Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Co?mar

de Manolescu Gorun



*
„În fa?a ochilor aveam silueta unui ora?. Îl contemplam din înaltul cerului, prin ochii unei p?s?ri de noapte care str?bate v?zduhul” Haruki Murakami

*
Pas?re de prad?. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elips?. Ochii. Dou? focare. De?ert. Ce se deseneaz? singur jos. Marcând perimetrul. Care con?ine… Furnicar în de?ertul dinamic. Acolo trebuie s? fie. Cercurile se mic?oreaz?. Focarele s-au unit. Aerul rarefiat se coaguleaz?. Punctul de fug? planeaz? acum cu acuitate crescut?. Zoom. Aici. Feroce pupilele. Taie zim?at. Decupeaz?. S-a pierdut. Pentru moment. Camera o prinde din nou. Focalizeaz?. ?inta!

*
Ecranul computerului. S-a aprins. Singur. În pat, dorm cu ochii deschi?i. Parazi?i. Imaginea se formeaz? încet. Se clarific?. Lini?tea implodeaz?. M? învârt în jurul unei Fete Morgana. Ca un fl?mând-însetat. Din de?ertul somnului meu. Plin de miresme. Absent potolite. Care a?teapt? s? se trezeasc?. Dar care simt c? potolirea-nepotolirea lor este o alt? Fata Morgana. Concret?, atât de concret?! Pe care dac?-o ating, abia atunci devine mai real?, mai adev?rat?, de nepotolit când îmi scap?. M? uit, dau târcoale, m? pierd în aceste târcoale... Aceast? Fata Morgana pare indiferent? dar ademenitoare. Aromitoare. De neatins, atingându-m? ca o adiere a unui vis, a unei apari?ii fugare în miezul unei zile de var? fierbinte când aerul vibreaz?.

*

Pe ecran, acum ? Vulturul.

*
L-a v?zut. Î?i ridic? privirea, doi ochi mari, nevinova?i se uit? la el. Doamne, e atâta dragoste în ei! Nu ?tie s? o spun? în cuvinte; dar o spune din ochi, din zâmbetul larg ce se deschide când îl vede, din mâinile ce se întind s? îl cuprind? în joac?. Cu tot sufletul. S?-l ?in?. S?-l dezmierde. S? i se dea. Necondi?ionat.

*
Vulturul ?i-a strâns aripile. Picaj. Drept la ?int?. Ochiul camerei s-a albit. Apoi se întunec?. Refuz? s? vad?.

*
Ciocul îmi sfâ?ie pieptul. Stilet. Ajunge la inim?. O las? s? bat?. O prive?te. Se r?zgânde?te. Se retrage. Caut? alt unghi. Aripile m? în?bu?e. Strig în pâcl?. Nu m? aud. În somnul cu ochii deschi?i. V?d.

*
Într-un parc al unui ora?. În care sunt singur, înconjurat de o paji?te, tivit?, pe margini, cu o p?rere de lizier? a unei firave împ?duriri. ?i, lâng? mine, un scrânciob. Care se leag?n? abia sim?it. F?r? s? fie atins de nici o adiere a unui fel de boare de vânt. Se leag?n?, se leag?n?… De vibrarea aerului, a aburilor ie?i?i din p?mântul înc? umed. Înc? umed de ploaia care a c?zut, sau n-a c?zut. Înaitea acestui miez de zi fantastic?.

*

În leag?n ? acum încep s?-i z?resc: pantofii feti?ei care-?i fac, cu încetinitorul, vânt ca leag?nul s? se mi?te abia sim?it. Apoi se contureaz? ciorapii albi: unul dintre ei, f?cut sul, pân? în buza pantofului; cel?lalt ? întins, urma elasticului pe pulpa fraged?, de-o fr?gezime nefireasc?. Nefireasc? pentru c?, apoi, spre genunchi, începe s? se piard?, disp?rând odat? cu restul corpului… Al feti?ei care, în acest loc, locul ei preferat de joac?, l-a întâlnit, m-a întâlnit a?teptându-ne. ?i s-a repezit din leag?n s? ne întâmpine…

*

În acest loc i-a r?mas pe retin? ultima imagine. Tocmai acea leg?narea nefireasc? a scrânciobului copil?riei ei netr?ite pân? la cap?t. Doar un mic joc. Curmat brusc. Acoperit cu pulberea m?t?soas? a acelei copil?rii frânte. Ca o mantie ce avea s-o ocroteasc? de-acum mai departe...

*

Propria mea via??. Care începe s? se deruleze cu încetinitorul. Cu o secven?? subliminal? inclus? între pauzele infinitezimale ale unei reclame de prost gust. Secven?? care m? obsedeaz?. ?i a c?rei obsesie n-o pricep decât atunci când derulez spotul reclamei. La o vitez? la care timpul aproape c? încremene?te. ?i v?d, Doamne, v?d! Aceast? secven?? a propriei copil?rii. Violat?. Ucis? apoi. Cu o atrocitate de neimaginat…



Radu Liviu Morariu:
“Gorun Manolescu decupeaz? din ontic crâmpeie, st?ri ?i fapte ?i le transpune ?n scris. Mesajul lucr?rii este criptic, l?sând ?n seama cititorului decodificarea sensurilor. ?n termenii autorului «Problema este ca cititorul s? g?seasc?, ?n stil propriu, firul ro?u ce une?te fragmentele textului»”

Manolescu Gorun (Sextus Empiricus) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro