Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Paul Pietraru
Am c?utat num?rul lui Barbu în cartea de telefon. Voiam s? ?tiu mai multe despre ultima zi. Am recitit caietul, am rev?zut pozele, ?i am renun?at s?-l sun.
Nu-mi pl?cea personajul, din pu?inele rânduri ale tatei, ?i din poze. L-am ales pe R?zvan. Mi se p?rea mai abordabil ?i mai sincer. A? fi vrut s? vorbesc cu Irinel, dar era doar o dorin?? târzie ?i irealizabil?.
Am sunat acas? la el ?i mi-a r?spuns so?ia. I-am spus cine sunt, a l?sat receptorul, ?i a trecut ceva timp pân? am sim?it din nou mi?care. Era R?zvan, a c?rui voce mi-a confirmat descrierea s?rac? f?cut? de tata ?i imaginea veche din poze. Sigur eram subiectiv? în apreciere, dar vocea înalt?, la limita dintre adolescen?? ?i maturitate îmi sugera un b?rbat slab cu tr?s?turi frumoase dar mai pu?in masculine, un adolescent întârziat. I-am spus c? a? dori s? stau de vorb? cu el, s?-mi clarific câteva lucruri petrecute în ultima zi, ?i mi-a spus c? nu prea mai sunt lucruri de clarificat, c? se ?tie totul ?i nu prea îi place s?-?i aduc? aminte. S? l?s?m mor?ii s? se odihneasc? în pace. Am insistat, spunându-i c? am g?sit ni?te însemnari ale tatei ?i am mare nevoie de o discu?ie cu unul din prietenii lui. Nu am ?tiut s?-l ascult atunci când trebuia ?i pentru lini?tea mea sufleteasc?, dar ?i pentru a tatei trebuie neap?rat s? ?tiu ce s-a întâmplat, atunci. I-am spus c? m? intereseaz? mai ales ziua de sâmb?t?, ?i concluziile speciali?tilor. L-am rugat, în numele prieteniei cu tata, s?-mi acorde câteva minute , într-o zi când vrea el.
S-a l?sat înduplecat, ?i am stabilit întâlnirea în prima duminic? dup? discu?ia noastr? telefonic?.
M-am prezentat cu ceva timp înainte de ora stabilit?. Avea o cas? frumoas?, dar mai frumos era locul plin de verdea??, de la florile din straturi pân? la via umbroas? ?i r?coroas?.
- Semeni foarte mult cu tat?l t?u. Teribil cât po?i s? semeni.
- ?tiu, toat? lumea spune acela?i lucru.
L-am privit scurt ?i mi-am dat seama c? nu am gre?it prea mult. În afar? de p?rul grizonat, care îi d?dea un farmec în plus, era, a?a cum am sim?it, un adolescent fermec?tor. M-am felicitat în gând pentru alegerea f?cut? , ?i i-am mul?umit pentru invita?ie. I-am povestit din nou despre însemn?rile tatei, spunându-i c? ?tiu povestea pân? în momentul c?derii de pe vârf, în puterea nop?ii. I-am spus c? aici se opresc însemn?rile, rugându-l s?-mi spun? ce s-a întâmplat sâmb?t?, cum l-au g?sit pe Irinel, cu ce l-au adus de pe munte, dar mai ales, cum s-a comportat tata în ziua aceea nenorocit?.
- În urm? cu mul?i ani eram prieteni foarte buni cu to?ii. Toate vacan?ele ni le petreceam împreun?, dar mai mult decât atât, tat?l tau ?i Irinel aveau ni?te afinita?i speciale. To?i eram ni?te romantici, a? spune, dar ei doi se în?elegeau foarte bine. Erau doua personalita?i complementare, unul copilaros ?i vis?tor iar cel?lalt, tat?l t?u, maturizat prea devreme, dar cu preocup?ri similare, îns? mult mai instruit. Î?i ascundea în permanen?? tr?irile personale, în vreme ce Iri î?i punea sufletul pe mas? cu o sinceritate dezarmant?, ceea ce nu a mai f?cut în ultima ie?ire. De cele mai multe ori urcam pe munte împreun?, dar nu de pu?ine ori au urcat doar ei doi. Se hot?rau pe loc, la o bere, alegeau traseul, ?i a doua zi erau pe creast?. St?teau dou? trei zile ?i veneau cu gândul la urm?toarea ie?ire. Amândoi erau la fel de pasiona?i. Îmi amintesc c? tat?l t?u a urcat ?i singur pe munte, neavând r?bdare s? a?tepte câteva zile s? putem merge mai mul?i.
- Tat?l meu nu a scris nimic despre ziua de sâmb?t?. A?i putea s?-mi povesti?i?
- În noaptea aceea, sau mai bine zis în ceea ce a r?mas din ea dup? accident, am fost foarte tulbura?i ?i am ac?ionat cum am crezut mai bine. Am sunat la 112 ?i am cerut ajutorul, dar, când au auzit ce s-a întâmplat, dar mai ales unde, ne-au spus c? vor veni doar dup? ivirea zorilor. Ne-au sf?tuit s? r?mânem pe loc, s? nu ne aventur?m s?-l c?ut?m, ?i diminea?? o s? fim contacta?i pentru mai multe rela?ii. Au insistat s? le promitem c? nu pornim în c?utarea lui ?i a?tept?m lumina zilei. I-am întrebat dac? vor veni cu elicopterul ?i ne-au spus c? au cerut deja aprob?rile necesare. Am regretat faptul c? am prezentat întâmplarea ca o sinucidere, am dezb?tut posibilitatea de a reveni asupra acestui lucru, dar, în cele din urm? ne-am dat seama c? adev?rul era singura variant? posibil?, pentru c? se va declan?a o anchet? serioas? care nu va permite ascunderea acestuia, urmând ore întregi de declara?ii detaliate pentru elucidarea cazului. Ne-am fixat telefoanele s? sune la ora patru, crezând c? vom prinde o or? de somn, urmând apoi s? ne adun?m bagajele ?i s? pornim c?tre Ineul. Când au început s? sune telefoanele eram cu to?ii treji. Am f?cut o cafea, ne-am adunat în grab? lucrurile ?i am pornit spre vârf.
- Tata cum a reac?ionat la vederea cadavrului?
- Nu l-a v?zut deloc. De fapt nici noi nu am v?zut decât husa neagr? în care l-au luat. Când a venit primul elicopter eram într-o zon? ce permitea aterizarea. Le-am spus unde s?-l caute ?i au plecat imediat. Ne-au atras aten?ia s? nu plec?m pentru c? va veni un al doilea elicopter pentru anchet?. Abia atunci a început calvarul. A vrut s? r?mân? mai jos, în ?aua cu Lac, dar, fiind martor ocular, a trebuit s? urce pe vârf pentru reconstituire. I-a fost teribil de greu ?i nu a privit nicio clip? în pr?pastie. L-au chinuit ceva vreme ?i când a terminat, a plecat repede în vale, unde ne-a a?teptat pe noi pân? am terminat cu declara?iile.
Nu mi-am putut opri dorin?a de a-l întreba dac? au coborât în noaptea aceea s?-l caute pe Irinel.
- Nimeni nu ar fi putut s?-l g?seasc? atunci. Ar fi trebuit s? g?sim o variant? de
ocolire pentru a ajunge la baza Ineului, dar era foarte întuneric ?i nu cuno?team nicio potec?. De fapt, am aflat a doua zi c? a r?mas ag??at între stânci, undeva aproape de poale.
- A?a cum ?i-a dorit
- De unde ?tii?
- Din caietul tatei. Era mort când l-au g?sit, nu-i asa?
- La câte fracturi de coloan? avea nici nu putea s? scape. Am auzit c? era curbat invers decât normal, pe spate.
- Doamne fere?te!...A fost înmormântat cu preot?
- Da.
Au trecut doi ani ?i, treptat, durerea a fost înlocuit? de o amintire dulce am?ruie dar din ce în ce mai senin?. Mult? vreme m-a urm?rit un gând. Dac? nu era caietul cu proz?, a? fi fost mult mai s?rac?, ?i poate, mult mai trist?. Uitarea mi-ar fi vindecat mult mai greu r?nile.
Într-o zi binecuvântat? de Dumnezeu, i-am spus tatei tot ce am aflat, ?i nu scria în caiet. Poate c? el le ?tia pe toate câte i le-am povestit, dar ?tiu c? m-a auzit. Am sim?it cum m? înv?luie toat? dragostea lui dintotdeauna, ?i, nici nu am sim?it nevoia s?-i cer iertare. Sim?eam c? între noi nu este nevoie de a?a ceva. L-am sim?it lâng? mine, ?i am plecat împ?cat?. Am în?eles pe deplin ce voia s? spun? în versurile finale:
De-oi fi plecat, sunt tot aici veghindu-te pe tine, de nu-i avea nimic s?-mi zici, s? te gânde?ti la mine.
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro