia de a deschide ?i citi prima scrisoare din plic.

Sebastian sim?ise un junghi în dreptul inimii, dar nu-i d?duse importan??. Era ziua când trebuia s? vin? menajera ?i nu avea de gând s-o sperie. La scurt timp îns?, aceasta îl g?sea întins cu fa?a în jos pe covor. Sunase imediat la Urgen?e, iar un echipaj de la Salvare sosise în mai pu?in de cinci minute. Medicul î?i d?duse seama „pe loc” c? era vorba despre o problem? cardiac? sever? ?i hot?râse c? trebuia transportat de urgen?? la spital. A?a se face c? Sebastian se trezise a doua zi într-un pat de spital, aflând c? suferise un preinfarct ?i c? mai trebuia s? r?mân? acolo înc? zece zile. Îi era indiferent. Nu-l mai atr?gea nimic spre cas?. Dup? externare urma s? înceap? un tratament medicamentos complex ?i s? evite pe cât posibil emo?iile. De parc? ar fi depins de el.

O chema Angela. Pesemne c? Virgil între?inuse o rela?ie intim? sau foarte intim? cu ea, fiindc? femeia folosea un limbaj mai mult decât colorat ?i se vedeau c?tre sfâr?itul paginii ?i câteva urme de lacrimi. Îi repro?a, în principal, c? o min?ise cu bun? ?tiin?? ?i c? nu urm?rise decât s-o seduc?, ceea ce ?i reu?ise pân? la urm?. Se temea s? nu fi r?mas îns?rcinat? ?i-?i blestema ziua în care se n?scuse. În cele dou? sertare ale scrinului erau peste trei sute de scrisori. Timp de trei zile ?i trei nop?i citise cu inima strâns? scrisoare dup? scrisoare, descoperind printre rânduri adev?rata fa?? a lui Virgil. Nu-l crezuse în stare de a?a ceva, cum nu-l crezuse niciuna din semnatarele scrisorilor. Cu fiecare zi, valul de indignare cre?tea în sufletul ei propor?ional cu num?rul scrisorilor citite. Nu mai era prea mult loc în scrin, dar, cu pu?in efort, ar mai fi înc?put o scrisoare. Pu?in probabil îns?!

Zilele petrecute la spital treceau pe nesim?ite între perfuzii, consulta?ii, discu?ii sterile cu tovar??ii de suferin?? sau cu asistentele, nemaiavând timp s? se mai gândeasc? ?i la altceva. Pe Olivia o uitase din prima zi. O ?tia undeva în adâncul fiin?ei sale, dar nu-l mai chinuia cu prezen?a ?i cu repro?urile ei, cum se întâmplase pân? atunci. Preinfarctul avuse ?i p?r?ile lui bune. P?r?sise spitalul cu regret. Doamna Smaranda, menajera, se întrecuse pe sine. F?cuse ?i unele modific?ri. A?ezase, de pild?, patul în dreptul ferestrei, iar biroul s?u de lucru în locul patului. Îi pl?cuse. Ordonase, îndep?rtase praful de peste tot, sp?lase ce trebuise sp?lat ?i umpluse casa de flori. Schimbase atmosfera aceea mohorât? de care se plângea câteodat? ?i Olivia. P?cat c? nu putea s? se bucure ?i ea al?turi de dânsul.

Virgil sosise pe la ora patru diminea?a. ?ârâitul soneriei o trezise din somn. Privise prin vizor ?i-i deschise. B?rbatul ar?ta destul de ?ifonat. F?cuse drumul înapoi, din Frankfurt, cu ma?ina. Îi povestise c? era epuizat dup? dou? zile de mers, c? nu g?sise timp s?-?i rad? barba, s? se spele, se gr?bise s? ajung? cât mai repede, fiindc? se gândise tot timpul la ea. Avea s-o fac? acum, dac? ea îi d?dea voie, începând cu o baie. Bineîn?eles c? nu avea nimic împotriv?. Ascultase indiferent? fâ?âitul du?ului din pat (unde se întinsese). Apoi auzise lip?itul t?lpilor pe mozaicul din baie, sunetul înfundat al p?m?tufului cu care-?i s?punea barba, moment în care se ridicase ?i se furi?ase într-acolo. U?a era deschis?, iar el ?edea pe un scaun în fa?a oglinzii. Nici n-o sim?ise. Abia când îi înconjurase gâtul cu bra?ele o z?rise ?i îi zâmbise. R?mase cu briciul în aer, oscilând între a o îmbr??i?a ?i de a-?i vedea de treab?. Înclinase spre cea de-a doua variant?. Olivia îl prinse de mâna în care ?inea briciul, amuzându-se de pârâitul firelor de p?r sub t?i?ul lamei. Deodat? îi bloc? mâna ?i imprim? briciului o mi?care de transla?ie. Mi?carea fusese atât rapid? ?i de energic? încât pu?in lipsise s? nu-l decapiteze. Sângele ?â?nise ca dintr-o fântân? artezian?. Abia avuse timp s? fac? un pas înapoi în timp ce Virgil se pr?bu?ea cu un zgomot surd de pe scaun.

În drum spre cas? se oprise la o farmacie de unde cump?rase re?eta eliberat? de medic. Nu mai luase niciodat? medicamente ?i era curios s? vad? cum ar?tau. Desf?cuse cutiile ?i descoperise ni?te pastilu?e minuscule, colorate, care trebuiau luate de trei ori pe zi. Medicul îl sf?tuise s? nu uite, nici s? nu dep??easc? orele stabilite. Cele de diminea?? le luase la spital, în jurul orei ?ase, acum trebuia s? le ia pe cele de doisprezece, iar urm?toarele la optsprezece. În plus, medicul îi recomandase o diet? personalizat?, destul de restrictiv?, cam greu de urmat. Se gândise pe drum s-o angajeze pe Smaranda cu norm? întreag?, amintindu-?i c?-i povestise odat? c?-?i îngrijise so?ul, bolnav tot de inim?, înainte de a muri. Exista riscul s? mai fac? un preinfarct, a?a c? era de preferat s? aib? pe cineva prin preajm? decât s? depind? de hazard.

De?i i se p?ruse uria?, în compara?ie cu dânsa, Virgil era foarte u?or. Reu?ise s?-l târâie pân? în dormitor ?i s?-l întind? în pat. A?ternuse cear?afuri proasp?t sp?late ?i-l bandajase cu un prosop de baie la gât, fiindc? mai sângera. Cur??ase apoi oglinda ?i pardoseala de sânge, dup? care se îmbr?case ?i p?r?sise casa, f?r? s? mai încuie u?a. Nu întâlnise pe nimeni pe sc?ri. Abandonase la ie?irea din bloc m?nu?ile, de care nu se desp?r?ise nicio clip?, într-un tomberon ?i plecase mai departe. În clipa aceea descoperise motivul care o determinase s? fac? tot ce f?cuse din prima zi când intrase în apartamentul lui Virgil. Premeditase incon?tient crima, mai întâi pentru afrontul de a o fi chemat-o acolo, ?tiind c? trebuia s? plece la Frankfurt, apoi pentru suferin?a celor trei sute de suflete ticsite ca ni?te trofee în scrin.

Sebastian deschise larg geamul dinspre strad?. Voia s? respire, în sfâr?it, o gur? de aer curat dup? aproape dou? s?pt?mâni de priva?iune ?i de miros insuportabil de spital. Nu mai tr?gea n?dejde s-o mai vad? pe Olivia întorcându-se. Trecuse prea mult timp. Cu toate acestea nu-?i putuse reprima reflexul de a trage cu coada ochiului spre col?ul str?zii ?i nu mic? îi fusese mirarea când o v?zuse ap?rând ca Afrodita din spuma m?rii. Se repezise ?i deschise larg u?a, ca nu cumva s? cread? c? nu era acas? ?i s? dispar? din nou. Era atât de emo?ionat încât nu reu?ise s?-i spun? niciun cuvânt, ca ?i ea, de altfel. Închise u?a ?i se a?ezaser? pe canapea. El pornise involuntar televizorul. Tocmai se transmite un breaking news: „…Crim? misterioas? petrecut? în casa cunoscutului om de afaceri Virgil Com?nescu. Poli?ia descinsese la câteva ore de la întoarcerea acestuia din Frankfurt la sesizarea unei femei, care-l g?sise cu gâtul t?iat în pat. Femeia era chiar sora lui ?i venise s?-l vad?. Criminali?tii nu g?siser? urme suspecte, amprente, semne de intrare prin efrac?ie sau de for?are ale u?ii, iar vecinii nu observaser? nimic. Se pare c? ne afl?m în fa?a unei noi crime cu autor necunoscut!”
Olivia apucase telecomanda din locul în care o l?sase b?rbatul ?i închise televizorul.
- S? ?tii c? zilele acestea am stat la mama!
Sebastian aprob? din cap, de?i ?tia c? mama ei murise de mult. O luase ca pe o metafor?, intrepretând afirma?ia ei sui-generis: c? trecuse pe la casa p?rinteasc?, a c?rei mo?tenitoare era.


Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro