Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- Nu, n-am cum s? spun asta, de vreme ce tu i l-ai servit pe Robert, nu a fost alegerea ei, eventual acceptarea sugestiei tale îi apar?ine Leti?iei, fiind determinat? de o oarecare atrac?ie fizic?. ?i, dac?-?i aminte?ti, tot tu e?ti cel care a îndep?rtat-o pe Leti?ia din patul t?u, ea n-a plecat de bun? voie, tu ai alungat-o.
Rela?ia mea cu Leti?ia este învechit?, uzat? într-un fel, dar profunzimea ?i determinarea consistent? o fac s? supravie?uiasc? timpului ?i h?r?uielilor afective colaterale, altfel spus, b?rba?ii vin ?i pleac?, noi dou? ne r?mânem, doar c? în pat ne înc?lzim mai greu, între noi. Ai în?eles? ?i-?i mai spun ceva ce niciodat? n-ai b?nuit, sunt sigur de asta, ?i ?tii de ce-?i spun? Pentru c? Leti?ia mi-a spus odat? c? tot ce-mi poveste?te mie pot s?-?i spun ?i ?ie, chiar dac? poate s? par? compromi??tor, dar adev?rul este mai important, spunea ea. Când mi-ai povestit cum ?i când te-a iubit prima oar? Leti?ia, am în?eles c? tu n-ai în?eles de ce a f?cut-o. Mi-ai prezentat o teorie cu un blestem rostit ca o mantr?, dar adev?rul este altul, mult mai simplu ?i mai uman. Tu nu te-ai v?zut, cu siguran??, cum o priveai pe Leti?ia cea frumos? ?i sexi stând pe banc? la mormântul so?ului, o femeie ca ea, blond?, cu p?r superb, îmbr?cat? în negru, putând s? înnebuneasc? orice b?rbat, care s? se tr?deze chiar în cimitir, dac? este îmbr?cat cu un pantalon strâmt ?i sub?ire, de var?.
- Dumnezeule, asta-i chiar o noutate! Nu m-a? fi gândit.
- Hai s? mânc?m! Desf? o sticl? de vin, coniacul ?sta-i grozav, dar ?i când te-mbat?...
...- de parc? ar mai avea vreo importan?? cât de limpede ?i-e mintea, cine te-a iubit ?i cine te-a renegat, sau cât de sil? î?i este de propriile picioare atârnate de ?olduri, care au dansat, dar nu mai pot, nimic nu mai conteaz? acum, erai mai tân?r cu zece ani când ai cunoscut-o, din prima clip? ai ?tiut c? ea va st?pâni casa ?i gr?dina, în tot ce f?ceai n-o aveai decât pe ea în gând... ?i acum negociezi cu prietena ei dreptul la tr?dare, sexul la liber, necesarul de hormoni pentru supravie?uire, strategia pentru o via?? normal? ?i-?i mai faci probleme c? te vei îmb?ta, ?i vei suferi, ?i vei dormi... vei dor... mi... vei dor... mi...

...- vigilen?a, obositoarea vigilen?? cere tenacitate, perseveren??, r?bdare. Mai ales când vigilen?a protejeaz? minciuna, sau orice alt? apuc?tur? condamnabil?. Ne oferim o lini?te fals? spunându-ne c? nu-i treaba lumii, nu ne pas? de gura ei, dar... juc?m în fond tot dup? regulile lumii, ale unei morale pe care nimeni nu are voie s-o nesocoteasc?, mai pu?in noi, care, prin dispens? proprie suntem scuti?i ?i de judecata lumii, ?i de cea a lui Dumnezeu.
,,?efule, e?ti tare! nu doar c? ?i-ai trimis nevasta în locul t?u la s?rb?toarea firmei, dar ?i-ai trimis ?i mânzul, brav b?rbat e?ti!”
Au obosit s?racii de ei s? se mai fereasc?, s-au cazat în aceea?i camer?, la hotel. Vorba aceea, ce treab? are lumea? ?i chiar dac? n-are, î?i face timp s?-mi scrie un SMS, socotind c? eu sunt cel p?c?lit, fraierul casei, prostul satului. Cum ?i cui s?-i spun eu c? infrac?iunea semnalat? de el este una autorizat?, chiar favorizat? de mine, c? de fapt este extrem de important? pentru cineva, c?, pân? la urm? este totuna dac? ceilal?i ?tiu sau nu, faptele tot se petrec, c?... dar ce rost mai are, ce rost ar mai avea s? dau explica?ii, s? ofer argumente medicale pentru înc?lcarea unei norme morale simple ?i clare, chiar dac? nici în fa?a legii, nici a lui Dumnezeu, nu exist? leg?mântul, de fapt în fa?a Lui a fost rostit un leg?mânt, cu voce slab?, gâtuit? de suferin??, dar sus?inut? de recuno?tin?? ?i speran??, cununia disper?rii fiind vegheat?, cu siguran??, de doi îngeri p?zitori, teribil de dezam?gi?i, dar, ?inând cont c? Dumnezeu ne iube?te necondi?ionat, pe to?i, tot timpul, cred c? nici îngerii nu-?i pot încheia misiunea de paz? decât odat? cu ridicarea sufletelor noastre acolo, sus, la Ei, doar atunci încetând paza ?i îndrumarea lor, altfel cum s? interpretez, decât ca interven?ie divin? prin mijlocitorii care-i intermediaz? lucr?rile p?mântene, decizia Leti?iei comunicat? la întoarcerea prematur?, cu o zi înainte, de la s?rb?toarea firmei, la câteva clipe dup? ce-a intrat în cas? l?sându-?i bagajul în hol, s-a dus direct la bar, sco?ând o sticl? cu coniac ?i dou? pahare, ?i-a tras un scaun, s-a a?ezat, a?teptându-m? ?i pe mine, a turnat în cele dou? pahare, spunându-mi, dup? prima îngi?itur?:
- Luni îi propun lui Robert un post la depozit, iar dac? refuz?, exmatricularea.
N-am spus nimic, am r?mas blocat, cu paharul aproape de gur?, a continuat:
- Nesim?itul acesta, dup? ce, cu acordul p?r?ilor, ?i-a luat locul în pat, declarându-mi chiar iubire, acum trei ore m-a pus într-o situa?ie jenant? rezervând o camer? pentru amândoi, apoi când ne certam, mi-a spus o chestie atât de mâr?av?, încât i-am luat cheia ma?inii, am rugat un agent de vânz?ri s? m? aduc? acas?, apoi s? se întoarc? la chef, tot el urmând s? aduc? ma?ina acas?, mâine, duminic?.
- Dar ce ?i-a spus?
- S-a gândit cretinul c? ar trebui s? m? înh?itez cu el, s?-?i lu?m toat? firma, poate ?i casa, s? te l?s?m pe drumuri, c? oricum nu mai e?ti bun de nimic, textual ?i-am repetat vorbele lui împu?ite ca s? în?elegi corect decizia mea. Iona drag?, sunt atât de dezam?git? încât a? renun?a la tot, dar, dac? te voi sim?i lâng? mine, voi dep??i toat? porc?ria asta, mergând mai departe. Va trebui s? c?ut?m un ?ofer, doar ?ofer, f?r? alte îns?rcin?ri, ?i mai pu?in sofisticat.
- Vei g?si, sunt sigur, ?i foarte repede, vei vedea, cu o singur? condi?ie - s? m? îmbr??i?ezi, l?sându-m? s? te strâng în bra?e cu putere.
- M? la?i s? dorm la tine în pat, noaptea asta?
- Voi dormi a?ezat pe-o parte ?i te voi privi mult, mult ori de câte ori m? voi trezi, doar a?a te primesc, ce dor mi-a fost de tine!

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro