Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Vina p?rin?ilor

de viorel ploesteanu

Sim?indu-se privit, David se întoarse spre b?rbatul care nu-l sl?bea din ochi. Se întreba ce i s-o fi n?z?rit de se uita a?a la el, dar era înc? marcat de nenorocirea pe care i-o f?cuse Mariei-Roberta ?i nu-i ardea s? stea de vorb? cu oameni curio?i. Îi strânse mâna doctorului ?i porni spre sora medical?, care îl a?tepta cu un c?rucior s?-l duc? în salon, când î?i auzi numele:
David? David O'Neil?
Se întoarse mirat ?i îl v?zu pe curiosul necunoscut cu ochii în lacrimi ?i cu bra?ele întinse spre el. Uitându-se adânc în ochii lui, l-a recunoscut ?i a mai apucat numai s?-i rosteasc? numele înainte de a le?ina din nou. Doctorul Strea?in? ?i-a aruncat geanta de pe um?r, repezindu-se s?-i acorde primul ajutor. Avea puls. Le?inase numai, din cauza emo?iilor. Remus l-a l?murit c? era prietenul lui din SUA, agentul de burs?.
B?trâne, se pare c? norocul ?i-a întors fa?a c?tre noi. A venit muntele la Mahomed.
Da, numai s? nu fi intrat în vreo belea pe acolo ?i s? fi venit aici s? scape. Îl putem ajuta în vreun fel?
Nu mai fi ?i tu a?a pr?p?stios. Eu simt c? din alt motiv a venit în România. Cred c? pe tine te caut? ?i nu de ajutorul t?u are nevoie, dar uite c? î?i revine. Ne va spune chiar el cum stau lucrurile.
David, prietene, sunt eu, Remus. Remus Vodeanu. Cât de bine îmi pare c? te v?d!
David evita s?-l priveasc? în ochi ?i lacrimi grele îi curgeau pe fa??. Cei doi î?i imaginau c? din cauza emo?iilor.
Iart?-m?, Remus! Iart?-m?!
Pentru ce s? te iert, prietene? Sunt atât de bucuros c? e?ti aici.
Nu. Sunt un tic?los. Iart?-m?!
Nu-i nimic dac? iar??i ai fost neinspirat cu ac?iunile alea. Banii nu au nicio importan??. Prietenia noastr? nu poate fi afectat? de un lucru atât de neînsemnat. Nu te mai consuma. Nu-?i face bine dup? preinfarctul t?u.
Preinfarctul... L-am avut pentru c? am f?cut o tic?lo?ie. Nu merit s? fiu prietenul t?u.
Ei, haide, ajunge. Nu în?elegi c? nu-mi pas? de banii ?ia?
Nu de bani este vorba.
Dar de ce? C? doar nu te-oi fi culcat cu fosta mea nevast? ?i chiar de-ar fi a?a, nu-mi pas?.
Nu cu Elena m-am culcat.
Atunci cu cine? se ar?t? Remus nedumerit.
David închise ochii ?i murmurul s?u de abia fu auzit de cei doi:
Cu Maria-Roberta, fiica ta.
Au amu?it to?i trei, iar Remus s-a pr?bu?it pe un scaun în sala de a?teptare, unde se petrecuser? teribilele evenimente din acea diminea??. Doctorul ?i-a revenit primul din ?oc.
Cred c? ar trebui s? ne odihnim cu to?ii ?i vom l?muri mai târziu încurc?tura asta. David a venit tocmai de peste ocean s?-?i fac? aceast? m?rturisire ?i a mai avut ?i necazul ?sta.
Nu pentru asta am venit aici. Necazul s-a întâmplat în noaptea asta. Aici, în România. Nu am vrut, Remus, crede-m?. Nu am ?tiut c? este fiica ta.
Bine, dar fata lui Remus trebuie s? aib? 16 ani. Cum ai putut?
Nu am ?tiut. Cineva mi-a oferit-o.
Ce vrei s? spui? Doar nu...
Ba da. Îmi pare r?u. Mai bine muream.
Remus scrâ?nea din din?i ?i nu putea s? articuleze niciun cuvânt. Doctorului Strea?in? îi veni o idee teribil?.
A?tepta?i-m? câteva minute. Vreau s? verific ceva.
A cerut fi?a medical? a fetei pe care tocmai o operase ?i ce a citit acolo l-a d?râmat ?i pe el. Prostituata care î?i t?iase venele era fata lui Remus. Bine m?car c? o salvase. La asta contribuise ?i sângele tat?lui.
Ciudat? soart? avea omul ?sta.
Doctorul l-a luat în cabinetul lui ?i cu întreaga diploma?ie de care era în stare i-a dat cumplita veste. Contrar a?tept?rilor, Remus a suportat foarte bine, aproape cu indiferen??. Prietenul lui se temea s? nu-l fi ?ocat ultimele întâmpl?ri ?i s? fi înebunit din nou. Dar nu, arhitectul se comporta nesperat de lucid.
Vreau s?-mi v?d fiica, doctore. Du-m? la ea, te rog.
Bine, dar nu e con?tient?. E sub sedative.
Cu atât mai bine. Nu a? suporta s? o privesc în ochi. Sunt prea vinovat de tot ce i s-a întâmplat. Nu a? suporta.
Mai mult ca sigur c? nu te cunoa?te. Mi-ai spus c? avea trei ani când a plecat cu mama ei ?i de atunci nu ai mai v?zut-o.
Ai dreptate. Nici eu nu ?tiu cum arat?. Vreau tare mult s? o v?d.
Lâng? patul fiicei sale, Remus a izbucnit în plâns. Era atât de copil? ?i atât de frumoas?, iar via?a fusese atât de tic?loas? cu ea, de parc? nu ar mai fi existat ?i al?i oameni pe care s?-i loveasc?. Pentru toat? suferin?a copiilor din lumea asta numai p?rin?ii lor sunt vinova?i. Acum degeaba mai plângea arhitectul. O cuno?tea prea bine pe fosta lui so?ie. ?tia c? n-o s?-?i creasc? fiica a?a cum ar fi trebuit. A gre?it c? a l?sat-o s? plece cu copilul, iar el, în loc s? se asigure c? prime?te o educa?ie fireasc?, s-a apucat s? înebuneasc?. Este la fel de vinovat ca Elena pentru c? Maria-Roberta a ajuns aici ?i nici m?car acum nu avea posibilitatea s? se ocupe de salvarea ei. În câteva clipe a luat o hot?râre foarte grea.
Doctore, eu nu am fost un tat? bun ?i nici acum nu pot face nimic pentru copilul meu. Eu am s? plec. Vrei s? preiei tu aceast? imens? responsabilitate? ?tiu c? î?i cer enorm. ?tiu c? par un nemernic. Poate c? ?i sunt, dar, din moment ce nu pot face nimic pentru ea, de fapt, pentru copiii mei, dac? o mai tr?i b?iatul Verei, nu merit s? stau lâng? ei. Nici s? m? cunoasc? nu merit. Asta le-ar face mai mult r?u. Mai bine s? ?tie c? tat?l lor e mort. Mai bine ar fi chiar s? ?i mor.
M?i, omule, nu te pripi. Ai ?i tu vina ta, dar cine i se poate împotrivi sor?ii? A?teapt? o zi-dou?, s? se mai lini?teasc? sentimentele ?i vedem atunci ce e de f?cut.
Ce mai poate fi de f?cut, doctore? Tu ?i a?a ai f?cut enorm pentru un nimic de om, a?a cum sunt eu, dar cu asta ce ai realizat? Dintr-un nimic anonim ai f?cut un nimic cu nume. De ast?zi nimicul are un nume: Remus Vodeanu.
Arhitect Remus Vodeanu.
Da, un rahat de arhitect.
Nici chiar a?a, c? doar tu mi-ai spus c? ai realizat câteva proiecte în SUA.
Mai bine a? fi realizat ceva pentru copiii ??tia, nu s?-i las vagabonzi pe str?zi ?i la mâna pe?tilor.
?tii ce, hai s? mergem acas?. Amândoi suntem obosi?i. Tragem un pui de somn ?i apoi vedem ce e de f?cut.

viorel ploesteanu (viplo) | Scriitori Români

motto: ”Cand te lupti cu propria constiinta si esti invins, de fapt, ai castigat.”

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro