proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Spre sfîr?itul anilor 80 din secolul trecut, într-o dup?-amiaz? cald? ?i frumoas? de septembrie pe terasa unei ber?rii de pe strada Academiei din Bucure?ti, vechii ?i bunii mei prieteni din tinere?e, Doru Cerchez ?i Radu Manolescu, stau la o mas?, fiecare cu cîte o halb? de bere în fa??. Prietenul Doru tocmai î?i stinge mucul de ?igar? în scrumier?.

Doru Cerchez nu mai e tîn?r, bate spre cincizeci de ani. Radu Manolescu înc? este, abia a împlinit treizeci.

Sînt cam obosi?i fiindc? vin de la munc?. Amîndoi lucreaz? cot la cot într-o bibliotec? mare din centrul Bucure?tiului, dar la cutremurul grozav din urm? cu mai mul?i ani, unul dintre depozitele ei secundare situat într-o fost? ?coal? s-a pr?bu?it.

Conducerea bibliotecii nu a reu?it înc? s? replaseze c?r?ile din depozitul d?rîmat - cîteva zeci de mii - într-un alt depozit, alocat de curînd în alt? cl?dire. Dar din cînd în cînd, ei doi ?i înc? trei colegi - care nu se afl? de fa?? - , singurii b?rba?i din bibliotec?, au misiunea s? umple un camion cu c?r?i din depozitul vechi ?i s?-l descarce în depozitul nou.

Prietenii mei ?i-au încheiat treaba pe ziua de azi, î?i trag sufletul ?i vorbesc.
?i despre ce pot vorbi doi oameni de?tep?i în timpurile acelea?

Cu voce mic?, de neauzit la doi pa?i, despre pre?edintele ??rii, pantofar interbelic ?i distinsa lui nevast?, savant? de renume mondial, care ?i-a întrerupt studiile str?lucitoare în clasa a patra primar?. Opiniile prietenilor mei sînt identice : pre?edintele e bîlbîit, e prost, e incompetent, e cizmar, duce ?ara de rîp? ?i odat? cu ?ara ?i biblioteca. Nevast?-sa e analfabet?, proast?, curv?. ?i la ultimul discurs pre?edintele iar a spus s? mergem cu corabia socialismului pe culmile cele mai înalte ale comunismului ?i iar a zis tutulor, pretinie, idependen??. E un tîmpit, stîlce?te limba român?, nimeni nu d? doi bani pe el, la Paris a furat s?punuri ?i prosoape din hotel, ?i englezii î?i bat joc de fasoanele lui ?i tot a?a ?i americanii ?i chinezii ?i ru?ii. C? altminteri dac? ?i-ar pune rusul Gorbaciov mintea cu el... sau americanii... sau ... Bine a zis ?i a f?cut Pacepa... Cum a demascat el Securitatea. Pe to?i ne pînde?te Securitatea de-aia nu mi?c? nimic în ?ara asta, pe cine prinde, iradiaz?. El zicea, pardon de expresie, de Radu, ?sta era codul lui cu Ceau?escu , "pune Radu pe el" îi ordona Ceau?escu, adic? radiaz?-l omoar?-l!

Radu e încurcat, omonimia îl face s? se simt? vinovat ?i poate de-aia e mai pu?in vehement. Oricum el e membru de partid doar de doi ani. Dar Doru e secretar de partid în bibliotec?, responsabil cu propaganda, ?tie despre ce vorbe?te ?i este pornit r?u de tot.

- Gheorghiu-Dej, poveste?te secretarul cu propaganda, îl trata pe nenorocitul ?sta ca pe un b?iat de pr?v?lie ?i fiic?-sa, Lica, îl punea în fiecare zi s?-i cure?e pantofii ?i s?-i dea cu crem?. Era lustragiul familiei asta era, din cizmar, devenise general în public ?i lustragiu în particular.

?i prietenii mei sînt din ce în ce mai pasiona?i, cu vocea lor mic? de neauzit la doi pa?i. Au ajuns acum la a treia sau poate la a patra halb? ?i ca deobicei propun ?i solu?ii. Bîlbîitul, incultul, incompetentul musai trebuie s? cad?, s? vin? în locul lui altul. Un Escu sau un Gheorghe. Altul. O schimbare u?oar? dac? n-ar fi Securitatea. Din cauza ei nu mi?c? nimic în ?ara asta., din cauza ei, fir'ar al dracu c? n-am avut noroc s-avem ?i noi pap? ca polonezii. Aia de-aia mi?c?, au pap?! Noi avem Securitate !

?i tocmai cînd se c?ineaz? mai tare, pe ?optite, iat?, lîng? masa lor se opre?te un necunoscut ap?rut ca din p?mînt. E înalt, pu?in adus de spate, c?runt, are o serviet? în mîn? zîmbe?te sardonic, ceea ce face s? i se vad? amenin??tor din?ii mari, la?i ?i galbeni de nicotin?. Ca ni?te col?i de securist.

- Domnilor pot s? stau ?i eu la masa dumneavoastr?? Nu mai e niciun loc liber, nic?ieri.

Prietenii mei se uit? b?nuitori ?i indispu?i în jur, la celalalte mese. Da, a?a e, nu mai e niciun loc liber. Terasa e plin? ochi.

Cam cu lehamite, Doru îi face semn necunoscutului s? se a?eze. Acesta deschide servieta, scoate un ziar Sportul, face semn chelnerului s? se apropie. Comand? o bere ?i apoi, în a?teptare, deschide ziarul cu inten?ia, v?dit?, s? trag? cu urechea.

Dar prietenii mei nu sînt naivi. Ei tac. ?i dac? totu?i continu? s? fac? politic?, o fac diplomatic ?i conspirativ, ca ardelenii, oftînd ?i privindu-se cu în?eles. Intrusul le-a stricat discu?ia.

Vine chelnerul, un b?iat tîn?r ?i zîmbitor, aduce halba de bere ?i schimb? scrumiera plin? de mucuri de ?igar?. Necunoscutul î?i împ?ture?te ziarul ?i-l d? bini?or deoparte. Prietenul Radu se uit? cu jind. Ar vrea s? citeasc? o cronic? despre meciul de fotbal Steaua-Dinamo din urm? cu o zi. Necunoscutul remarc? imediat interesul lui:

- Pofti?i, dac? vre?i s?-l citi?i, eu l-am terminat.
Apoi ridic? halba.

- Hai noroc. V? mul?umesc c? m-a?i primit la mas?.
Bea cu poft? aproape un sfert din halb?. Cînd o pune jos, Radu e deja cufundat în lectur?, sub privirea dezaprobatoare a prietenului Doru care detest? sportul.

- Sînte?i microbist , observ? necunoscutul. ?i eu sînt.
Pe urm? tace o clip?, cît s?-?i aprind? o ?igar?. Puf?ie.
- Da de fapt nici n-ai ce s? cite?ti altceva decît Sportul. C? toate ziarele alealalte numai de cretinul de Ceau?escu vorbesc.

Prietenii mei se privesc surprin?i. În mod pl?cut. Necunoscutul continu?. Cu voce mic?, de neauzit la doi pa?i:

- Tîmpit, fudul ?i b?g?cios. Habar n-are de nimic, e mai prost ca pantofii ?ia pe care-i pingelea la 15 ani, ?i d? indica?ii anapoda c? de-aia merge ?ara asta cum merge. ?i ?ia din jurul lui se uit? la el ca la Cucuzel, podoaba cre?tin?t??ii, cum zicea r?posatul Creang?.
Bea iar un sfert din halb? ?i continu?.

- Nu ?tiu cine sînte?i dumneavoastr?, eu sînt la baz? înv???tor. Acum sînt director de ?coal? ?i uite, analfabetul ?sta se bag? ?i în ?coal?, ?i ne interzice s? mai l?s?m repeten?i! Eu nu-s al dracu' s? las copiii repeten?i, ?i n-am nimic cu repeten?ii c? ?i Eminescu a fost, da' nu trebuie s?-mi spun? el ce s? fac!

- A?a e, zice iluminat prietenul Doru, ?tii dumneata bancul cu Sfîntul Petru ?i Ceau?escu, la poarta raiului dup? moarte?

- Poate-l ?tiu, dar nu-i r?u dac?-l mai aud odat?.

- Cic? moare Ceau?escu , se prezint? la poarta raiului ?i bate tare s?-i deschid?. "Cine-i acolo?" strig? Sfîntul Petru. "Eu!" " Care eu?" " Eu, Dumnezeu!"
Sfîntul Petru crap? poarta raiului cu grij?, doar atît cît s?-l vad? pe ?la care strig?. "Ce-i prostia asta care-?i trece prin cap? Dumnezeu e ?eful nostru ?i e aici, în?untru!" "Ba nu, zice Ceau?escu, eu sînt Dumnezeu!" "Mare tîmpenie! N-ai pic de minte, bre omule! Dumnezeu a f?cut lumea, m?rile, mun?ii, florile, animalele, chiar ?i pe oameni tot el i-a f?cut. Dumneata esti un nimic, un zero, cum po?i pretinde c? e?ti Dumnezeu?" "Da' de unde le-a scos el pe astea toate?" " De unde, de neunde... Din haos, na!" " Ei, aia-i. Vezi? P?i, haosul, eu l-am f?cut!".

- Mda, convine înv???torul, ?sta-i banc de secretari de partid. Reiese c? nenorocitul ?sta e mai de?tept decît Sfîntul Petru, ceea ce e un nonsens. Nu c? a? fi bisericos, dar nu-i drept.

Prietenul Doru nu se sup?r? c? înv???torul nu i-a apreciat bancul. E de-ai no?tri, îi ?opte?te el prietenului Radu. ?i reîncep, de data asta în trei: Ceau?escu e bîlbîit, e prost, e incompetent, e cizmar, duce ?ara de rîp? ?i odat? cu ?ara, biblioteca ?i ?coala. Nevast?-sa e analfabet?, proast? ?i curv?. ?i în ultimul discurs pre?edintele iar a spus s? mergem cu corabia socialismului pe culmile cele mai înalte ale comunismului ?i iar a zis tutulor, pretinie, idependen??. a stîlcit limba român? c? n-a avut ocazia s? fie repetent contribuie înv???torul. Da, zice prietenul Doru, a?a e zice prietenul Radu, e un tîmpit, nimeni nu d? doi bani pe el, la Paris a furat s?punuri ?i prosoape din hotel, ?i englezii î?i bat joc de fasoanele lui ?i tot a?a ?i americanii ?i chinezii ?i ru?ii. C? altminteri dac? ?i-ar pune rusul Gorbaciov mintea cu el... sau americanii... sau ... Bine a zis ?i a f?cut Pacepa... Cum a demascat el Securitatea. Pe to?i ne pînde?te Securitatea de-aia nu mi?c? nimic în ?ara asta, pe cine prinde îradiaz?. El zicea, pardon de expresie, de Radu, c? Radu este ?i numele meu, ?sta era codul lui cu Ceau?escu, "pune Radu pe el" îi ordona Ceau?escu, adic? radiaz?-l, omoar?-l!

Prietenii mei ?i înv???torul sunt acum mult avansa?i cu berea ?i au ajuns din nou la solu?ii. de schimbare.

- Gheorghele la care v? gîndi?i voi nu-i bun, zice înv???torul. S? v? ias? g?rg?unii ??tia din cap, eu am ?coala într-un sat spre Giurgiu, ?i Gheorghele vostru vine o dat? pe lun? spre var? cu o ?leaht? întreag? de securi?ti la vînat fazani în p?durea de la marginea satului. C? avem o p?dure mare, ce-a mai r?mas din codrii de alt?dat?. ?i îmi ia copiii de la ?coal? ca s? fug?reasc? fazanii ?i s?-i duc? în b?taia pu?tii lui. El st? pe scaun ?i trage, asta face. Nu-i bun!

- Totu?i schimbarea ar fi posibil?, zice Doru, dac? n-ar fi Securitatea. Din cauza ei nu mi?c? nimic în ?ara asta., din cauza ei, fir'ar al dracu c? n-am avut noroc s-avem ?i noi pap? ca polonezii. Aia de-aia mi?c?, au pap? ! Noi avem Securitate.

Chibzuiesc pe ?optite, îndoindu-se ba de unul ba de altul dintre candida?i ?i foarte nelini?ti?i din cauza Securit??ii. Si cînd chibzuiala este mai în toi, aud o voce:

- Tov?r??eilor îmi da?i voie s? m? a?ez ?i eu?

To?i trei se uit? intriga?i spre autorul vocii ?i înlemnesc. E un c?pitan de mili?ie, ro?u la fa??, cu chipiul dat pu?in pe ceaf?. C?pitanul e forte transpirat ?i se ?terge cu o batist? pe gîtul gros, r?suflînd greu..

- Desigur, lua?i loc tovar??e mili?ian, spune sfios Radu.

- Pardon tovule, nu sînt mili?ian, sînt ofi?er, zice c?pitanul pu?in vexat. Vine cineva aici s? ia comanda sau trebuie s? m? duc la bufet?

- E un b?iat tîn?r ?i cumsecade, zice înv???torul, uita?i-l.

C?pitanul face semne chelnerului s? se apropie ?i-i comand? o halb?. Pe urm? î?i ia chipiul ?i ?terge cozorocul cu batista. Z?re?te ziarul Sportul pe mas?.

- Permite?i? N-am v?zut meciul cu Steaua ieri, am fost ocupat toat? ziua ?i toat? noaptea ?i-acu diminea?? nu l-am mai g?sit.

Prietenul Radu d? din cap, da poate s? ia ziarul ?i c?pitanul de mili?ie se cufund? în lectura cronicii despre meciul pe care l-a ratat. Între timp, sose?te ?i berea.

Prietenii mei nu mai comand? nimic, nu vor s? ajung? în stare de ebrietate ?i s? nu mai ?tie ce vorbesc. Ar vrea s? plece. Ce bine le era, înv???torul era simpatic, dar m?garul ?sta de mili?ian le-a stricat cheful! O fi auzit despre ce vorbeau?

?i încep iar s? fac? politic? ardelene?te, oftînd ?i privindu-se cu în?eles. Dar ?i cu team?.

- Mda, zice c?pitanul dup? ce bea pe ner?suflate aproape o jum?tate din halb?, i-a b?tut ?i de data asta. Îmi pare r?u c? n-am fost, da' cum dracu' s? scap? Toat? ziua ?i toat? noaptea alerg?m ca turba?iii de colo pîn? colo...

Prietenii mei ?i înv???torul se uit? de la unul la altul încercînd s? priceap? de ce alearg? mili?ienii ca turba?ii de colo pîn? colo, toat? ziua ?i toat? noaptea. Habar n-au.
Ofi?erul î?i d? seama c? nu în?eleg despre ce-i vorba. Are ?i el o serviet?. Umbl? în ea ?i scoate ziarul Scînteia cu chipul pre?edintelui ??rii pe prima pagin?. În paginile urm?toare este publicat discursul lui din urm? cu dou? sau trei zile. Ofi?erul love?te cu dosul palmei figura pre?edintelui.

- Idiotul ?sta a decretat amnistie general? pentru ho?i ?i tîlhari ?i le-a deschis por?ile pu?c?riilor, zice el cu voce mic?. Cinci mii de bandi?i care comit acte antisociale ?i tulbur? ordinea public? a oamenilor muncii. C? sînt be?ivi, scandalagii ?i b?t?u?i. ?i am primit ordin confiden?ial s?-i înh???m din nou pe to?i ?i s?-i b?g?m iar la zdup. V? da?i dumneavoastr? seama ce înseamn? asta? S? te joci de-a prinselea cu cinci mii de bandi?i care fug ca iepurii în toate p?r?ile?

C?pitanul îi prive?te cu ciud? fiindc? nu-l comp?time?te nimeni. Dar ei, în schimb, se uit? la el înc?lzi?i de simpatie.

- Da, zice înv???torul, ?i peste noi în înv???mînt se bag? cu tot felul de idei neprincipiale...

- Ce-i aia idei neprincipiale domnule? Are ?sta vreo idee, are el habar de ce e munca de mili?ian?

- A zis din nou s? mergem cu corabia socialismului pe culmile cele mai înalte ale comunismului, spune ironic ?i cu voce mic? Doru.

- Pe dracu' , ?i-l crezi? Dumneata e?ti mai prost ca el dac?-?i faci iluzii. Asta nu ne duce nic?ieri. Ne distruge asta face. Politica e politic? ?i mili?ia e mili?ie.

- Nu se amestec?, observ? judicios prietenul Radu.

- Nu se amestec?, dar ce ?tie el care-l duce nevast?-sa de nas? Ea l-a convins s? dea drumul la bandi?i, ca s? ia pemiul Nobil pentru pace. Proasta aia !

Ghea?a s-a spart ?i cei patru comilitoni î?i spun unul altuia, cu voce mic?, tot ce au pe suflet. Ceau?escu e bîlbîit, e prost, e incompetent, e cizmar, duce ?ara de rîp? ?i odat? cu ?ara, biblioteca, ?coala ?i mili?ia. Nevast?-sa e o analfabet?, e proast? ?i curv?. ?i în ultimul discurs el iar a spus tutulor, pretinie, idependen??. a stîlcit limba român? c? n-a avut ocazia s? fie repetent. ?i nu era nici mili?ie ca s?-l strîng? de pe drumuri ?i s?-l trimit? la ?coal?. Nimeni nu d? doi bani pe el, la Paris a furat s?punuri ?i prosoape din hotel, ?i englezii î?i bat joc de fasoanele lui ?i tot a?a ?i americanii ?i chinezii ?i ru?ii. C? altminteri dac? ?i-ar pune rusul Gorbaciov mintea cu el... sau americanii... sau ... Bine a zis ?i a f?cut Pacepa...

-Pardon?! zice ofi?erul de mili?ie b?nuitor.

- N-a f?cut deloc bine, repar? prietenul Doru gafa prietenului Radu.

- Nu ?tiu despre cine vorbi?i. Eu nu ?tiu nimic, declar? ritos ofi?erul de mili?ie. ?i îi prive?te cu necaz.

Dar numai o clip? fiindc? amintirea alerg?turii de azi noapte ?i gîndul alerg?turii din noaptea viitoare dup? bandi?i îl înt?rît? iar.

- De-aia sîntem unde sîntem, la coada Europei cu nivelul de criminalitate, zice el cu obid? ?i ru?ine de mili?ian.

?i ofi?erul, înv???torul ?i prietenii mei comand? înc? un rînd de halbe ?i încep, to?i patru de data asta, s? caute solu?ii ?i s? inventarieze E?tii care l-ar putea înlocui pe Escul aflat la putere.

Se face sear? bine. To?i patru par demult resemna?i c? nu pot duce acas? vestea cea bun? a salvatorului ??rii, bibliotecii, ?colii ?i mili?iei ?i într-o înfr??ire pl?tesc berea ?i se despart la ie?irea din ber?rie.

Se despart, dar se vor reîntîlni în curînd.

În urma lor, b?iatul cel tîn?r ?i cumsecade, chelnerul, strînge de pe mas? halbele cu un rest de bere neb?ut?. Ia apoi scrumiera, scoate din buzunar o scul? minuscul?, poate o ?urubelni??, desface fundul scrumierei ?i scoate ceva de acolo. E ceva mic ?i rotund, nu se vede bine ce anume. Apoi fixeaz? fundul scrumierei la loc ?i intr? în ber?rie. Acolo îl a?teapt? cineva care-i cere obiectul mic ?i rotund.

- S? tr?i?i, zice chelnerul. ?i i-l d?.

Iar via?a continu?.