proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Unde e?ti, puiule? auzi Rosini vocea cald? a mamei.
Nu a r?spuns, sperând ca mama s?-?i g?seasc? altceva de lucru ?i s? nu-i descopere ultima inven?ie. Nu de team? c? mâzg?lise peretele camerei, mama nu-l certa niciodat?, poate doar atunci când nu voia s? m?nânce. Doar c? acum construia o nav? pentru o c?l?torie transgalactic? ?i nu prea avea chef s? dea multele explica?ii l?muritoare. Mai ales c? nici nu ?inuse minte to?i termenii tehnici pe care prietenii astrali le foloseau. Asta le-a spus-o ?i lor, c? nu în?elege altceva decât c? trebuie s? construiasc? nava ?i-atunci ei i-au ar?tat un desen. ”Aha” a spus copilul l?murit pe deplin de ceea ce avea de f?cut. Era totu?i cam mult de munc?...
Se trezise devreme, mult mai devreme decât de obicei, surprinzându-?i mama când se înfiin?? în u?a buc?t?riei ?i ceru micul dejun. Mama îi preg?ti rapid o tartin? cu unt ?i brânz? telemea, în vreme ce ibricului îi era înte?it focul. Apoi turn? ceaiul într-o can? albastr? ca cerul, pe care era desenat? inconfundabila nav? din Star Track.
Copilul ridic? dou? degete în forma literei V ?i mama în?elese c? trebuie s?-i pun? dou? linguri?e de miere în ceai.
- Mam?, caut s?-?i aduc în dar cel mai frumos m?r?i?or, spuse copilul îngândurat.
- Tu e?ti m?r?i?orul meu, cel mai de pre?, spuse mama îmbr??i?ându-l cu dragoste. Tu ?i numai tu!
- Tocmai de asta...
Copilul l?s? propozi?ia neterminat?, dar mama nu insist? s? afle continuarea. ?tia c? Rosini are tr?iri mult mai profunde decât ale copiilor de vârsta lui, uneori chiar similare adul?ilor, doar c? nu avea experien?a cuvintelor pentru a exprima imediat ceea ce simte.
Cu micul dejun luat, Rosini s-a întors în camera lui ?i s-a apucat de lucru. Înarmat cu creioane colorate, în spa?iul delimitat de ?ifonier ?i u?a camerei a înghesuit un taburet ?i un scaunel, f?cut de tata într-un week-end, cu sculele lui din garaj. S-a a?ezat pe sc?unel ?i ?i-a pus picioarele pe taburet, dup? cum v?zuse el c? se a?eaz? astronau?ii p?mânteni când c?l?toreau în spa?iu. Apoi, pe peretele din stânga desen? butoanele complicatului panou de naviga?ie, a?a s?-i fie cât mai la îndemân?, iar pe u?a dormitorului ?i deopotriv? a navei desen? un hublou ?i o roat?, pentru închiderea ermetic? a navei. Asta ?i pentru c?, anul trecut mama îi spusese ?i el ?inuse bine minte, mai ales dup? vizita la orelist, c? de multe ori curentul este mai r?u decât frigul. ?i era tare rea durerea de urechi...
Orologiul din bibliotec? b?tu de dou? ori. Dup? el, vocea mamei se auzi din nou, u?or imperativ?.
- Pui?ooor!
”E prânzul” în?elese copilul chemarea mamei ?i, tot nepreg?tit pentru explica?ii, ie?i în grab? de dup? u?a dormitorului ?i fugi în baie. Apoi, cu mâinile ude se îndrept? c?tre buc?t?rie.
- Ni s-au terminat prosoapele? îl întreb? mama cu râsul tremurându-i în voce. ?tia c? Rosini vine mai mereu cu mâinile ude doar ca s? evite enervanta întrebare ”te-ai sp?lat pe mâini?”.
Copilul a scuturat din cap. ”Ce întrebare o mai fi ?i asta” gândi el, ”ce, prosoapele sunt consumabile, ca sifonul din sticl??”. Apoi i se f?cu poft? de-un suc.
- Mam?, dup? prânz vreau sifon cu sirop de c?p?uni! zise copilul.
- Nu avem sifon, spuse mama. Tata a uitat s? le umple. Am s?-?i fac siropul cu ap? mineral?.
”Nu are acela?i gust” gândi Rosini, doar c? nu avea timp s? mai fie ?i preten?ios. Înfulec? în grab? supa cu g?lu?te ?i spanacul cu dou? ou? ochi. Felia de cozonac o împachet? într-un servetel alb de hartie. Siropul îl b?u doar pe jum?tate.
- Mul?umesc pentru mas?, spuse b?iatul ridicându-se. Apoi lu? felia de cozonac într-o mân? ?i cana cu suc în cealalt? ?i d?du s? plece. V?zând ochii întreb?tori ai mamei, copilul o l?muri.
- Plec într-o expedi?ie transgalactic? ?i e posibil s? mi se fac? foame pe drum.
Mama d?du în?eleg?tor din cap ?i b?iatul pricepu c? are permisiunea mamei ?i pentru c?l?torie ?i pentru alimentele luate cu sine în dormitor. F?cu câ?iva pa?i, apoi se întoarse în pragul buc?t?riei ?i î?i privi lung mama. Ochii lui mari o îmbr??i?au c?lduros în t?cere. Apoi o umbr? îi trecu peste frunte.
- Dac? ar fi s? alegi, ce m?r?i?or ai alege...
Mama în?elese c? Rosini încearc? s? continue ideea început? diminea?? ?i d?du s?-l ajute cu o întrebare suplimentar?. Rosini ridic? un deget ?i mama pricepu c? nu trebuie s?-l întrerup?.
- Dac? m?r?i?oarele ar fi vii, ce ai alege: unul cu via?? scurt?, ag??at lâng? inima ta sau unul ve?nic, tr?ind departe de tine?
Mama nu i-a r?spuns. L-a întors ?i l-a împins blând pe corior înspre camera lui. Apoi ?i-a ?ters lacrimile ce-i inundaser? ochii.
- De ce mie? auzi Rosini ?oaptele mamei în timp ce se îndep?rta. Strânse din umeri ?i intr? în dormitor. Mai avea mult de lucru...
A l?sat cozonacul ?i sucul pe biroul din dormitor, pies? de mobilier cump?rat? de curând, ”s? aib? copilul unde s? înve?e, c? din toamn? începe ?coala”, dup? cum spunea deseori tata. Biroul era acum plin cu diverse, dar cea mai mare parte era ocupat? de o imens? cutie de bomboane cu ciocolat?. Prin capacul din folie transparent? se vedea plasticul suport ?i în el o ultim? bomboan?.
Copilul a mâncat bomboana iar capacul cutiei l-a lipit cu ni?ic? band? scotch pe peretele opus ?ifonierului, rezolvând astfel problema parbrizului navei. Din plasticul suport ?i-a f?cut tastatur?, pe care a fixat-o cu patru piuneze sub parbriz.
Mai avea de dotat nava cu sistemul de comunica?ii ?i acest aspect îi consum? cam mult timp. Nu de alta dar întâi a trebuit s? caute lanterna în garaj, dup? care cu ea aprins?, în debara, s? g?seasc? aparatul de radio de voiaj, cel cu baterii.
Din camera mamei a luat oglinda oval?, pentru a bloca interferen?a cu lumile paralele. Andrelele i-au fos de mare ajutor, una din ele devenindu-i sabie cu laser iar cealalt?, cu sfertul de fular împletit, steagul navei, infipt in balamalele ?ifonierului...
- Buna seara, dragii mei! l-a auzit Rosini pe tata când a intrat în casa. ”Oh, ce târziu s-a f?cut, ?i eu n-am plecat... cum mai asamblez eu motorul superluminic dac? tata e acas??! ”
- Dragul meu, o auzi Rosini pe mama ie?indu-i în întâmpinare tat?lui. D? fuga pân? la col? ?i umple sifoanele, c? b?iatului îi e poft? de sirop cu sifon. Tat?l puse din nou trenciul pe el, lu? saco?a cu sticlele de umplut ?i d?du fuga la sifonerie.
Rosini profit? de plecarea tat?lui ?i mai d?du o rait? prin debara, de unde se întoarse cu aspiratorul. Cupl? stecherul la priz?, î?i lu? din ?ifonier o geac? mai groas?, un fular, c?ciula c?z?ceasc?, ochelarii de soare ?i se a?ez? în pozi?ia de lansare.
- Am adus sifon! strig? tat?l deschizând din nou u?a.
În timp ce mama îi lua saco?a din mâini, din camera copilului se auzi un zgomot infernal. P?rin?ii alergar? speria?i într-acolo.
Geamurile ferestrelor erau sparte ?i cioburi m?runte umpleau întreaga camer?. Aspiratorul torcea în gol. Balamalele sifonierului luceau ca metalul încins. Oglinda era ?i ea spart? ?i cadrul ei metalic scânteia ca str?b?tut de curent electric...
Rosini nu era nic?ieri.
Plecase...