proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? plecarea celor dou? fete, împreun? cu b?rba?ii lor ?i cu cele dou? nepoate, parc? s-a dus ?i lini?tea din casa lui Niculae. Nu era zi în care s? nu vorbeasc? despre cei pleca?i, mai ales despre cei din America. Victoria a început s? aduc?, atunci când venea acas? de la Sibiu, gazeta Foaia Poporului unde se g?seau articole despre românii din America ?i sfaturi pentru cei care vreau s? plece acolo. Cump?ra Foaia doar când în ea erau articole care o interesau. În fiecare luni, pentru c? gazeta ap?rea sâmb?ta, domni?oara profesoar? Cosma, i-o aducea Victoriei. Aceasta dup? ce o citea cump?ra de la chio?c gazeta, dac? avea articole despre America. Acele articole, citite de Victoria, erau ascultate cu mare aten?ie de p?rin?ii ei. Într-o scrisoare Sabina i-a spus c? a trimis o poezie gazetei din Sibiu. O ?tia pe nepoata ei, cât a fost la ?coala Civil? de fete, bun? la limba român?. Domni?oara Cosma, care preda ?i la acea ?coal?, o l?uda c? face compuneri frumoase ?i de cele mai multe ori primea nota maxim?. Domnul profesor de matematic? Valer Olaru, care ?i el preda la cele dou? ?coli, a prins-o pe Sabina citind pe sub banc?, un roman. I-a luat caietul ?i în loc de formulele care trebuiau s? fie acolo a g?sit însemn?ri precum:
Laertes: „ Cânt?re?te ceea ce ar putea s? piard? cinstea ta”,
Polonius c?tre Laertes: „ nu-?i pr?p?di mâna întinzând-o camarazilor pe care abia îi cuno?ti” „P?ze?te-te a avea ceart?, dar dac? ai una f? a?a ca adversarul t?u s? te p?r?seasc?”, „Ascult? de ori cine ?i prea pu?in de tine însu?i”
A mai g?sit tot în acel caiet „suveniruri” precum: „A?a-i soarta asta-n lume/ Tot ce poart’un dulce nume/ tot ce-i falnic ?i frumos/curând trece, curând moare/ca un fulger luminos/ cea mai blând? a mea iubire/ cea mai ginga?e sim?ire/ cel mai falnic dor al meu/?ie numai ?ie ?i-l închin pentru vecie/ ca la însu?i Dumnezeu.”
Citind ce g?sise în caiet profesorul nu putu s? nu zâmbeasc?. Apoi încruntându-se zise c?tre vinovat?
- Dac?-mi spui, Sabino, cine-s Laertes ?i Polonius n-o s?-?i fac nimic ?i nici mai departe n-o s? te spun.
Cu o voce de abia auzit? Sabina zise
- Camarazii lui Hamlet
- Bine drag?, ai r?spuns bine. Dac? mi-i spune ?i cine-i Ofelia nu mai am nimic împotriva ta. Mi-s martore toate fetele din clas?.
Cu ochii în p?mânt, ro?ie la fa??, ?i cu broboane de sudoare pe frunte, vocea abia i se auzi
- Iubita lui Hamlet.
- Bine, stai jos. Eu mi-oi ?ine vorba dar ?i tu s? ai, la ora mea, în caietul de matematic? toate formulele. Te voi controla.
A controlat-o peste o s?pt?mân?. Acolo, în caiet, erau toate formulele. Ba pe cele mai multe le-a ?tiut pe de rost. Apoi în orele urm?toare, când vreo fat? nu ?tia Sabina era cea care spunea. A terminat clasa, la matematic? având calificativul „mai mult decât îndestul?tor”
Iat?-l acum, dup? mai bine de un an, pe domnul profesor Valer Olariu intrând în clas? cu o gazet? în mân?.
- Nu-i a?a, Dragot? Victoria, c? ai o veri?oar? care a plecat cu p?rin?ii în America?
- Da domnule profesor, am, dar îmi este nepoat?.
- Cum nepoat? Victorie ? doar sunte?i, cred, de aceia?i vârst?.
A ascultat profesorul explica?iile Victoriei cu un zâmbet care parc?-i venea din ochi. Apoi
- Ai ?tiut m?tu?ico, drag?, c? nepo?ica ta scrie poezii la Foaia Poporului?
Fetele au râs. Profesorul n-a trebuit s? fie rugat de multe ori pentru a le citi poezia:
"Salutul cel mai drag"

Sunt fiic? de român
În ?ar?-n dep?rtat?
Cu dorul ??rii mele
De valuri aruncat?

În suflet port iubirea
A neamului meu drag,
În inim? dorin?a
Copilului pribeag

Vai! am ?i eu dorin?e
M? lupt ?i eu cu chinul,
Dar ?ti-va Cel din ceruri
Care-mi va fi destinul

Iubit-am doar odat?
Un dor ce l-am pierdut,
Ce-n plâns amar ?i-n lacrimi
S?rmana l-am crescut

Din frageda-mi fetie
Un dor am vrut s-ascult
S? trec prin lumea larg?
S? o cunosc mai mult

P?rin?ii m-au adus
Pe un p?mânt pribeag
S?-?i pot trimite iar
Salutul cel mai drag

Vocea blând? a profesorului ?i intona?ia potrivit? au captivat fetele. To?i ochii erau îndrepta?i spre el. Dup? ultimul vers a urmat o pauz? destul de lung?. Nu se auzea , ca de obicei, nici m?car un fo?net de caiet ca la început de or?.
- Mie mi-a pl?cut, a zis profesorul. Dar nu-i treaba mea, ci a domni?oarei profesoare Cosma s? spun? dac? este o adev?rat? poezie. Ce pot s? v? zic este c? i-a pl?cut ?i domnului redactor, altfel n-ar fi scris ?i el dedesupt patru versuri intitulate „R?spuns” Asculta?i:

E?ti fiica ??rii mele
Stelu??-nstr?inat?
Cu dorul e?ti departe
De valuri aruncat?.

Victoria a stat ca pe ace pân? s-au terminat orele. Va trebui neap?rat s? fac? rost de Foaia Poporului. S? o duc? acas?, s? vad? ?i p?rin?ii ei, bunicii Sabinei, ce nepoat? au. Este mare lucru, se gândea ea, s?-?i apar? o poezie în gazet?. Oare o s? ajung? Foaia Poporului, cu poezia, ?i la Cleveland s? se bucure ?i sora sa, mama Sabinei?
A reu?it s? g?seasc? gazeta cu poezia. Le-a cetit-o p?rin?ilor, cum a putut ea mai frumos. Dar a r?mas la început nedumerit?, apoi de-a dreptul sup?rat?, când ?i-a dat seama c? mam?-sa ?i tat?l s?u nu ?i-au ar?tat încântarea, ba n-au spus chiar nimic. A fost întrebat? doar cât cost? gazeta. Nici fra?ii ei mai mari Zaharie ?i Ilie nu s-au ar?tat încânta?i. B?di?u Ilie a întrebat-o doar dac? cel care scrie la foaie prime?te bani pentru osteneala sa. I-a scris totu?i Sabinei despre impresia pe care a l?sat-o fetelor din clas? citirea poeziei de c?tre profesorul Olariu. I-a mai scris c? domni?oara Cosma le-a spus c? poezia este frumoas? dar, ?ti cum este ea, a g?sit ceva cusururi la ritm ?i la dou? rime rime. I-a mai scris Sabinei despre excursia pe care au f?cut-o, împreun? cu o clas? de b?ie?i de la ?coala superioar? de Comer?, prin Regat
?i de la An?, din Craiova, au sosit ve?ti. Au început construirea altor dou? înc?peri la casa pe care Petric? a cump?rat-o în Bariera Severinului. Deocamdat? au construit un cuptor mult mai mare ca cel pe care-l aveau ei acas?. Dup? ce or s? aib? câ?tig din vânzarea pâinii or s? cumpere, poate chiar de la Budapesta, ni?te ma?in?rii care s? fr?mânte pâinea. De abia atunci or s? construiasc? o înc?pere, mai mare, în care vor fi dou? sau trei cuptoare
Pe la sfâr?itul vacan?ei de var? Victoria a scris, la dorin?a tat?lui ei, o scrisoare c?tre cei din Craiova. S? le spun? c? în toamn? s-ar putea s? ajung? ?i el pe acolo. C? atunci va merge, a?a cum se aude, la Bucure?ti. C? acolo vor fi to?i primarii din ?ar?, la serb?rile ce se vor face cu prilejul încoron?rii majest??ilor lor Ferdinand ?i Maria ca rege ?i regin? asupra tuturor românilor. C? serb?rile acestea vor începe la Alba Iulia, unde a fost ?i el, acum aproape trei ani, cu o parte a oamenilor din sat, ?i se vor termina la Bucure?ti. Dac? se va putea, atunci o s? dea ?i pe la Craiova. Dac? nu, se va duce alt? dat?, dar tot în anul acesta.