proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Text de Gorun Manolescu & Florin Bratu
Moto: Reality's a bitch! (Baudrllerd)

- Vorbe?te lumea…
- Da, c-a? fi în realitate o târfuli??. Tu ce spui?
- Da, e?ti o târf?. Atât de real?! E?ti chiar Realitatea!
- Când schimb?m instantaneu într-o schimbare fantastic? de neimaginat…
- Ce?
- Pozi?iile.
- Pare c? ne juc?m. Ce joc! Sunt dependent. Am devenit dependent. Mai dependent decât de orice joc de noroc…
- ?i ajungem amândoi pân? la cer…mereu altfel.
- Dar întotdeauna la fel ?i nu. Dar dac? nu ne-am mai juca?
- Ceee…?
- Începi s? te sperii?
- Ei a?i! Dar poate c? da…

Am ajuns amândoi acolo. Era o vreme câinoas?. Ne refugiasem în cafeneaua-bibliotec? cu câte un ?var? în fa?? aburind. Am luat o carte pr?fuit? ?i am început s? o r?sfoim împreun?. Din raftul lâng? care st?team în lini?tea des?vâr?it? se auzea ceva ca un fo?net un fel de mi?care abia perceptibil? carii torceau o crim? perfect? uitat? în scândurile vechi de brad. A venit patronul ne-a rugat s? ne mut?m la alt? mas? era masa Lui. Îl a?tepta. Am dat s? ne ridic?m. Atunci a ap?rut. Ne-a f?cut semn s? st?m lini?ti?i s-a a?ezat ?i El calm îmbr?cat într-un fel de anteriu mai degrab? o c?ma?? imens? de lucru era înalt, foarte înalt cu barb? ?i must??i cu ?easta ras?. Îl vedeam ca prin cea??. Era El cu acel imbaldin în jurul capului. Imbaldin?! A?a îi ziceam noi în copil?rie colegi de clas?, printr-a patra s? fi fost, se ascundea în dul?piorul de sub fereastr? unde ne ?ineam hainele pe care le dezbr?cam când era frig afar? ?i r?mâneam în uniformele de ?coal? ?i unde îl g?seam dup? ore când d?deam la o parte u?ile glisante ?i ne preg?team s? ie?im îmbr?ca?i mai gros pe strad?. Imbaldin? A?a îi ziceam eu f?r? s? ?tiu de ce la ceea ce-i înconjura capul ca o coroan? vaporoas? pe care doar pu?ini o vedeau ?i eu eram printre ei. N-am stat mult. Ne-am b?ut cafelele. El o t?rie dubl?. F?r? s? scoatem nici o vorb?. I-a f?cut semn patronului a achitat nota pentru to?i ne-a zis s?-l urm?m ?i a?a am ajuns în atelierul lui de la mansard? unde îl a?tepta un model o femeie dezbr?cat? lasciv? cu forme pline zvelt? de?i p?rea plin? ?i a?â??toare. A început cu o anumit? frenezie calm? s-o picteze parc? în joac? un joc care nu se mai termina. La sfâr?it f?r? s?-i spun? nimic a privit-o lung dar absent. Parc? am auzit-o spunând sau mi s-a p?rut mi?cându-se abia sim?it pe scaunul pe care st?tea cu picioarele de aceast? dat? din ce în ce mai desf?cute pân? atunci le ?inuse unul peste altul. Am auzit-o, chiar am auzit-o: acum face?i cu mine ce vre?i…. În ochii Lui a ap?rut un fel de zâmbet. Nu pervers. Nu juc?u?. Nu…I-a zis calm: Îmbrac?-te ?i du-te…A început s? plâng? lini?tit lacr?mile-i curgeau pe obrajii ei nefarda?i expresivi plini de triste?e. Hai, du-te. Te a?teptai s? fi violat?? Ea ?i-a în?bu?it un suspin. A început s? vorbeasc? încet ca pentru ea… nu ?tiu dar atunci când o femeie vrea s? fie violat? ?i nu este e mai r?u de un milion de ori mai r?u ca atunci când e violat? ?i nu vrea ?i nu ?tiu dac? am vrut sau nu s? fiu violat? dar este trist… Lacrimile au început s?-i curg? apoi ?iroaie. Am avut senza?ia c? tu cea de lâng? mine e?ti cea de pe podiumul pe care pozase?i. Te-am strâns puternic lâng? mine ai vibrat din toat? fiin?a… Atunci ta-am iubit necondi?ionat. Orice joc încetase. El plecase s? se spele pe mâini de vopsea dup? ce acoperise pânza pictat?. Te-ai furi?at tiptil ?i m-ai tras ?i pe mine de mân? dând la o parte un col? de învelitoare s? privim ce pictase. Într-adev?r surpriza a fost… da, pentru c? acolo era în pozi?ie vertical? un cactus cilindric un adev?rat falus în vârf îi înflorise îi înflorea o ciudat? ?i pl?pând? floare îmbobocit? care miraculos se desf?cea rotitor etalându-?i petalele de un roz diafan virând spre violet ?i al?turi în pârg o splendid? floare carnivor? de un ro?u intens întunecat.
Am auzit apoi peste câteva s?pt?mâni c? el disp?ruse pur ?i simplu f?r? urm?. Fusese c?utat peste tot. Inclusiv de poli?ie. Inutil.
Ne-m strecurat amândoi într-un amurg când lumina se juca cu întunericul în atelierul de la mansard? lucrurile erau a?a cum le l?sasem prin geamul din tavanul mansardei plin de praf se filtra acea lumin? a amurgului blând ucis de sear? ca un ecou ne-am oprit în fa?a unui tablou încastrat în perete care reprezenta o por?iune de zid de c?r?mid? ?i care parc? spunea „Acesta nu-i un zid!” Am început s?-l pip?im deodat? s-a deschis am v?zut alt tablou cu El pictându-ne pe noi strâns îmbr??i?a?i. Am p?truns amândoi în tabloul pictat, de?i am r?mas ?i în mansard?, ?i de acolo în altul unde îmbr??i?area noastr? continua cu mai mult? fervoare ?i autenticitate ?i de acolo în altul ?i în altul ?i în altul…pân? când în fa?a Pictorului s-a deschis un h?u de întunecime care lumina nefiresc, o lumin? neagr? puternic? a unui Rumi de suflet împ?cat, în care am intrat continuând s? r?mânem ?i în mansard?... lini?tea, acea lini?te ne-a înf??urat trupurile integrate într-un tot transparent micile particule din jurul nostru s-au aprins rotindu-se cu viteze n?ucitoare aura str?lucea ca un blitz str?lucea se curba înfrico??tor de tare mansarda împingea c?ldura emanat? de corpurile noastre într-unul singur tot mai aproape din ce în ce mai aproape sim?eam cum zgârciurile strâng oasele pân? se sparg mâinile ne-au c?zut pe podea am trecut prin pere?i am ie?it în mijlocul str?zii au r?mas în urm? mici g?uri în jurul c?rora limfa c?p?ta culori vine?ii celulele s-au dizolvat de fericire sfere minuscule ni s-au insinuat sub piele umfl?turi mici ca ni?te insecte ce urcau dar acum ne încordam cât puteam ?i razele ?â?neau în jurul nostru ne ascundeau într-un halou pluteam f?r? opreli?ti într-un cocon închis deschizându-se al unei alte Realit??i care era chiar Real? atâta de Real? eram tot una cu aceast? Realitate…




Un fel de analiz? comparativ?
Inchinat? lui Ioan Potolea

Ioan Potolea m-a provocat. Mi-a semnalat o posibil? analogie între textul „Imbaldin”al c?rui coautor sunt ?i textul apar?inând Margueritei Yourcenar „Izb?virea lui Woung-Fo”. Ambele texte fiind postate anterior pe „Proz? ?i eseuri”.
Iat? ce a ie?it ca un fel de, mult spus, analiz? comparat? a celor dou? texte.
1. Analogia între cele dou? texte pleac? de la faptul c? ambele merg pe ideea de a p?trunde într-o alt? realitate prin intrarea într-un tablou care o reprezint?.
2. Din punctul de vedere al limbajului: (a) textul lui Yourcenar este un exemplu gr?itor de”Creative Writing” imitând cu succes povestirile chineze?ti clasice ?i realizând astfel o atmosfer? adecvat? ?i atr?g?toare (din acest motiv, autoarea este cine este ?i a primit onorurile respective), în timp ce (b) demersul nostru merge pe o expunere mai mult sau mai pu?in colocvial?, în stil „fragmentarist”
3. Obiectivele celor dou? texte difer? esen?ial. Yourcenar urm?re?te intrarea într-o Ralitatea a „Extazului”; noi, din contr?, urm?rim p??irea într-o Realitate a „Ac?iunii”, în acord cu tendin?ele Naturii. Aceast? diferen?? corespunde, pentru Yourcenar, unei abord?ri de gen „Yoga Sutra (Patanjali)”, în timp ce noi, plecând de la Chan-ul chinez ajungem la Zen-ul japonez (a se vedea textul meu: „Intui?ie ?i Zen (preprint)” în care fixarea cu asiduitate asupra unei probleme conduce, în final, la acel „Sartori” (starea de „de acuitate ekagra”) prin care problema este rezolvat? în acord cu tendin?ele Naturii, deci perfect? ca eficien??.
4. Apare, de asemenea, o diferen?? fundamental? între modul în care este v?zut? Divinitatea în cele dou? texte. Astfel, în timp ce în textul nostru, Divinitate, întruchipat? de „Pictor”, corespunde imaginii occidentale în cadrul c?reia ea, Divinitatea, exist? în afara omului pe care-l îndrum? ?i controleaz?, în schimb, în cadrul textului lui Yourcenar, Divinitatea este în „om”. ?i acesta, prin introspec?ie ?i tot soiul de tehnici, ajunge s? o g?seasc? ?i s? se identifice cu ea, i.e. în cazul în spe??, prin tehnica artei plastice, ajungând astfel la Extaz. Este una dintre modalit??ile extrem-orientale de a percepe Divinitatea, mai ales în doctrina Yoga de care am vorbit. Alta, tot de sorginte extrem-oriental?, specific? Budismului, vezi „Lila”, merge pe ideea c?, de asemenea, Divinitatea se afl? în „om”, iar ea se joac? prin crearea diverselor universuri, ?i omul când o g?se?te (în el), va deveni partener la „Jocul Cosmic”. În parantez? spun c? voi posta ulterior un text în acest sens.
5. Mai departe,Yourcenar folose?te un evantai de culori, specific artei plastice chineze clasice, pentru a ob?ine extazul, în timp ce textul nostru utilizeaz? exclusiv grafica „alb-negru” a Zen-ului pentru a-?i atinge, cât mai rapid, scopul: realizarea unei Ac?iuni Naturale eficiente.
6. ?i totu?i nu pot încheia f?r? s? observ cum Yourcenar, ca ?i Orhan Pamuk („M? numesc Ro?u”) merge pe ideea c? un pictor des?vâr?it trebuie s? fie aproape de orbire pentru a-?i des?vâr?i opera. Deoarece Divinitatea, înainte de a implementa planul s?u, l-a conceput într-un întuneric fertil ?i apoi l-a pus în oper? ?i „S-a F?cut Lumin?” (a se vedea ?i Biblia noastr?). Iar în textul nostru, aproape de final, se vorbe?te la fel de un asemenea „întuneric fertil” în care intr? chiar „Pictorul” din Imbaldin. Un întuneric gen Rumi (sufistul) cu a sa „Lumin? neagr?” a „sufletului bine pl?cut”, imediat anterioar? „sufletului realizat” – lumina alb?.
?i acum chiar închei, mul?umindu-i lui Ioan Potolea care mi-a provocat aceste idei r?zle?e ?i destul de dezlânate.