proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nu r?s?rea soarele f?r? ca ea s? fie prezent? pe peticul acela de nisip de nici o sut? de metri. El Caletón, cea mai izolat? plaj? de pe coasta de nord a insulei, pitit? între La Matanza de Acentejo ?i Puerto de la Cruz, mic? ?i stropit? cu stânci într-o dezordine adorabil?, atrage cele mai spumoase valuri ale oceanului ?i o atr?gea în perioada aceea ?i pe necunoscuta cu tr?s?turi niciodat? acelea?i, care nu rata niciun r?s?rit ?i nu omitea nicio pagin? a c?r?ilor cu care se întindea pe nisip ?i cu care f?cea un fel de dragoste literar? pân? la epuizare, cu pauze de înot ?i de acea melancolie a singur?t??ii pe care nimic nu o poate înlocui ?i nici egala la dulcea??, pl?cere ?i intensitate. Ea nu venea pentru soare. Nu venea nici pentru valuri ori pentru senza?ia de libertate deplin? ce i-o d?dea lipsa ve?mintelor, nu venea pentru lectura sub briza s?lbatic? ?i nici pentru nisip ori pentru gustul s?rat al aerului. Venea pentru amestecul de solitudine, natur? ud?, miros de ocean, atingere a c?ldurii soarelui pe fiecare milimetru de piele, pentru lipsa oric?rui sunet de civiliza?ie ?i pentru efectul tuturor acestor minuni asupra c?l?toriei sale în lumea pove?tilor tip?rite. La intervale dictate de un zeu ne?tiut al c?r?ilor î?i lua pauz?. În loc de semn de carte se arunca în ocean ?i se l?sa izbit? de valuri, trântit?, rostogolit?, amestecat? ?i mestecat? de ap? între cer ?i p?mânt, trecut? cu pasiune ?i f?r? menajamente prin râ?ni?a lichid? a Marelui Albastru pentru a adormi apoi, frânt?, în nisip, prad? razelor, ca o ?opârl? r?sf??at? cu forme feminine perfect asortate minun??iei naturii din jur. Dar nu dormea cu adev?rat. Era toat? o c?l?torie printre gânduri ?i echilibrare a pulsului, într-o stare de veghe a unui somn relativ, timid ?i s?rat cum numai pe o plaj? exist?. Repeta ritualul zilnic, înc? de pe la începutul prim?verii. Îi ap?ruse plaja în vis, în garsoniera sa din marele ora? de departe, de pe continent ?i ?tia c? doar pe ea î?i va atinge unicele dou? scopuri r?mase în via??: a uita ?i a nu uita. A-l uita pe "el", eroarea iubirii cu chip perfect ?i inim? de piatr?, vikingul cu via?? multipl? ?i caracter suburban pe care-l iubise ca pe o poezie perfect?, ca pe o poian? de orhidee în de?ert ?i ca pe o emo?ie de z?pad? în mijlocul unei canicule ?i care o abandonase pentru o duzin? de alte logodnice, de pe mai multe meridiane ?i a nu uita c? via?a e frumoas? ?i bun? dincolo de urât ?i de r?u, c? tinere?ea are mai multe numere câ?tig?toare în co?, c? o fat? ca ea se g?se?te mai rar ?i c? iubirea e un factor constant în univers pentru c?ut?torii f?r? de odihn? ?i pentru r?bd?torii profesioni?ti. Durerile se spal? cu esen?? de ocean, temeinic frecate cu nisip de plaj? neap?rat înainte de r?s?rit ?i cl?tite ulterior în soare iar din le?inul dezam?girii se iese f?r? probleme luând sirop de pove?ti în pielea goal?, pe fundalul sonor al unui val înspumat când nimic ?i nimeni în jur nu arat? c? ar mai exista omenire. ?tia aceast? re?et? a întoarcerii la via?? dintr-o carte albastr? cu elefant în redingot? pe copert?, a urmat-o strict ?i s-a vindecat prin august, când un pescar înalt cu zâmbet de lun? plin? ?i tors de zeu olimpian s-a încurcat în n?voade la malul ei ?i ?i-a dat la schimb oceanul pe adâncul insondabil al ochilor ei migdala?i. Se spune c? ?i azi, într-o garsonier? a unui mare ora? de pe continent, o nevast? frumoas? a unui marinar spune tuturor c? re?eta fericirii e acolo, pe El Caletón, cea mai izolat? plaj? de pe coasta de nord a unei insule cum nu mai e alta.