proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sâmb?t? seara, ?i dumineca dup? prânz, oamenii continuau s? se strâng? la taifas pe butucul cel gros de la poarta lui Niculaia lu Ilin?, chiar dac? acesta nu mai era, se odihnea în progadia apropiat?. Spuneau fel de fel de groz?vii auzite de la al?ii. C? vor mânca cu to?ii de la cazan aceea?i mâncare în fiecare zi, c? nu se vor mai ?ine s?rb?torile, c? biserica le va fi închis? ?i transformat? în magazie în care se vor strânge bucatele pân? vor veni camioanele care s? le duc? la Sibii, ori chiar mai departe în Rusia, copiii vor fi crescu?i to?i la un loc a?a c?, dup? un timp, nu-?i vor mai cunoa?te mamele ?i ta?ii.
- Oameni buni, ziua aceea nu-i departe, uite azi a b?tut doba prin sat c? mâine to?i oamenii, b?rba?i ?i muieri, s? se adune la zalul sa?ilor. Unde s-a mai pomenit ca din fiecare cas? s? mearg? doi in?i s? asculte poruncile de la st?pânire, ?i înc? dumineca diminea?a, când tot cre?tinul se duce la Sfânta biseric?? Unde ?i când s-au mai pomenit unele ca acestea?
- Las?, m?i Laz?re, c? n-o fi dracul chiar a?a de negru. O s? treac? noaptea, ce tocmai se las?, ?i o s? vedem mâine.
- Da, dar ne cheam? de diminea??, când popa nici n-a zis înc? cei chema?i ie?i?i ca s? poat? începe Sfânta liturghie.
- `Om sta la liturghie ?i apoi ne vom duce, c? doar nu se va face gaur?-n cer dac? n-om fi de cum se crap? de ziu?.
Într-adev?r, au mers de diminea?? la biseric?, unde nu erau mai pu?ini oameni ca de obicei, ?i apoi la zalul sa?ilor. Aici, cele mai multe b?nci erau ocupate de cei ce locuiau mai aproape, adic? de unii dintre ?iganii care s-au mutat, cu câ?iva ani în urm?, în casele na?ionalizate de la sa?i. În locurile r?mase libere s-au mai a?ezat câ?iva mai b?trâni, iar ceilal?i s-au bulucit pe margini ?i în spatele s?lii. Pe bin? nu era nimeni, doar o mas? pe care se odihneau o can? cu a ap? ?i trei pahare.
De abia dup? vreo jum?tate de or?, în fa?a zalului s-a oprit un gaz din care au coborât doi tovar??i cu haine de piele. Primarul, Alvlaicului, le-a ie?it zâmbitor în întâmpinare strângând, pe rând, mâinile ce i-au fost întinse. Au urcat to?i trei pe bin?. Le-a vorbit, apoi, unul din ei, care a fost prezentat de primar ca fiind tovar??ul Costin de la jude?ean?. Le-a povestit despre prietenia de nezdruncinat dintre clasa muncitoare ?i ??r?nimea muncitoare, c? sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, ??r?nimea va avea o via?? mai bun?, c? aceast? via?? nu se poate construi decât prin munca în comun, dac? se adun? toate p?mânturile la un loc, desfiin?ându-se haturile. Pe aceste haturi, tovar??i ??rani, ?ti?i bine, cresc tot feluri de buruieni ?i roz?toare care aproape înjum?t??esc recolta. ?i apoi, tovar??i, noi n-o s? mergem pe un drum necunoscut. Avem în fa?? exemplul ??ranilor sovietici care au urmat neab?tut calea ar?tat? de Lenin ?i Stalin. Numai a?a, muncind în comun, folosind tractoare ?i tot felul de ma?ini agricole ob?in recolte la care în trecut nici nu visau. În acel moment se auzi un strig?t din fundul s?lii: Pe noi în colhoz n-o s? ne vede?i! Tovar??ul Costin se opri din expunere. Se uit? spre direc?ia de unde s-a auzit strig?tul. N-avea ce vedea acolo. Fe?ele oamenilor erau aproape acoperite de fumul gros de tutun ce plutea în aer. Se întoarse apoi spre primar punându-?i mâna la gur? ?optind-i ceva la ureche. Acesta d?du a ne?tiin?? din umeri. Apoi continu? spre sal?: Tovar??i, observ c? unii dintre dumneavoastr? se las? am?gi?i de zvonurile ce le împr??tie du?manul de clas?. ?tiu, am auzit ?i prin în alte p?r?i astfel de zvonuri. Dar nu trebuie s? le da?i crezare. P?mântul tot al vostru r?mâne la fel ?i uneltele mai mari, plugurile ?i grapele, ca ?i cele mai mici cu coad? de lemn, r?mân în gospod?riile dumneavoastr?. Deocamdat?, pentru a v? obi?nui cu binefacerile muncii laolalt?, aici în sat, nu vom forma o gospod?rie agricol? colectiv?, ci doar o întov?r??ire. Fiecare va primi la sfâr?itul anului, dup? munca sa, parte din recolt? chiar ?i din banii ob?inu?i de la predarea unor cantit??i de produse c?tre stat. Pentru a fi primi?i în întov?r??ire, va trebui s? face?i o cerere. Cererile se vor preda la prim?rie în urm?toarele dou? s?pt?mâni, adic? pân? la începutul lui martie. Dar tovar??ul primar v? va ajuta. O s?-i l?s?m lui cererile b?tute la ma?in?. Dumneavoastr? va trebui doar s? v? scrie?i numele ?i num?rul de la cas? ?i s? le semna?i.
A umblat Alvlaicului, zile la rând, înso?it de ?eful de post, din cas? în cas? cu cererile sub bra?. Pân? la sfâr?itul lui februarie avea isc?lite patruzeci. Le-a pus deoparte urmând s? mai bat? uli?ele pân? va avea dou? sute, a?a cum i se ceruse.
La începutul zilelor babelor din acel an, a mai putut fi v?zut primarul umblând prin sat dar f?r? teancul de cereri. Îi chema pe oameni tot la zal unde se instalase un aparat de radio. La început au venit doar câ?iva b?trâni ?i câteva bunicu?e de mân? cu nepo?eii. Ceilal?i, care erau în putere, profitând de zilele însorite, s-au dus, chiar f?r? s? fie mâna?i de la prim?rie, cu sape ?i greble s? cure?e p??unatul. Au auzit b?trânii ?i copila?ii o muzic? trist? întrerupt? din când în când de o voce b?rb?teasc? ce parc? urma s? se transforme în hohote de plâns. Spunea despre o boal? grav? de care a început s? sufere tovar??ul Iosif Visarionovici Stalin, despre o comisie de medici care vegheaz? neîntrerupt la c?p?tâiul bolnavului. Nu în?elegeau toate vorbele spuse, ci doar ceea ce este important, c? boala nu va putea fi oprit?. A doua zi n-a mai trebuit s?-i cheme nimeni pe b?rba?i. Au umplut sala de a trebuit s? stea u?a deschis? pentru a ie?i fumul ?ig?rilor. Au auzit cu to?ii c? la 5 martie ora 9,50 seara, a încetat din via?? dup? o lung? ?i grea suferin??. În zilele urm?toare s-au mai auzit la radio ?i alte voci. Una molcom? ?i blând? spunea c? marele geniu al omenirii n-a murit, el este trecut doar în adormire, el a fost, mai este ?i va fi o expresie a bun?t??ii ?i blânde?ii. S-au recitat ?i poezii. Vocea din difuzor suna vrând parc? s? intre în sufletul tuturor: Oricât de tare-i al mor?ii bra? cumplit / Mai tare este Stalin / Nu, Stalin n-a murit!
Într-o pauz? a emisiunii, în care se transmitea doar muzic? trist?, Alvlaicului a dat radioul mai încet ?i a f?cut un anun?. Din satul nostru trebuie s? participe la Adunarea de doliu ce se va ?ine la Sibiu, peste dou? zile, adic? luni, în Târgul Verzelor, ?aisprezece oameni. Printre ei pot fi ?i femei. To?i l-au ascultat în lini?te ?i au aflat c? participan?ii trebuie s? fie îmbr?ca?i cât mai mult în negru. S? aib? clichine ?i p?l?rii cât mai noi. Care n-au, s? nu se scrie. Femeile toate s? aib? n?frame negre ?i nu cumva s? poarte m?r?i?oare, cum au obiceiul în aceast? prim? lun? de prim?var?. Se va pleca cu RATA din fa?a prim?riei la ?ase ?i jum?tate diminea?a. Nu trebuie s? aib? bani de bilet, c? vor c?l?tori pe spezele prim?riei.
S-au înscris nu ?aisprezece, ci aproape treizeci de femei ?i b?rba?i, cu toate c? era zi bun? de lucru.
În ziua hot?rât?, au venit to?i cei ce s-au înscris. Când au ajuns în Târgul Verzelor, acolo se afla mul?ime de lume. ?i-au g?sit repede locul unde s? stea, du?i de câ?iva oameni de ordine îmbr?ca?i în costume ?i pardesiuri negre, pe bra? cu o benti?? ro?ie. De?i era lume cât? frunz? ?i iarb?, lini?tea era aproape deplin?. Au auzit cu to?ii ce spunea o femeie urcat? într-o tribun? construit? din scânduri noi, c? în toate localit??ile din ??rile de democra?ie popular?, ast?zi la ora unsprezece înainte de amiaz?, se va întrerupe lucrul în toate fabricile, uzinele ?i atelierele. Tot atunci, ?i tot pentru trei minute, se va întrerupe circula?ia trenurilor, tramvaielor, autovehiculelor. Sirenele fabricilor, uzinelor, locomotivelor, clopotele bisericilor vor r?suna, timp în care sicriul cu trupul neînsufle?it al marelui conduc?tor va fi depus, al?turi de cel al marelui Lenin, în mausoleul din Pia?a Ro?ie din Moscova.

. | index