Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Paul Pietraru
- Dar du-te odat?! Ce mai stai?! am strigat cu ur?. Cred c? nu de multe ori, în via??, am urât pe cineva ca atunci.
Eram blocat din nou în fa?a suferin?ei lui, ?i nu g?seam argumente s?-l opresc.
Ne uitam, împreun? cu R?zvan, cum î?i aranjeaz? hainele pe el, cum cotrob?ie în rucsac, î?i scoate lanterna ?i apoi ne arunc? dou? sticle de palinc?, oprindu-?i una pentru el.
- Asta o iau cu mine. S? nu-mi fie frig.
- Stai c? vin ?i eu! m-am hot?rât deodat?. A?teapt? s? iau câteva lucruri. Tot n-am fost niciodat? noaptea pe un vârf de munte. O s? ascult?m muzica sferelor. A?tept?m r?s?ritul ?i dormim la întoarcere. Hai s? lu?m ?i sacii de dormit c? poate prindem un pic de somn, ?i cam sufl? vântul pe acolo.
Am scos sacii de dormit din cort, mi-am mai luat o hain? pe sub hanorac, am luat ?i ceva mâncare, ?i, cu lanternele în mâini, am pornit cu inima strâns?, ca pe drumul pierzaniei.
Primul popas l-am f?cut deasupra lacului. S-a întors încercând s? p?trund? întunericul la lumina lanternei. A urm?rit conturul lacului, a z?bovit asupra corturilor, rostind cu voce ?tears?: Hei lume cum te treci
Am mai f?cut câteva opriri, s?-?i trag? sufletul, ?i nici nu am avut puterea s?-i iau otrava de la gur? când lua câte o înghi?itur?. Cred ca orice leg?tur? între noi era rupt?, dar nu puteam renun?a unul la celalalt. Eu cel pu?in, c?utam cu disperare argumente s?-l întorc din drum, dar cu cât trecea timpul, ?i ne apropiam de vârf, o team? nedefinit? m? lua în st?pânire. A mai oprit, pentru ultima dat?, la izvorul din ?aua cu Lac, ?i-a udat palma ?i apoi buzele, ?i-a aprins o ?igar?, ?i atunci i-am luminat fa?a ud? de lacrimi t?cute.
- Hai s? ne întoarcem, omule!...
- Hai t?lpa?ule
hai s? mergem mai departe
Când am ajuns în vârf, m? st?pânea aceea?i senzatie de neputin??. Îi supravegheam fiecare mi?care, dar tot nu credeam c? o va face. S-a a?ezat, obosit ?i înfrigurat, cu spatele lipit de borna de beton. I-am scos sacul de dormit ?i l-am învelit pân? la gât. A acceptat ca un copil, f?r? s? zic? nimic. M-am a?ezat în dreapta lui, spre apus, rezemându-m? ?i eu de born?. Mi-am dat seama c? nu-l v?d, ?i m-am întors cu fa?a la el, sprijinindu-m? în cotul drept, pozi?ie incomod?, dar care îmi permitea s?-l supraveghez. M-am învelit ?i eu cu sacul de dormit, ?i am încercat, s?-l aduc pe p?mânt, lâng? mine, la 2279 de metri deasupra m?rii. Eram aproape de cer dar el era ?i mai sus.
- Te-ai uitat vreodat? la cer prin luneta lui R?zvan?
- Nu, niciodat?. Nici nu ?tiam c? are a?a ceva.
- Mi-ar fi pl?cut s? pot aduce, acum, cerul mai aproape de noi.
- Poate doar luna, care e banal? ?i rece. ?i în plus, acum, lumineaz? nop?ile altora. Stelele sunt, oricum, mult prea îndep?rtate. ?i de fapt, acolo e tot secretul.
- Crezi în stele?
- Nu în ceea ce v?d, doar în ceea ce spun ele.
- Cite?ti horoscopul?
- La ora nou?, în fiecare zi, sunt la toneta din pia?? ?i r?sfoiesc ziarele, dar nu cump?r niciodata nimic.
- Te-a ajutat vreodat? premoni?ia zodiei tale?
- Întotdeauna mi s-a întâmplat ceea ce am citit.
- ?i pentru zilele astea ce ?i s-a prevestit?
- Clarificarea unor probleme vechi, amânate la nesfâr?it.
- Irinele, astea toate sunt interpret?ri comerciale ale unor jurnali?ti care vor s?-?i vând? ziarul.
- Nu ?tiu dac? e a?a, dar cred ca îmi voi g?si lini?tea, în sfâr?it. Vineri diminea?a am citit ziarele ap?rute pân? ai venit tu, ?i mi-au spus c? totul va fi bine.
- Dar binele poate fi de multe feluri. Poate binele ce-l vezi tu nu e cel mai bun. Omule, ai so?ie, ai trei copii, ?i ce fac ei dac? tu negi totul. Cine se va bucura de împlinirea lor, cine î?i va ajuta so?ia s? r?zbeasc? în via??? Nu crezi c? e nedemn? solu?ia aleas? de tine? Pentru tine e simplu, m? rog, aparent simplu, dar ce fac ei? Cine le stinge lumina la culcare, cine le împodobe?te bradul de Cr?ciun, sau cine le mai pune palma pe frunte când au febr?? Pentru ce renun?i la toate astea? Pentru lini?tea ta? Rahat, Irinele, rahat, ?i-am mai spus, ?i cred c? te leg de vârful ?sta ?i a?tept vreo cincizeci de ani s? descoperi care este calea de urmat. Nu m? convingi c? e ultima solu?ie, orice mi-ai spune. A?teapt?, m?car, s? mergem în Corungi?, acolo unde ?i-ai ales locul de veci, printre flori de col?, ?i mai d?-mi un r?gaz, s? te pot ajuta. Nu te cred, omule, nu te cred!
- Ajut?-m? s? fac saltul! Nu va ?ti nimeni, doar întunericul, care uit? întotdeauna.
- E?ti nebun! cum po?i s?-mi ceri asta? am urlat la el. Am fost un prost c? am venit cu tine! Trebuia s? te arunc în Lala, cum a zis Barbu. Eu te leg de munte, s? fiu al nop?ii dac? nu te leg!
M-am întors pe partea cealalt?, s? m? pot ridica, gândindu-m? s? caut în rucsac o frânghie, cu care s?-l leg de born?. În clipa urm?toare, când eram cu spatele le el, i-am auzit mi?carea gr?bit?, ?i, în momentul când m-am întors, s-a pr?bu?it tot muntele cu noi. Pentru prima ?i ultima dat? în via??, am auzit muzica sferelor.
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro