proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

ÎN UNUL DINTRE „fragmentele despre poezie” incluse la finele antologiei „La cules de îngeri” (2003), Ana Blandiana (n. 25 martie 1942) încearc? s?-?i defineasc? propria crea?ie, comparând cunoscuta „Pietŕ” a lui Michelangelo din Catedrala San Pietro, dus? la perfec?iune prin truda ?lefuirii, cu cea din Domul din Floren?a, considerat? de mai toat? lumea neterminat?. Poetei i se pare c? ar distinge aici o expresie a fr?mânt?rii creatoare a artistului, oscilând între a spune totul ?i a sugera: „ Nu cumva mâna artistului a fost oprit? s? continue nu numai de moarte, ci ?i de b?nuiala c? nu totul trebuie spus, c? trebuie l?sate zone sugestiei, umbrei, îndoielii, gândului rostit pe jum?tate pentru a fi întregit de ceilal?i în milioane de feluri, într-o tain? mereu curg?toare, nelimitat?, ca un izvor?” ?i de aici, la propria sa crea?ie, într-un efort de definire ?i de asumare: „Acea Pietŕ din Domul Floren?ei în?elege de ce poezia în forme fixe m? respinge, de ce poezia ermetizant? sau liber? de sens nu m? atrage; ea ?tie, cu sau f?r? gândul lui Michelangelo, c? arta adev?rat? este, pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, întotdeauna altul, întotdeauna riscant, între perfec?iune ?i sugestie.”
Într-un fel, poeta pune degetul pe ran?, c?ci poezia sa a oscilat, de la bun început, între elaborare ?i spontaneitate, între inspira?ie ?i c?utarea subiectului, între ingenuitate ?i metod?, între reflexivitate ?i sim?ire, iluzie ?i luciditate. ?i, iat?, „între perfec?iune ?i sugestie”. Pe de alt? parte, îns??i aceast? medita?ie eseistic?, de g?sit ?i în numeroase poeme din toate volumele sale de pân? ast?zi, pline de arte poetice, indic? o anume preeminen?? a unei cerebralit??i care încearc? s? controleze, s? dirijeze, s? direc?ioneze sensul ?i, în aceea?i m?sur?, expresia. ?i, mai mult decât atât, s? provoace, pe aceea?i cale (ceea ce este, la urma urmei, paradoxal) sugestia. Poemele sale (chiar ?i cele erotice, din volumul „Octombrie, noiembrie, decembrie”) au fost întotdeauna construite atent, elaborate, urm?rind semnifica?ia clar?: „Fericit?, mi se spune c? trebuie s? fiu,/ Pentru c-am ales moartea ca s? pot învia./ Ce-a? putea s?-mi doresc mai mult, m? întreab?,/ Dar nimeni nu a?teapt? r?spunsul./ Ferice de tine, îmi spun to?i,/ (?i eu repet: Ferice de mine)./ Nu po?i învia f?r? s? mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au înviat niciodat?/ Pentru c? n-au murit.” („Fericit? mi se spune”, în vol. Soarele de apoi”, 2000). Poezia aceasta ar putea fi considerat? una „de concep?ie”, în în?elesul pe care Pompiliu Constantinescu îl viza în leg?tur? cu poezia lui Blaga.

Dup? ce primul volum, „Persoana întâia plural”, ap?rut în 1964, când literatura noastr? abia îi recâ?tiga pe Blaga ?i Ion Barbu, aduce în aerul uscat al poeziei vremii un miros proasp?t de iarb? înrourat?, amintind de Maria Banu? din „Ţara fetelor”, dar într-un stadiu mai pur al vârstei, de o naturale?e naiv? ?i plin? de farmec („Iubesc ploile, iubesc cu patim? ploile,/ Înnebunitele ploi ?i ploile calme,/ Ploile feciorelnice ?i ploile dezl?n?uite femei,/ Ploile proaspete ?i plictisitoarele ploi f?r? sfâr?it,/ Iubesc poile, iubesc cu patim? ploile,/ Îmi place s? m? t?v?lesc în iarba lor alb?, înalt?,/ Îmi place s? le rup firele ?i s? umblu cu ele în din?i,/ S? ame?easc? privindu-m? astfel b?rba?ii...”), cu „C?lcâiul vulnerabil „(1966) sim?irea începe în chip tot mai vizibil s? fie dublat? de reflexivitate, conducând nu atât c?tre o metafizic? a existen?ei, cât c?tre o metafizic? a poeziei ?i a condi?iei creatorului: „Locuit? de-un cântec/ P?r?sit? de-un cântec/ Poate chiar v?duva unui cântec/ Necunoscut ?i iubit/ Nu merit frunzele voastre de laur/ decât pentru umilin?a/ De-ai fi r?mas credincioas?/ La nesfâr?it”. Dar, mai ales în primele volume, detect?m adesea un aer prea demonstrativ, ba chiar chiar un soi de strategie a producerii inefabilului sau ingenuit??ii, cu rezultate, uneori, îndoielnice. A?a, un poem („Elegie de diminea??”) se construie?te pe ideea de a ninge („o, dac?/ a?i pricepe ce greu e s? ningi”), ceea ce reprezint? o alegorie cam facil?, dac? nu ?i un pic hilar?. Exemplele se pot înmul?i, iar opera?ia a ?i fost f?cut? cândva, cu rea-credin??, de c?tre Eugen Barbu, al c?rui text din „O istorie polemic? ?i antologic? a literaturii române...” este re?inut fragmentar la sfâr?itul antologiei „Ora de nisip”, din 1983, de c?tre poet?, cu o ingenuitate perfid?, tipic feminin?.
Ceea ce nu i se poate trece cu vederea este rafinamentul, dar ?i delicate?ea spunerii ?i a sim?irii, tot mai pregnante cu trecerea timpului. Pe un ton re?inut, întrerupt tot mai rar de exclama?ii ?i patetisme, poeta î?i pune întreb?ri tulburate asupra condi?iei sale duble, de artist ?i de femeie: „Ce vreau s? spun?/ Ce merit? s? spun?/ Ce e destul de dureros s? ?ip?/ Ce fel de turnuri s? îmbun/ S? nasc? pe acest nisip?// Ce spune cântecul care-mblânze?te/ ?i fiarele? Pot fi Orfeu,/ Dar ce sa-ngân în fa?a lumii?/ Sunt?i Euridice eu!” Ca odinioar? Philippide, Blandiana n?d?jduie?te s? treac? prin poezie „puntea humii”, dar e mai plin? de îndoial?, ad?ugând, totodat?, o subtil? nuan?? mitului orfic: „Cântând încerc s? ies din moarte/ ?i moartea totu?i nu se curm?/ Nu cred destul s? nu-ntorc ochii/ Ca s? m? v?d venind din urm?”.
Atitudinea reflexiv?, melancolia calm? ?i o anume monotonie sugestiv?, studiat?, se p?streaz? ?i în „A treia tain?”(1976), unde domin? întreb?rile ?i înfior?rile existen?iale, f?r? a lipsi cele despre crea?ie. Poemele sunt feminine prin ging??ie, suavitate ?i sentimentalismul re?inut. De?i, uneori, aceste tr?s?turi par induse. De altfel, discre?ia, modestia, sfiala sunt m??ti pe care le poart? cu abilitate poeta, încercând, dar nereu?ind totdeauna, sa-?i ascund? orgoliul, ca pe un prin? îmbr?cat în straie s?race: „Nu pot împiedica ziua s? aib? s? aib? dou?zeci ?i patru de ore,/ Pot doar spune:/ Iart?-m? pentru durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi/ Pot doar s? te rog s? m? ier?i pentru viermi, pentru fluturi” („Umilin??”). Multe texte sunt de un rafinament îndelung c?utat, dar din fericire ?i g?sit. Ana Blandiana scrie cu o pensul? fin?, conturând, aidoma clasicizantului Blaga din ultimele poezii, imaginea unei „ore luminoase”, amestec de lumin? ?i înserare, ?i resim?ind cu o st?pânire de sine de un dramatism abia schi?at efectele curgerii timpului, ca în acest „Cântec” (devenit foarte cunoscut ?i prin vocea aparte a unei renumite cânt?re?e de muzic? pop a acelor ani): „Las?-mi, toamn?, pomii verzi,/ Uite, ochii mei ?i-i dau/ Ieri spre sear?-n vântul galben/ Arborii-n genunchi plângeau.// Las?-mi, toamn?, cerul lin./ Fulger?-mi pe frunte mie./ Ast?-noapte zarea-n iarb?/ Încerca s? se sfâ?ie.// Las?, toamn?-n aer p?s?ri,/ Pa?ii mei alung?-mi-i./ Diminea?a bolta scurse/ Urlete de ciocârlii.// Las?-mi, toamn?, iarba, las?-mi/ Fructele ?i las?/ Ur?ii neadormi?i, berzele neduse,/ Ora luminoas?// Las?-mi, toamn?, ziua, nu mai/ Plânge-n soare fum./ Însereaz?-m? pe mine,/ M?-nserez oricum.”

„OCTOMBRIE , noiembrie, decembrie” (1972) aduce, în sfâr?it, mult a?teptata poezie de dragoste a unei autoare pe care un critic o declara „frumoas? ca o dezam?gire”. Dar o frumuse?e ?i o feminitate înv?luitoare, prelungit? chiar în vocea u?or tremolat?, care sunt dublate (oarecum paradoxal de cerebralitate, adic? tocmai tr?s?tura ce n-ar prea recomanda poezia erotic?. De altminteri, pân? ?i în cunoscutul, aproape emblematicul „Descântec de ploaie” din primul volum, tip?rit la vârsta de dou?zeci ?i doi de ani, senzualitatea pare u?or c?utat?, ca ?i ingenuitatea. De sub aburul lor sub?ire întrevedem strategia ob?inerii efectelor. Prin urmare, în erotica Anei Blandiana aerul de ceremonial se p?streaz?, ea e mai curând o vestal? îndr?gostit? decât o femeie. Cânt? iubirea problematizând ?i imagineaz? ipostaze ?i sensuri ale acesteia. Cuplul se pierde într-un peisaj simbolic, semnificativ, unde fiecare element are un rost ?i joac? un rol. Iubirea se spiritualizeaz?, iar poeta g?se?te la tot pasul prilejul s? filozofeze discret, ceea ce d?, în fond, o not? aparte eroticii sale. Spa?iul erosului este un paradis u?or degradat ori, mai bine, amenin?at de degradare. Ca la Ion Barbu („?i somn e carnea, se dezumfl?/ Dar vânt?i umbr? iar o umfl?”), ori ca la Arghezi, cel din „Transfigurare” (”Puteam s? ?tiu c?-n zeama ei suav?/ Albastr? alburie era otrav??/ M-am îmb?tat, am murit?/ Ll?sa?i-m? s? dorm...M-am copil?rit.// Cine mai bate, nu sunt acas?/ Cine întreab?,las?.../ Cui mai pot s?-i ies în drum/ Cu sufletul meu de acum?”), spiritualul sufer? agresiunea carnalului. Asist?m la o molcom? gâlceav? a sufletului cu trupul, într-o somnolen?? vinovat?,oscilând între dorin?? ?i respingere, între luciditate ?i abandon: „Miros de trup abandonat de suflet/ Sub soarele neru?inat,/ Miros de trup pe care/ Carnea cre?te,/ În care sângele bolborose?te/ ?i, într-un fel de harnic? furtun?,/ Celul? cu celul? se-mpreun?.../ Nu te-apropia, nu m? atinge,/ Amar mi-e trupul ?i otr?vitor,/ Cu soarele prelins la subsuori,/ Cu fluturi be?i de mine, r?scoli?i/ Din larve sf?râmate de dorin?i/ Pe care nu pot s? le-ncap?. Fugi!/ De bra?ele profanatoarei cruci/ În care, fericit?, m? ur?sc./ Nu-mi respira miasma-mb?t?toare,/ Când sufletul m? p?r?se?te-n soare/ Ca s? te prind ?i s? te r?stignesc.” („Trup amar”). Se observ? cum un poem erotic sfâr?e?te nu printr-o culmina?ie a sentimentului, ci prin insinuarea, intermediat? de aluzia mitic?, a unei idei. ?i pân? la urm?, iubirea nu e decât o alt? fa?? a poeziei, o stare de gra?ie care poate sau ar trebui s? poat? schimba ordinea universului: „Simt c? te-apropii întotdeauna/ Dup? z?p?ceala mestecenilor/ Care-ncep s? se-agite/ ?i s? fo?neasc?-n ne?tire,/ Dup? felul nesigur/ În care lunec? luna./ Tu e?ti atât de înalt ?i sub?ire/ ?i ?i-e atât defrig” („Dup? felul în care alunec? luna”). Somnolen?a, moartea, dragostea se-ngân? blând, iar una dintre cele mai frumoase poezii se realizeaz? într-un regim de litanie senin?, ?optit? cu înfiorare calm?: „Mor gâze-n aer/ Surâzând,/ Cad lin, f?r? durere secerate,/ Ne cad pe umeri ?i în p?r,/ Lumina/ Le înf??oar? în giulgiu,/ Fr??e?te, pe toate./ ?i face semn albinelor s? intre-n stup,/ ?i ur?ilor s-adoarm?,/ ?i frunzelor s? cad?./ Lumin? luminând spre moarte,/ Lumin? sfânt?, înl?crimat?,/ Blânde?e nenc?put? în cuvânt,/ Lumin? moale, lumin? bun?,/ Descoperind în ve?nicie clar/ Asemeni clarului de lun?,/ Poian?-n somn cu gust de fân/ Din rupte-aripi de flutur,/ Uscate foi de carte,/ T?cere, dinainte de na?tere/ Curgând,/ T?cere luminat?,/ Clar de moarte.” („Clar de moarte”).

Cu „Poezii” (1974), devine dominant un motiv al somnului ori somniei, care ne duce direct la Blaga, surprinz?tor parafrazat: „Mam?, întâiul meu mormânt,/ bezn? fierbinte...”. Dar la Blandiana somnul nu este acel secret mediu magic de comunicare cu trecutul, ci un fel de boal? dulce a lumii ?i a fiin?ei, sugestiv armonizat? cu imaginea unui paradis somnolent ?i suav degradat: „Mi-e somn a?a cum li-e somn/ Fructelor toamna,/ Mi-e somn ?i mi-e bine/ Sunt bun?, sunt cald?,/ Îmi zumz?ie albine/ În gând,/ Capul mi se va pr?v?li pe um?r/ În curând,/ A?a cum orice fruct/ Ajunge o dat? s? cad?/ ?i începe s? putrezeasc?/ Pe partea dinspre p?mânt./ Adorm/ ?i capul îmi putreze?te/ De visuri,/ Alcooluri dulci/ Se distileaz? blând,/ La rândul lui un înger-vierme adoarme/ ?i-ncepe s? viseze/ Putrezind.” („Mi-e somn”). Astfel, în „Somnul din somn” (1977), discursul devine un fel de murmur sugestiv, hipnotic ?i thanatic. Numind obiectele lumii, cuvintele par a le mângâia cu melancolic? duio?ie: „Dealuri, dulci sfere-mp?durite/ Ascunse jum?tate în p?mânt/ Ca s? se poat? bucura ?i mor?ii/ De carnea voastr? rotunjit? blând,/ Poate un mort st? ca ?i mine-acum,/ Ascult? ve?niciile cum cur?,/ Î?i aminte?te vechi vie?i pe rând/ ?i contemplându-v? murmur?:/ Dealuri, dulci sfere-mp?durite/ Ascunse jum?tate în v?zduh/ Ca s? se poat? bucura ?i viii/ De nesfâr?it de blândul vostru duh...” Atrage aten?ia în asemenea texte distribu?ia îndelung studiata, savant? a rimelor, care-?i r?sppund din departare, ca ni?te ecouri. Totul contonu? s? graviteze în jurul ppoeziei, într-un ceremonial aproape magic: „Ca ?i cum luna ar avea ceva de spus/ În dragostea-ur? care m? leag? de nea/ Pornise s? scrie pe om?t str?lucitoare/ Litere pe care/ Tot ea le ?tergea./ O amenin?are poate/ Sau poate un sfat,/ Ceva important mi se transmitea,/ Cuvintele str?luceau ?i ?ipau/ Pe câmpul pustiu/ Ca p?unii –/ Trebuia s? r?spund,/ Întunericul î?i ?inea respira?ia,/ Palid?, z?pada a?tepta,/ Cu to?ii credeau/ C? eu ?tiu/ Limba moart? a lunii...” (Ca ?i cum luna”).
Regîsim imaginea amplificat? a invad?rii spiritului de c?tre materie, a lichefierii gândului, a descompuneriii aproape bacoviene: „Ora? oriental de câmpie/ Cu seva prelins? ppe str?zi/ Cu soarele f?r? ru?ine/ Sorbindu-?i sordidele pr?zi// Ora? lichefiat, râu fierbinte/ ?i crâncene-arome urcând/ Sppre cerul cu fructe în care/ Se stric? ?i ultimul gand”.
Între imaginea purit??ii celeste din primul volum, u?or u?or tezist ?i în spiritul exigen?elor vremii exprimat? („Curcubeul trezirii coclite/ Peticit cu vapori de cafea/ Nu l-a purtat compres? pe frunte/ Tinere?ea curat? a mea// Nu mi-am f?cut anii limpezi s? sune/ Zvârlindu-i ciudat prin p?cat/ Nu mi-e ru?ine de nimeni/ N-am nimic de uitat”) ?i sufletul coptropoit de trup sau imbibat de somn ?i mresme grele, între imaculata perfec?iune a t?cerii ?i teama macul?rii prin cuvânt, iat? zonele de tensiune ale acestei poezii însetat? de idealitate. În ansamblu, poeziile din aceast? etap? contureaz? un vag peisaj rustic, de fapt o proiec?ie subiectiv?. Cu o caligrafie fin? este configurat? o imagine spiritualizat? a satului, amintind de cea blagian?, de care se deta?eaaz?, totu?i, prin dematerializarea ajuns? la limit?: „Mai mult miros/ Decât imagine sau sunet,/ Miros de fum în sear?, mai ales,/ Când se întorc cirezile-a?ipite/ De prea mult lapte înflorit în ?es;/ Miros de lapte care face spum?/ Erotic muls din uger, ca ?i cum/ Se-mpreuneaz?-n carnea lui albastr?/ Sufletul verde-al ierbii/ S?lbatece cu suflul/ Blând ?i înduio?at de fum;/ Miros de paie ude/ ?i de gr?mezi de boabe,/ Miros de piramide de grâu urcat spre cer,/ Pe când v?zduhul serii în sine se resoarbe/ ?i norii se destram?-n/ Pove?ti sub?iri ?i pier;/ Miros de tine însu?i,/ De p?r ?inut în soare,/ De piele visând ierburi,/ De somn ?i de cuvânt –/ O, sat, cl?dit în aer/ Din ve?nic? p?rere,/ Iubit cu r?suflarea/ ?i cl?tinat de vânt!” („Sat”). Câte-un cuvânt dintr-un registru nepotrivit, prezent în vreo sintagm? precum „lapte...erotic muls din uger”, indic?, totu?i, preeminen?a elabor?rii în fa?a crea?iei.
„Ochiul de greiere” (1981) reune?te toate motivele ?i obsesiile volumelor anterioare, într-o savant? întrep?trundere. O oboseal? dulce, a declinului vârstei, o u?oar? îndoial? fa?? de primatul lucidit??ii ?i spiritului, dorin?a de a-?i transfigura propria condi?ie ?i de a p?trunde, blagian, în circuitul miracolelor lumii se face sim?it?. Tehnica îns??i e blagian?, uzând de plasticizarea ideilor prin analogii ?i compara?ii: „Am obosit s? m? nasc din idee,/ Am obosit s? nu mor –/ Mi-am ales o frunz?,/ Iat? din ea m? voi na?te,/ Dup? chipul ?i asem?narea ei, u?or/ Seva r?coroas? o s? m? p?trunz?/ ?i nervurile îmi vor fi fragede moa?te;/ De la ea o s? înv?? s? tremur, s? cresc,/ ?i de durere s? m? fac str?lucitoare;/ Apoi s? m? desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copil?resc/ În care/ Se moare/ La frunze.” („Am obosit”). Tr?ind sub presiunea creat? de obsesia condi?iei poetului ?i a poeziei, preferând cel mai adesea spontaneit??ii construc?ia ?i sentimentului ideea, ultimele poeme ale momentului sunt, totu?i, mult umanizate ?i înc?rcate de sim?ire. Un aer de blând? comuniune cu natura ?i o senin?, de?i tragic?, împ?care se instaureaz? dincolo de nelini?te ?i înfiorare: „Cu blana lor de p?duri/ Mi?cat? de-un tremur nervos/ Colinele înc? a?teapt?/ Un semn de sus sau de jos;/ Cu ochii lor ca?ti/ Mira?i de o presim?ire/ C?prioarele tot mai pândesc/ Semnalul sub?ire;/ ?i orbi lilieci,/ ?i p?s?ri în zbor,/ Stau gata la semnul/ Hot?râtor./ R?bdare, p?duri,/ P?s?ri oarbe, r?bdare,/ Mai r?mâne?i la pând?,/ Caste c?prioare./ Nu pot s? plec,/ N-am în?eles/ Rostul întreg/ Al acestui eres/ Sortit s?-l încheie un semn/ F?cut f?r? voie de mine:/ Mai da?i-mi o var?, p?duri,/ Fi?i blânde, coline.” („Semnul”).

PENTRU cine a v?zut-o ?i a ascultat-o m?car o dat? pe Ana Blandiana, mai ales în urm? cu ani, pe vremea când rostea senzual-reflexiv descântecul ei de ploaie, ca ?i pentru cei care au sesizat sentimentul de înserare în lume ?i în fiin?? care-i str?b?tea poemele calme sau torpoarea senzual? din poemele erotice, ba chiar ?i pentru cei care-i cuno?teau eseurile în care poezia din versuri se refugia, parc? spre a se sim?i mai în largul ei, grupajul de patru texte publicat în revista studen?easc? „Amfiteatru” (decembrie 1984), cu complicitatea redac?iei (care va suporta consecin?ele), a putut s? surprind?. Dar efectul a fost cu atât mai puternic. Erau poezii transparent-aluzive la adresa regimului totalitar, care îndemnau, într-o manier? înv?luit?, la revolt?. Dintre aceste texte, transmise atunci în copii manuscrise de la om la om, de la prieten la prieten (tirajul revistei fiind retras de la vânzare), cea intitulat?, cu un cuvânt aflat tot timpul pe buzele Marelui Cârmaci („Totul”) a fost intens comentat? în mass media occidental?, interpretându-se fiecare vers, care trimitea la nefericiri ?i necazuri cotidiene ale românilor sau denun?a minciuna regimului totalitar: „Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodat?, cozi la f?in?,/ g?rg?ri?e, sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/ gândaci de Colorado, benzin?,/ stegule?e, portrete cunoscute,/ Cupa Campionilor Europeni,/ ma?ini cu butelii, mere refuzate la export,/ ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,/ întâmpin?ri la aeroport, cico, batoane,/ Salam Bucure?ti, iaurt dietetic,/ ?ig?nci cu kenturi, ou? de Crevedia,/ zvonuri, serialul de sâmb?t? seara,/ cafea cu înlocuitori,/ lupta popoarelor pentru pace, coruri,/ produc?ia la hectar, Gerovital, anivers?ri,/ compot bulg?resc, adunarea oamenilor muncii,/ vin de regiune superior, adida?i,/ bancuri, b?ie?ii de pe Calea Victoriei,/ pe?te oceanic, Cântarea României,/ totul”. A urmat o interdic?ie de publicare ?i de pomenire a numelui, destul de repede retras?. Dup? aceea, volumul de versuri „Stea de prad?” (1985), eseurile din volumul „Autoportret cu palimpsest”(1986), însemn?rile de c?l?torie din „Ora?e de silabe” (1987) ?i, în sfâr?it, „Întâmpl?ri de pe strada mea” (Ed. Ion Creang?, 1988), volumul pentru copii, cu mai vechiul personaj al poetei (din „Întâmpl?ri din gradina mea”, 1980), motanul Arpagic, volum din care, spunea ea într-un interviu din 1990, „adul?ii au în?eles mai mult decât le era îng?duit”. Decât le era îng?duit de regim, voia s? spun?, probabil, autoarea, pentru c?, altminteri, în?elegerea era ajutat? ?i de ilustra?iile Doinei Botez, care trimiteau la manifest?rile festivist-adulatoare cunoscute. ?i din nou, dup? o perioad? de interdic?ie nu prea lung?, o antologie, prefa?at? de Eugen Simion, în colec?ia „Biblioteca pentru to?i” a Editurii Minerva (1989), despre care, îns?, n-a fost voie s? se scrie. Iar dup? aceea, volumele de versuri „Arhitectura valurilor” (1990) ?i „Soarele de apoi” (2000), în care evolu?ia e lent?, iar poeta p?streaz?, indiferent de tematic?, tonul ei dintotdeauna, adic?...blandianizeaz?. ?i unde afl?m mai multe poeme remarcabile sau m?car semnificative. Dintre acestea, iat? aici unul, din volumul „Stea de prad?”, potrivit momentului, amintind prin titlu pe cel al modelului evident al poetei, Lucian Blaga: „Durerea aceea,/ B?trân? de mult,/ Început? la 5 diminea?a,/ Ale c?rei r?cnete neomene?ti/ Le ascult/ ?i le r?scump?r/ Cu via?a;/ Durerea, în vidul c?reia/ Toate literele mele,/ Ca s? îl umple, se-arunc?,/ Dar, mai real? decât istoria/ Literaturilor lumii, femeia/ Se zbate urlând/ Sub cea mai total? porunc?/ A universului/ Expulzat înainte/ De contrac?ii ?i hohote/ Nemaiînn?bu?ite de plâns;/ Durerea aceea/ Cuminte,/ Schimbat? pe mine/ Spre prânz” („25 Martie 1942”

VOLUMUL ap?rut la Editura Humanitas în toamna anului 2010, cu titlul (cam c?utat!) „Patria mea A4”, se înscrie, cel pu?in la prima vedere, în linia ?tiut? deja a unei formule poetice. Ca pretutindeni, ideea domin? viziunea, limba e cea comun? a poeziei, compara?ia precump?ne?te în fa?a metaforei, iar construc?ia strune?te sensul ?i conduce poemul c?tre un final mai mult sau mai pu?in previzibil. Ceea ce a scos, totu?i, aceast? poezie din rând a fost eleva?ia ?i noble?ea gândului, tradus? ?i într-o senten?iozitate uneori fericit?, alteori pur retoric?, echibrul sim?irii ?i al expresiei, claritatea ?i chiar strategia vizibil?, îns? acceptabil? a ilumin?rilor cu ?el revelator din final. Care chiar dac? nu reu?esc totdeauna s? reverbereze substan?ial asupra întregului, impunând o a doua lectur? ?i vizând un alt sens, mai profund, plasticizeaz? ideea ?i o fac, în momentele de gra?ie, relevant?. Ca în acest creion aproape arghezian: „Uitând de lume ?i uitând de mine,/ Simt cum singur?tatea m? umple ca o miere/ Curgând în vasul ce i se cuvine/ Pentru c-o soarbe ?i o cere.// Sacri sunt fagurii din care curge/ Aurul ei pe via?a-mi de apoi,/ Când limpedea-?i pedeaps?, Demiurge,/ M? înf??oar?-n dulcele noroi// Dar voluptate-i chinul, nu calvar/ ?i îmi aduc de mine-aminte/ Ca de o gâz? prins?-n chihlimbar,/ În cripta luminoas? de cuvinte.” („Chihlimbar”). În „Patria mea A4”, Ana Blandiana ob?ine tot ceea ce se poate ob?ine mai mult din acest control asupra textului pe care a mizat întotdeauna ?i care a ajuns acum la limita lui de sus. Pe de alt? parte, pl?te?te ?i tributul care e de pl?tit. Iat?, spre exemplu, unul dintre poemele-pivot ale c?r?ii, text în care a? putea spune c? autoarei i se reveleaz? subiectul (pentru c?, de multe ori, ea doar îl g?se?te, iar în asemenea situa?ii apar poeme numai corecte). Înainte de a cita, trebuie, îns?, f?cut? ?i observa?ia c? în acest moment, mai mult decât înainte, poezia Anei Blandiana se înscrie într-un orizont moral mai intens tr?it ?i mai conving?tor exprimat: „Dumnezeu al libelulelor, al fluturilor de noapte,/ Al ciocârliilor ?i al bufni?elor,/ Dumnezeu al râmelor, al scorpionilor/ ?i al gândacilor de buc?t?rie,/ Dumnezeu care i-ai înv??at pe fiecare altceva/ ?i ?tii dinainte tot ce i se va întâmpla fiec?ruia,/ A? da orice s? în?eleg ce-ai sim?it/ Când ai stabilit propor?iile/ Otr?vurilor, culorilor, parfumurilor,/ Când ai a?ezat într-un cioc cîntecul/ ?i în altul cronc?nitul,/?i-ntr-un suflet crima ?i în altul extazul,/ A? da orice, mai ales, s? ?tiu/ Dac? ai avut remu?c?ri/ C? pe unii i-ai f?cut victime ?i pe al?ii c?l?i,/ Egal de vinovat fa?? de to?i/ Pentru c? pe to?i i-ai pus/ În fa?a faptului împlinit./ Dumnezeu al vinov??iei de a fi hot?rât singur/ Raportul între bine ?i r?u,/ Balan?a men?inut? cu greu în echilibru/ De trupul însîngerat/ Al fiului t?u care nu-?i seam?n?.” („Rug?ciune”). E u?or de sesizat în acest text o logic? pe care unii o pot socoti previzibil?, o simetrie pe care, de la un punct încolo, am putea s-o consider?m simplificatoare sau tributar? unui mod liric vetust (de?i nu este), dar asta numai dincolo de pregnan?a rostirii ?i de în?l?imea gândului. Ar mai trebui observat? doza ceva mai mare de concret, salutar? într-o crea?ie care a suferit întotdeauna (?i sufer?, oarecum, în continuare), de un u?or abstractism, de o anume generalitate a no?iunilor ?i simbolurilor, ceea ce a împins-o c?tre alegorie sau c?tre parabol?, dar ?i c?tre o filosofare cam afectat?. Pe de alt? parte, îns?, poeta cade în capcana propriei clarit??i, a propriei aptitudini de a construi un discurs limpede ?i înc?rcat de sens. Sau poate c? nu izbute?te s?-?i dep??easc? teama de a nu l?sa lucrurile nespuse sau vag exprimate. ?i, pân? la urm?, teama de a sugera, în loc s? numeasc?. De a l?sa statuia poemului neterminat?, încrez?toare în capacitatea cititorului de a-l în?elege. De fapt, de a-i da mai multe în?elesuri, ceea ce înseamn? c? ?i atunci când ar miza pe sugestie, Ana Blandiana ar viza nu sensuri multiple ori vagi, ci un singur sens: al poetului. Care este impus, nu propus.

DACĂ NU impune un alt stil, volumul „Patria mea A4” ne dezv?luie, m?car par?ial, o alt? poet?. Nu radical deosebit? de cea ?tiut?, ?i totu?i alta. Anume, o poet? care (trecând, oarecum, ?i prin textele din volumul „Soarele de apoi”) izbute?te s? reînnoade firul crea?iei sale din anii ΄70-΄80 ?i s?-l toarc? mai departe. Revin acelea?i teme (poezia, taina vie?ii ?i a crea?iei, sensul ?i nonsensul, timpul, n?zuin?a de a trece „puntea humii” prin art?, nu îns? ?i erotica), dar aflate, acum, sub urgen?a unei vârste de cump?n?, care confer? parc? de la sine gravitate ?i substan?ialitate rostirii, îndoielii, fiorului. Întreb?rile cap?t?, ca ?i r?spunsurile presupuse, ceva din tragica (?i absurda) moral? a deznod?mântului presim?it, a recapitul?rilor ultime, izvorând dintr-o experien?? ce s-a dovedit inutil? ?i dintr-o în?elepciune care n-a atins ?inta visat?. În fond, abia acum poetei i se impune marea tem? a Creatorului, c?tre care ducea dintru început poezia ei, iar dialogul cu divinitatea, cu ceva din revolta (nu a?a de sume?it? ?i de neconven?ional?, îns?) a Martei Petreu din „Scara lui Iacob” (?i, evident, cu ceva din r?zvr?tirea arghezian?, c?reia i se pune, totu?i, surdin?) se radicalizeaz? în chip dramatic (dar ?i fericit, artistice?te vorbind): : „Mai nevinovat?, dar nu nevinovat?,/ În acest univers în care/ Înse?i legile firii hot?r?sc/ Cine trebuie s? ucid? pe cine/ ?i cel ce ucide mai mult este rege:/ Cu ce admira?ie este filmat/ Leul placid ?i feroce sfîrtecând c?prioara,/ Iar eu, închizând ochii sau televizorul,/ Am senza?ia c? particip la crim? mai pu?in,/ De?i ?tiu c?-n opai?ul vie?ii/ Trebuie pus mereu sânge,/ Sângele altuia.// Mai nevinovat?, dar nu nevinovat?,/ Am stat la mas? cu vân?tori,/ De?i îmi pl?cea s? mângâi urechile lungi/ ?i m?t?soase ale iepurilor/ Asvârli?i, ca pe un catafalc,/ Pe fa?a de mas? brodat?./ Vinovat?, chiar dac? nu eu ap?sam pe tr?gaci,/ Ci-mi astupam urechile,/ Oripilat? de zgomotul mor?ii/ ?i de mirosul sudorii neru?inate a celor ce-au tras.// Mai nevinovat?, dar nu nevinovat?,/ Totu?i mai nevinovat? decît tine,/ Autorul acestei perfec?iuni f?r? mil?,/ Care ai hot?rît totul/ ?i apoi m-ai înv??at s? întorc ?i cel?lalt obraz.” („Animal planet”). A-i repro?a, dintr-o perspectiv? impus? de evolu?ia liricii din ultimii ani, claritatea discursului ?i pretinsa previzibilitate a derul?rii logice, e un risc pe care unii critici n-ar trebui s? ?i-l asume, pentru c?-i cer acestei mari poete s? fie altceva decât este. Avem aici (?i în alte câteva poeme ale volumului) o problematic? grav?, adânc?, de care, iat?, autoarea nu se sfie?te, ca ?i o rostire deplin?, f?r? zorzoane (?i f?r? fasoane). Avem, a?adar, ceea ce, f?r? motive serioase, ci doar din (neo)conformism, repudiaz? unii în ultima vreme: o veritabil? poezie maximalist?, bine sus?inut? stilistic.
Revenind, oarecum, la problema ridicat? la început, nu înainte de a acorda o mic? aten?ie titlului (?i ultimului text), care sugereaz? op?iunea (fireasc?, dac? avem în vedere lunga dialectic? din crea?ia autoarei) evad?rii din real în spa?iul nelini?tit ?i totu?i securizant al imaginarului, ar fi de observat, totu?i, c? ea nu ridic? nici în acest volum întotdeauna poezia la treapta cea mai de sus. Sunt multe texte bine construite, dar conven?ionale, putem repro?a o anume generalitate a imaginarului, venind din faptul c? poeta lucreaz?, am mai spus-o, nu cu obiecte, ci cu no?iuni ?i simboluri, cu analogii sau compara?ii, ?i nu cu metafore. În plus, întâlnim de prea multe ori cuvinte mari („haos”, „univers”, „neant”, „vid”, „Bine”, „R?u”), asociate cu anumite impulsuri retorice. Pe de alt? parte îns?, în ciuda logicii tutelare ?i a ?tiin?ei de a construi un text care s? semnifice clar, poeta ajunge tocmai pe aceast? cale la ambiguitatea sugestiv?, ca în „Carnaval”, care este, poate, textul cu adev?rat memorabil, prin subtilitate ?i chiar printr-o melancolizat? ingenuitate reg?sit?, al acestui din urm? volum; definitoriu ?i ca stare de suflet: „Se coloreaz? ca s? se ascunz?/ ?i sub acest travesti/ Trece din frunz? în frunz?,/ Le convinge c? zborul nu doare,/ C? e doar o experien?? minunat?,/ Apoi le desprinde u?or, /Libere pentru prima dat?,/ Fascinate de întâmplare,/ Ca ?i cum n-ar muri./ Dar mor./ Iar el, cel ce le travestise/ Ca s? le omoare,/ R?mâne singur ?i colorat ca o paia??/ În lumea deodat? mai mare/ Între catedral? ?i pia??,/ Singur ?i f?r? s? ?tie muri,/ De?i ?tie s? zboare”. O idee z?rit? (mai curând decât o viziune), de un tragism senin (sau înseninat). Un exemplu elocvent (?i, nu mai pu?in, tulbur?tor) privind felul în care ra?ionalitatea deduc?iilor ?i logica structur?rii discursului ne pot proiecta în mister.
Prin câteva (nu pu?ine) dintre textele pe care le include, „Patria mea A4”, este, probabil, cel mai bun volum al Anei Blandiana. O poet? (trebuie rostit acest lucru, ca s? se evite orice echivoc) de stirpe aleas?, care merge, înfruntând orice riscuri, nu pe c?r?rui ?erpuite, ci pe calea regal? a poeziei.