proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Seara a doua a fost ca ?i cum ne-am fi cunoscut de când lumea, ne descopeream f?r? ?ocuri, calm ?i blând. Acesta este cuvântul: blânde?e. Prietenia noastr?, prietenie pornit? din sinceritatea sim??mintelor, dintr-o în?elegere profund? a celuilalt, controlat? la început, st?pânit? mai bine zis, se consolida încet, pas cu pas, ca o prietenie ciudat?, eu nici m?car nu credeam în prietenia între un b?rbat ?i o femeie, dar rela?ia noastr?, chiar din prima zi, mai intens din ziua a doua avea s? se înal?e pe suferin?ele ?i neîmplinirile noastre comune în mare m?sur?, identice pe alocuri, descoperite cu emo?ie din întâmplare, asa cum marile întâlniri se petrec, din întâmplare.
M-am mutat la ea chiar din seara acelei zile, sinceritatea a?ezat? între noi gr?bind evolu?ia rela?iei, timiditatea, stâng?ciile inerente debutului, disp?rând f?r? poticniri, natural ?i foarte repede.
Spre sear?, când m-am hot?rât s? m? mut la ea, am rugat-o s? m? duc? cu ma?ina pân? la casa doamnei Blaga, eu b?usem ?i nu puteam s? conduc, am oprit în fa?a casei, am intrat în camera mea, ea r?mânând ?intuit? în fa?a h?r?ii de pe peretele f?r? fereastr?.
- Dumnezeule mare, e?ti st?pânit cu totul de ea!
- Ti-am spus s? nu intri, ?tiam c? nu-?i va pl?cea ce vei vedea.
- Nu dragul meu, te în?eli, harta asta nu face decât s? mi te arate a?a cum, deja te ?tiu, tenace, cu sentimente puternice, un b?rbat cum mi-a? dori ?i pentru mine. Sunt, într-adevar, surprins? de aceast? monitorizare grafic?, poate a? fi ?i însp?imântat?, dac? nu te-a? cunoa?te, atât cât te cunosc, m-a? putea teme de tine, dar nu m? tem, chiar nu mi-e fric? de nimic ce faci tu. M? tem mai tare de mine, de reac?iile mele, la cât de minunat te descop?r, în fiecare moment, mi-a team? c? nu-mi voi st?pâni pornirile izvorâte din iubirea mea pentru tine, ?i voi strica totul, asta este spaima mea, dragul meu prieten. Chiar te rog s?-mi în?elegi vreo gre?eal?, dac? ea apare.
- Te-ai împ?cat cu mama feti?ei? m-a întrebat doamna Blaga, a c?rei apari?ie în camer? nici nu o observasem.
- Nu doamn?, înc? nu am g?sit-o pe so?ia mea, doamna este o prieten? apropiat? care m? ajut? s? o g?sesc pe M?d?lina, uneori voi locui la ea, s? nu v? îngrijora?i dac? nu voi ap?rea acas?, i-am dat l?muririle impuse de întrebare, totul sub privirile stupefiate ale Cleopatrei.
- În?eleg, v? rog s?-mi da?i de veste dac? v? g?si?i copila, atât v? rog, mi-a r?spuns b?trâna, în vreme ce Cleopatra ie?ea pe u??, mai repede decât intrase.
- Fi?i sigur?, doamn? Blaga, i-am strigat alergând dup? Cleopatra, reu?ind s? intru în ma?in? în acela?i timp cu ea.
- Acum m? ur??ti cu toat? fiin?a ta, ?i eu te iubesc tot mai mult, femeie drag?, ?i doamna Blaga a r?mas mut? când a v?zut harta, trebuia s? inventez o poveste s?-mi pot continua c?ut?rile f?r? s? m? tem de poli?ie, orice era posibil, nu exist? nicio feti?? ?i nicio so?ie, singura care cred c? exist?, ?i care m? ?ine aici în locuri str?ine este Doria, eu nu mint Cleopatra, nu ?tiu s? mint. Nici tu nu m? ?ii aici în acest moment, dar reac?ia de acum m? pune pe gânduri, îmi arat? cât este de nepotrivit? venirea mea la tine, ?i-am spus c?-?i va fi greu s? accep?i c?ut?rile mele ?i v?d asta tot mai clar tocmai pentru c? m? iube?ti. Nu e cinstit ca tu, minunata Cleopatra, s?-l aju?i pe Ilie cel zbuciumat s?-?i rezolve obsesia. Voi r?mâne în seara asta aici, ne vedem mâine la munc?, dac? m? mai prime?ti ?i te mai gânde?ti, dar cel mai în?elept ar fi s? ne vedem fiecare de drumul lui.
- Bine, hai în cas?, ia-?i lucrurile ?i când ajungem la mine îmi dai dou? palme, nu aici s? cheme doamna poli?ia, dar acas? îmi dai dou? palme… peste fund, s? nu r?mân? urme, ?i s?-mi vin? mintea la cap. Iart?-m?, te rog ?i în?elege-m?, de po?i!
- Nu e bine ce facem, Cleo, ne îndrept?m împotriva firii, ne va fi greu s? mergem mai departe a?a.
- Nu va fi greu, vei vedea, în seara asta, dup? ce-mi tragi cele dou? palme vii în camera mea ?i dormim acolo, f?r? s? ne atingem, doar privirile au voie s? se îmbr??i?eze, te rog vino la mine, ?i, în?elept cum e?ti, ajut?-m? s?-?i merit prietenia! Te rog!
- Bine Cleopatra, hai ?i tu în cas?, s? vad? doamna Blaga c? suntem prieteni… i-am spus, zâmbindu-i cu blânde?e.
Mi-am luat lucruri pentru o s?pt?mân?, haine de lucru mai ales, m-am uitat scurt la harta cea mare, am l?sat-o pe perete, le-am înghesuit într-o saco?? ?i ne-am întors acas? la Cleopatra. În mod ciudat, sau poate nu, m? sim?eam la ea mai acas? decât la gazda mea, la doamna Blaga, sim?eam c? m? întorc undeva, nu c? a? merge prima oar?, a doua, de fapt. Întreaga sear? am stat de tain? în fa?a televizorului, f?r? s? ne privim, ea stând în bra?ele mele, cu spatele c?tre mine, cu picioarele întinse pe un taburet. O ?ineam îmbr?ti?at? pe sub sâni, f?r? mângâieri sau s?ruturi, singura mângâiere fiind cea determinat? de îndep?rtarea unor fire rebele din p?rul ei bogat.
Ne-am îmbr?cat în pijamale întinzându-ne fa?? în fa??, cu distan?? mare între noi, permis? de generosul ei pat matrimonial a?ternut cu lenjerie fin?, f?r? s? schi??m vreo inten?ie de apropiere sau atingere.
În diminea?a zilei de luni, mi-a sunat alarma telefonului la cinci ?i patruzeci ?i cinci, m-am trezit dezorientat, am c?utat telefonul s?-l opresc, suna din living, m-am ridicat mergând s?-l opresc, se oprise singur pân? s? ajung la el, m-am a?ezat cu el în mân?, am vrut s?-i anulez alarma, am renun?at, a?teptând al doilea semnal de trezire, vreme de zece minute gândindu-m?, nemi?cat, la întâmpl?rile din ultimele dou? zile, iar când a început s? sune din nou, l-am închis, renun?ând la supravegherea ?colii ce o aveam programat?, întorcându-m? în pat ?i întinzându-m? peste plapum? cu palma stâng? sub palma ei dreapt?, z?rindu-i doar privirea inexpresiv? Cleopatrei, f?r? s?-i fixez ochii cu privirea mea.
- Nu mergi azi la ?coal??
- Nu, azi nu merg chiar dac? m? pune Doria absent, i-am r?spuns, întorcându-mi privirea c?tre ea, apoi întorcându-m? ?i eu pe partea stâng?, c?utându-i privirea ce abia se limpezea dup? somnul de peste noapte, acoperindu-i palma cu mâna dreapt?.
S-a întors c?tre mine punându-?i palma peste palma mea, ca într-un ritual de alegere bazat pe ultimul care acoper? bâta cu palma închis?.
- Mergem cu o singur? ma?in?, eu zic s? mergem cu a mea.
- Ce boierie, ?ofer de lux care s? m? duc? ?i s? m? aduc? de la serviciu… Pentru chestia asta dai o cafea ?i o gustare de diminea??. Dar, azi, va trebui s? m? a?tep?i pân? m? întorc de pe rut?.
- S-a f?cut, ?efu, merg prima la baie, apoi preg?tesc cafeaua ?i micul dejun.
În zilele urm?toare, obiceiurile noastre aveau s? se întrep?trund?, în câteva zile ajungând s? convenim cu inima u?oar? un mod de via?? cu implicare total?. Mi-am continuat c?ut?rile, m? trezeam devreme tare, am respectat conven?ia de a dormi în camera mea, cu excep?ia zilei de sâmb?t?, mâncam pe fug? la fel ca ?i înainte, apoi plecam pe teren cu ma?ina mea. M? întorceam la opt f?r? un sfert, treceam în ma?ina ei ?i plecam la munc?. Dac? întârziam nu m? a?tepta, mergeam direct la depozit. Dup? amiaz? treceam împreun? pe la magazine, f?ceam cump?r?turile, o ajutam la preg?tirea mesei, apoi, eu eram cel care sp?la toate vasele dup? ce terminam de mâncat. Ie?eam s? inspectez câteva parc?ri, încercam s? termin cât mai repede, pentru a fi cât mai mult timp cu ea. Între timp am adus ?i harta de pe peretele f?r? fereastr?, apoi, la sfâr?it de lun?, mi-am adus toate lucrurile, achitându-mi la zi obliga?iile fa?? de doamna Blaga.
- Te mu?i la doamna aceea care a fost pe la mine, ai renun?at s? o mai cau?i pe M?d?lina?
- Nu doamn?, m? mut la doamna aceea pentru c? m? g?zduie?te f?r? s?-i pl?tesc chirie, doar îi muncesc gr?dina ?i-i îngrijesc casa ?i curtea, la M?d?lina nu am renun?at v? da?i seama, cum a? putea s? renun??
- Asa-i domnule Antoniu, dac? o g?si?i, poate veni?i cu ea într-o zi pân? la mine, cred c? este un copil tare bun, dup? cum v? v?d pe dumneavoastr?.
- Negre?it am s? vin, doamn?, numai s? dau de urma ei.
Singurul adev?r din tot ce i-am spus b?trânei era acela c? m? ocupam de curte, ?i, la un moment dat, ?i de gr?din?, câ?iva pomi?ori ?i câteva straturi de flori între alei. Am cules dou? l?di?e de mere timpurii, culegeam zilnic câte o sacos? de pere de var?, când au început s? crape nucile si s? cad? mi-a spus, într-o sear?, când m-am întors din ora?:
- Duminica viitoare mergem la ?ar?, de când te-ai mutat la mine nu mai ?tiu ce e pe-acolo, oricum trebuie s? mai merg cel pu?in o dat? s? preg?tesc totul pentru iarn?.
- Mergi singur?, iart?-mi nesupunerea, dar, acum c? a început ?coala trebuie s? intensific c?ut?rile, ?tii bine c? toat? vara am l?l?it-o, chiar dac? nu prea aveam ?anse de a o g?si în vacan??. Pân? la vacan?a de iarn?, când închei înc? o rund? de supraveghere, nu fac nici o concesie, doar seara în zilele în care avem de lucru la depozit anulez c?ut?rile prin parc?ri. La Cr?ciun când voi termina, dac? nu o voi g?si, m? voi gândi ce mai am de f?cut, nu ?tiu acum ce voi face, dar, pân? atunci, nu pot renun?a nici m?car la o zi de duminic?.
- Vezi cum e?ti?… dac? în acea duminic? în care eu merg singur? la ?ar?, o vezi pe Doria intrând în ma?in?, dac? intri în vorb? cu ea aflând c? merge la ?ar?, sunt sigur c? te urci lâng? ea, ?i, poate nici nu mai vii de acolo, r?mâi pentru totdeauna în casa ei, îi culegi roadele toamnei primenindu-i casa. E dureros s? ?tii, s? ?i se aminteasc? din când în când, a?a ca s? nu ui?i, c? e?ti, mereu, a doua op?iune.
- ?i pentru mine este dureros c? trebuie s?-?i amintesc acest lucru, chiar dac? tu îns??i ?i-ai asumat din start aceast? pozi?ie secund?, ca op?iune de via??. ?i toate astea, toate „mâr??viile” astea ?i le fac tocmai ?ie, îngerul meu p?zitor, cel mai important înger al meu. În lumea real?, ca ?i în cea a îngerilor, tu e?ti singura mea bucurie chiar dac? prima mea op?iune este o himer?. Mai accept?-m? a?a cum sunt pân? la s?rb?torile de iarn?, apoi va trebui s? schimb ceva în via?a mea, dar vom vorbi atunci.