proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Bani pentru o zi

Nu ?tiu de ce c?utam s? în?eleg mai mult privind a?a fix la triste?ea oamenilor de pe strad?. De ce vântul încurc? pa?ii? Priveam la mine în vitrina magazinului de care am sprijinit picturile. Am nasul ro?u. Sunt vân?t? la ochi? Vânz?toarea m? prive?te de sus. Nu poate ea s? coboare pân? la mine. Ce am spus? O aiureal?. Mi-e foame. Ba nu, mi-e sete. A? fuma. A? dormi. A?, ei a?, cam a?, de a?, de-a?, la?, ca?, sa?...ce mai e? Nu mai e. Ha! Ce minte am!
Mâinile sunt reci. Încerc s? le înc?lzesc suflând aer cald. Nu am în minte decât un gând. Sper s? reu?esc. Sper. Doamne, de ce nu m-ai f?cut fluture? Înc? pu?in mai stau ?i dac? nu vine am s? plec. E trist. Am crezut c? pot vinde m?car un tablou. Banii oricum nu sunt suficien?i dar pân? mâine mi-ar ajunge. S? trec de noaptea asta. M?car acum, pân? mâine.
- Ce faci aici, coni??? Cer?e?ti?
- Vând aceste tablouri, domnule.
- Cui? Ai avut clien?i?
- Sper c? dumneavoastr? sunte?i clientul meu.
- Pe mine nu m? intereseaz? tablourile tale. Astea ce sunt?
- C?r?i cu poezii. Ale mele. Scrise de mine. Le dau gratis atunci când vând un tablou.
- Cine dracu cite?te poezie? Vrei s? vinzi picturi ?i s? te mai ?i citeasc? lumea? Ce naiv? e?ti! Ce c?cat!
- De ce domnule?
- Nu m? mai domni atât. M? irit? domneala. Nu vrei s? faci altceva? La dracu. E frig ca dracu.
- Altceva? Ce anume?
- P?i te v?d fat? frumoas?, talentat?, poetes?, dar totu?i nu reu?e?ti a?a în via??, fat? drag?. Ascult? aci la mine, hai într-un bar s? î?i explic mai multe. Mi-au înghe?at dracu picioarele aici.
- Nu pot s? merg cu dumneavoastr? pentru c?...
- ?i-am spus s? m? la?i, în puii mei, cu domneala. Ce dracu b?i, m? irit? groaznic. De ce zici c? nu po?i s? mergi cu mine?
- Pentru c? a?tept un client.
- Pentru?
- Pentru a vinde acest tablou.
Îi ar?t un tablou la întâmplare pentru a sc?pa de conversa?ie. Tipul fumeaz? ?i are un obicei de a privi tot timpul în stânga ?i în dreapta de parc? s-ar feri de cineva. Mi?c? încontinuu din picioare. Se întoarce ?i scuip? în spatele lui de câte ori trebuie s?-i r?spund la vreo întrebare.
- Mai degrab? ai a?tepta clien?i s? faci sex cu ei. Ce faci tu aici e l?b?real?, fat? drag?. Nu se tr?ie?te din asta. Frec?ii la picior de lemn.
- Eu tr?iesc.
- Tr?ie?ti pe dracu. Hai c? plec la bar. Dac? te r?zgânde?ti s? faci pe artista, te a?tept la barul ?la de peste drum cu farmacia. Mai vorbim noi.
- Noapte frumoas? s? ave?i!
- Fie cum zici tu, la dracu de arti?ti idio?i ?i pro?ti. În m?-ta....mor?ii...ptiu, s?-mi bag în ea...ce frig e.
Mai stau un sfert de or? ?i, dac? nu apare, plec. Se las? frigul ?i mai tare ?i pe strad? au început s? mi?une tot felul de oameni. A? bea un ceai fierbinte sau un vin fiert. A? sta într-o cad? plin? cu ap? fiart? în care s? pun un spumant roz. S? aprind câteva lumân?ri ?i s? citesc o carte de Dostoievski. El zicea de semidoctism? Parc? da. Oare de ce îl citesc pe Dostoievski numai iarna? Pentru c? reg?sesc la el o triste?e comun? cu a mea? Pentru c? suntem din aceea?i zodie? Pentru c? el a murit iarna? El vorbea la vremea lui de semidoctism ca fiind mai cumplit decât r?zboiul, foametea sau molima, c? ar fi un despot care nu a mai existat pân? atunci. De parc? acum nu e la fel? R?ul se hr?ne?te din noi. El cre?te iar noi ne facem mici. Of, a? scrie asta, a?a a? scrie asta acum. Dar cum? Nu am nimic de scris la mine ?i dac? a? avea cred c? am degetele prea înghe?ate s? mai pot scrie un cuvânt. S? nu uit ideea. Când ajung acas? am s? scriu asta. Da, am s? scriu.
- Bun? seara. Îmi cer scuze pentru întârziere. Eu sunt Vladimir. Tu trebuie s? fii...
- Do. Bun? seara, Vladimir. Ei, de nu ar fi a?a de frig...
- Hai s? mergem într-un bar din apropiere. Ne mai înc?lzim ?i a?a pot s? v?d mai multe lucr?ri ale tale. Ai adus ?i poezii?
- Câteva bro?uri. Am crezut c? mai vând pân? veneai tu, dar uite c? nu am avut baft?.
- Deci mergem?
- Sigur.
- Uite aici un bar, peste drum de farmacie.
- Nu putem merge la un altul?
- E cam departe ?i nu prea cunosc alte baruri. La ?sta am mai fost.
Sigur am s? dau de individul care a fost la mine mai înainte. Sper s?-?i vad? de treaba lui. Nu am dispozi?ie de scandal mai ales acum când, în sfâr?it, pot vinde din picturi. Vladimir p?rea un om serios. Avea un palton lung negru, bocanci cu talp? groas? ?i barb?. Mai mult nu vedeam de întuneric.
- Bine, mergem la barul acesta.
- S? te ajut s? strângi.
- E ok, m? descurc.
Le tot sc?pam pe jos. Degetele erau a?a de înghe?ate c? nu sim?eam c? le târ?sc practic de p?mântul înghe?at în speran?a c? apuc cu grij? cartonul pictat.
- Ai înghe?at ?i e numai vina mea. Îmi cer scuze pentru c? te-am f?cut s? a?tep?i. M? revan?ez dac? îmi dai voie.
- O s? îmi revin.
Oare la ce revan?? se gândea? Sper s? fie un om bun. D? Doamne s? fie un om bun pentru c? altfel sunt piedut?. Am nevoie de banii ace?tia. Ne-am îndreptat spre bar împreun? iar eu sim?eam c? fac pa?ii pe cioburi de sticl?. Când am intrat în înc?pere g?l?gia ?i fumul din local mi-au atras aten?ia în mod deosebit. Parc? eram într-o alt? lume. Ce farmec e acesta s?-?i plac? s? tr?ie?ti într-un mediu atât de aglomerat, cu nimic mai frumos ?i cu nimic mai presus decât singur?tatea mea?
- S? lu?m loc aici. Parc? e mai mult? lumin?.
- Desigur.
- S? vedem ce lucr?ri ai adus.
Încercam în zadar s? desfac mapa în care el a introdus picturile. Aveam degetele înghe?ate.
- D?-mi voie s? te ajut. Ce bei?
- Mul?umesc frumos de întrebare, nu beau nimic.
- Ei, cum nu? Nu se cade s? stai cu mine aici ?i s? nu bei ceva. Vrei o cafea?
- Nu, nu, insist s? nu te deranjezi. Eu nu stau decât atât cât s?-?i alegi ce vrei s? cumperi ?i apoi am s? plec. Trebuie s? ajung urgent acas?.
- Eu sunt vinovat c? te-am l?sat în frigul ?la cumplit de afar?. D?-mi voie, te rog, s? î?i ofer ceva de b?ut atât cât s? te înc?lze?ti. Te conduc eu pân? acas?.
- O, dar nu e nevoie. Amabilitatea ta e destul de mare cump?rând de la mine.
În fiecare om zace un c?l?u. Ptiu, ce m? enervez? Dostoievski! De ce îmi vine asta în minte? Acum? Omul nu pare criminal. Are o barb? mare ?i pare destul de calm. Mereu m-a fascinat barba. A venit în costum ?i cravat?. Poate are un loc de munc? foarte bun ?i de aceea s-a îmbr?cat a?a de oficial. Dar dac? are un loc de munc? foarte bun înseamn? c? ?i bani are suficien?i ?i atunci de ce ar cump?ra de la o str?in? un tablou f?r? valoare? E totul bine. O s? fie bine.
- Uite, acest tablou îmi place. Copacii apleca?i de furtun?, goi, f?r? frunze. Pare trist.
- E trist.
- Toate picturile tale sunt triste ?i ciudate. Totu?i ?sta e vesel.
Pusese mâna pe un tablou în care pictasem un fluture.
- Da. Fluturii nu sunt tri?ti.
- Ce frumos spui tu, Do! Fluturii nu sunt tri?ti.
- Cred c? a?a e.
Lâng? masa noastr? a venit individul care m? invitase la bar înainte s? apar? Vladimir. Îl privesc absent? iar el m? prive?te interesat cu un zâmbet ironic în col?ul gurii.
- V?d, fat? drag?, c? ai venit în bar cu altul. Sau ai venit pentru mine? H??
- Îl cuno?ti, Do?
- Nu îl cunosc. El...
- Cum s? nu? Nu am vorbit noi acum câteva minute de clien?i? De poeziile tale, de picturi? Vezi câte ?tiu de tine? Cum a? putea s? ?tiu dac? nu te-a? cunoa?te? Dar tu cine e?ti? Clientul? H??
- Domnule, v? rog frumos s? ne l?sa?i în pace. Domni?oara e....
- Uite ?i la ?sta, b? nene ce m? domne?te, b?i, te pomene?ti c? e?ti ?i tu din ga?ca ei de arti?ti. ?i ce zici c? e domni?oara?
- E cu mine.
- ?i cu mine nu?
- Domnule...
- B?, m? la?i?
Discu?ia începe s? capete o aplecare dubioas?. Oamenii din jur devin din ce în ce mai curio?i. Ce s? fac? Cum s? aplanez scandalul? E târziu ?i trebuie s? plec. M? ridic ?i m? postez în fa?a individului care nu suporta domnia. Ajung atât de aproape de el c? doar un fulg încape între noi. S? v?d ce fac. Înc? nu ?tiu ce îi voi spune, îns? am nevoie...s? duc tranzac?ia aceasta la bun sfâr?it. Am nevoie de banii ??tia.
- Ascult? la mine. Ascult? cu aten?ie. Pleci acum de la aceast? mas?. Te faci c? nu m-ai cunoscut în via?a ta. ?i mergi dracu la care mas? vrei, iar pe mine m? la?i s?-mi închei afacerea acum, aici. B?i frate, e clar? Iar dac? vrei ceva de la mine, discut?m mâine fix în acest loc. În aceast? sear? eu am treab?. E în joc via?a unui om. E clar, m??
- Pe m?-ta...
- Pe m?-ta.
- Ai tupeu.
- Am.
- Mâine te fac buc??i.
- Bine. M? faci buc??i mâine. Hai pa, fr??ioare ?i mucles.
Dac? vrei s? învingi lumea trebuie mai întâi s? te învingi pe tine. A plecat înjurând. Simt foc pe fa??. Vladimir m? prive?te mut.
- Nu pot s? cred. Nu te credeam în stare.
- Te rog s? m? ier?i pentru cuvintele pe care ai fost nevoit s? le înduri.
- Nu, nu e vorba de acele cuvinte, sau poate c? da, nu ?tiu, dar tu nu pari s? iei înf??i?area unei alte persoane de la periferia ora?ului. Pari atât de fragil?.
- Hai s? ne termin?m afacerea, Vladimir. În câteva minute trebuie s? fiu acas?.
- Da, de acord. Uite, cump?r tabloul cu furtuna.
- Mul?umesc din suflet.
- Cât îmi ceri pe el?
- R?mâne cum am stabilit pe e-mail, 250 de euro plus bro?ura de poezii.
Vladimir nu-?i mi?c? ochii de la mine. De ce? Acolo unde mintea vede doar un fir firav de via?? inima descoper? frumosul. Dar eu nu am timp s? simt ori s? ofer din timpul meu unui alt b?rbat. Trebuie s? fug.
Fug. Trebuie s? fug pu?in altfel ajung prea târziu. Îmi curge transpira?ia pe fa??. Nu e nimic. Respir pe gur?. Mâine iar o s? m? doar? în gât. De ce nu e nicio lumin? aprins?? Unde am pus cheia? Banii? Aha, bine c? nu i-am pierdut.
- La ce or? ajungi tu acas??
M? a?tepta în buc?t?rie pe întuneric.
- La ora asta vin. De ce stai pe întuneric?
- Ca s? te v?d pe tine mai bine. Pe unde îmi umbli, nevast?? Sau pot s? spun deja fost? nevast??
- Nu mai sunt cu tine de doi ani. Unde e fata?
- Iar eu de doi ani am fost un fraier. Care fat??
- Las?-te de glume. Merg în camer?. Am s? m? mut mâine.
- Ai g?sit un fraier? O s? pleci de acum.
- Nu am unde s? plec de acum. Procesul e luni. Eu plec vineri de?i te-am rugat s? m? mai la?i s? stau aici pân? luni. Nu am unde s? m? mut cu fata acum noaptea. E?ti tat?l ei ?i trebuie s? în?elegi asta.
De ce se apropie a?a de mine? Îmi cuprinde capul cu ambele mâini. Sângele îl simt deja în urechi. Ce are de gând? Nu cred c? m? love?te. Doamne ai grij? de mine. M? s?rut? pe gur?. Încerc s? m? dep?rtez, dar m? strânge de gât. Nu fac absolut nimic. Oare are de gând s? m? omoare? Oricum nu a? avea puterea s?-l dau deoparte. A? vrea s? m? pot mira de curajul meu sau m?car s? nu realizez când trec de la un timp la altul. Când m? desprind de mine s? devin un mort? Ce gând aberant! El vrea s? m? omoare iar eu vreau s? scriu. Sunt nebun?. Poate c? nebunia mea e câmpul de b?taie între diavol ?i înger, între realitate ?i vis. El î?i toce?te sufletul în b?utur?, iar eu în suferin??. Totul e firesc. Dureri mari, dureri mici. Suferin?? mare, suferin?? mic?. Îmi curge sânge pe nas.Unde alunec? E r?zbunarea cea care m? trage în jos? Ce lumin? e asta? Cred c? am le?inat…m? ag?? de un mister.
- Do, Do, ce faci? Treze?te-te. Te rog!
De ce m? strig?? M? strângea de gât. Am visat? Seam?n? cu celelalte le?inuri. Ăsta pare mai pl?cut. Nu vreau s?-mi revin. Dac? adorm în le?in ?i dac? reu?esc s? distrug orice cale de a-mi reveni din le?in?
- Mami! Mami! Tat?, de ce st? mami pe jos? De ce doarme aici?
- Nu doarme. A le?inat. Mergi în patul t?u. De ce te-ai dat jos? Pleac? de aici.
- Nu moare mami? Tat?, nu moare?
- Mergi domnule la tine în pat.
De ce ?ip? la feti?a mea? Sufle?elul meu. Avem bani s? ne mut?m. O s? fim doar noi dou? ?i am s?-?i cump?r vat? pe b?? ?i cristale roz.
Via?a m? desparte de unele momente, de lucruri ?i uneori de mine.