proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Când am ajuns acas? ?i m? preg?team s? deschid poarta s?-mi parchez ma?ina, copila m-a strigat de câteva ori din târna?, rugându-m? s? merg pân? la ea.
- Salutare Sofico, unde-i mama?
- A plecat la nenea ?tefan. Mi-a zis s? v? dau asta, dac? veni?i.
,,Vino la ?tefan, dac? po?i, mi-a spus c? azi este ziua cea mare, a sosit timpul”
- Încuie-?i casa ?i porti?a, ?i stai în cas?. Fug dup? Iuliana, ne vedem mai târziu.
Am intrat în ma?in?, am întors în intersec?ia de la magazin pornind apoi cu vitez? c?tre pustnic. Pe Iuliana am ajuns-o la vreun kilometru de casa lui ?tefan, a urcat în grab?, am parcat la întâmplare, Iuliana a intrat în cas? c?utând ceva, ,,- Vreau s? v?d dac? nu a l?sat vreun bilet”- mi-a întins ea carne?elul negru, trecând în dormitor ?i r?scolind în grab?. Am intrat dup? ea, am a?teptat câteva secunde, apoi neg?sind nimic i-am spus:
- Hai dup? mine, ?tiu unde-i!
Regretând c?, în cele patru zile care au trecut de la întâlnirea cu Daniil, nu mi-am g?sit timpul s? verific adev?rul spuselor lui, a urmelor vizibile, cu siguran??, atât în zona balconului de nord cât ?i în cea a mormântului comorii de lâng? cetate, am luat-o la fug? pe poteca ce ducea c?tre fântân? încercând s?-mi amintesc cu acurate?e povestea îmblânzitorului din noaptea dest?inuirilor, am ajuns la fântâni?a zidit?, am trecut mai departe, la grohoti?ul albastru am stat s? o a?tept pe Iuliana, am luat-o spre stânga c?tre balcon, am a?teptat-o din nou, voiam s? mergem împreun? prin tunelul de vegeta?ie, sosise clipa ?i-n acel moment o zguduitur? surd?, în?bu?it?, din adâncuri m-a f?cut s? întind mâna catre peretele de stânc?, balconul era luminat, tunelul disp?ruse, vegeta?ia fiind t?iat? cam la în?l?imea unui om. Iuliana p?rea expresia groazei când a ajuns la mine, privea în toate p?r?ile, c?utând, parc? ceva, s-a a?ezat în genunchi ducându-?i pumnii la gur?, a gemut de dou? ori apoi a urlat ca o lupoaic? privind în sus, un plâns spasmodic i-a cuprins trupul, plângea cu ochii deschi?i, privind c?tre balcon, strigând în cele din urm? numele b?rbatului ei:
- ?tefaaaneee! ?tefaaaneee! Unde te-ai duus? De ce te-ai duuus? Trebuia s? m? iei ?i pe mineee! Nu ne-am în?eles a?a, mi-ai spus c? totul va fi bine, de ce m-ai min?iiit ?tefaaane? dup? care s-a pr?bu?it cu bra?ele sub frunte, plângând în hohote stinse, de parc? s-ar fi schimbat, deodat?, ceva în inima ?i mintea ei, o hot?râre izb?vitoare ar fi luat-o în st?pânire, scurta ei suferin?? reu?ind doar s?-mi stârneasc? întreb?ri.
, a fost gândul care mi-a încol?it în minte, v?zând relativa lini?te ce a cuprins-o, lini?te care mi-a dat r?gazul s? merg pe balcon privind la baza peretelui, am g?sit intrarea în grot? închis? complet dar nezidit?, un fuior de praf, mai evident decât restul prafului ce plutea în zon? mi-a ar?tat locul unde avusese loc împlinirea clipei, locul în care ?tefan g?sise materializarea blestemului vie?ii lui de ales al sor?ii. O intrare cam cât într-un cort, era blocat? de bolovani, de acolo se ridica nori?orul de praf, doar un vuiet surd, probabil ecoul str?b?tând stâncile, se stingea încet. Îmi f?ceam semnul crucii când o vibra?ie puternic? din inima muntelui m-a f?cut s? m? ?in iar??i de perete, cred c? spaima a fost de vin?, m-am uitat înspre Iuliana, î?i ridicase capul c?utând spre mine, nu în?elegea zgomotul, i-am spus încet, atât cât s? aud?:
- S-a pr?bu?it tavanul grotei! S-a terminat!
- S? facem ceva, te rog, cheam? ajutoare! Nu-l putem l?sa acolo, s? mergem dup? ajutoare! Te rooog! F? ceva! î?i juca ea, la fel de prost, rolul de femeie disperat?.
- Iuliana, femeie bun?! Ascult?-m?! Nu mai e nimic de f?cut! Totul s-a terminat, a picat muntele peste el, asta ?i-a ales, a vrut s? moar? cu toate bijuteriile, cred c? acum i le-a dus domnitorului, se uit? amândoi la ele, este tot ce ?i-a dorit!
- Chiar a?a-mi spunea p?c?tosul asear?, azi se va întâlni cu Petru, domnitorul lui pentru totdeauna, cons?teanul lui iubit, prietenul ?i sf?tuitorul vie?ii lui.
- Fii sigur?, a murit fericit!
- ?tii ceva, de fericirea lui nu mai pot eu, s?-l ard? focul iadului, mi-a promis c? nu o face, la mine ?i la fete nu s-a gândit?
- Era bolnav, Iuliana, tu ?tii mai bine decât mine ce era în sufletul lui.
- Toat? via?a lui a vrut s? fie bogat, s? aib? mul?i bani.
- Acum nu cred c? de avere este vorba, altceva l-a ucis, pasiunea pentru comoar? ?i pentru domnitorul exilat, astea l-au pierdut. Blestemul comorii l-a urm?rit de mult timp. Ai v?zut cuf?rul deschis? ?i-a ar?tat ce era în el?
- Da, o singur? dat?.
- ?i?... Ce-ai sim?it?
- Alegerea s-a f?cut înainte de a vedea bijuteriile, alegerea este f?cut? în noi din na?tere, dac? era s? fiu îmboln?vit? de comoar?, puteam s? înnebunesc împreun? cu el v?zând ce era în cuf?r, dac? nu-?i pas? din cale afar? de mult, treci foarte u?or peste str?lucirile aurului de orice fel ?i de oriunde, a?a cum am facut eu, alegând s? nu m? uit decât o singur? dat? ?i foarte pu?in.
- M? uime?ti, e?ti femeie ?i-mi spui c? nu te-au atras bijuteriile domnitorului, e?ti cu adev?rat uimitoare!
- Când i-am v?zut privirea ce-i lucea mai tare decât aurul ?i pietrele, când i-am auzit vorbele de parc? era sub o vraj?, posedat de-a dreptul de cuf?rul acela nenorocit, mi-a pierit cheful de a mai admira ceva. Sim?eam c? nu-i normal? bucuria lui, îi sim?eam nebunia care, început? imediat dup? ce a deslu?it harta, s-a dezl?n?uit dup? câ?iva ani, când s-a mutat aici, explodând de-a dreptul, dup? ce a g?sit cuf?rul.
- ?i-a spus cum l-a g?sit?
- Mi-a spus, bineîn?eles c? mi-a spus, îi pl?cea s? vorbeasc? despre comoar?, dar nu o f?cea decât persoanelor de care nu se îndoia, în care avea maxim? încredere. Pân? acum, ?i de acum pâna la sfâr?itul lumii suntem doar noi doi, ?tiu c? ?i-a spus, acela?i lucru mi l-a spus ?i mie.
- Iuliana... hai s? mergem acas?, mai venim zilele urm?toare, se întunec? în scurt timp, nu mai avem nimic de f?cut aici, ?tefan nu mai este printre noi.
- Du-te înainte, te ajung din urm?, a?teapt?-m? la casa lui.