Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

ca un soldat

de Daniela Bîrzu

z

Ai plecat cândva de acas?, ai mers pe str?zi în care oamenii erau mici, îngre?o?a?i, grupa?i ca literele alfabetul chirilic.

Fiecare om poart? o sabie. Tu aveai un pistol. O arm? cu o ?eav? lung? pe care o po?i desc?rca dac? nu-?i place ceva. Dac? nu-?i place p?rul oamenilor. Dac? nu-?i place mersul oamenilor.
Dac? nu-?i place mersul trenurilor, când trec. Dac? nu-?i place mirosul de mort îmb?ls?mat.

*
Diminea?a te sculai ?i fierbeai apa într-un ibric. Pe ibricul albastru erau flori galbene ?i ro?ii.
Aburul din ibric se ridica ?i atingea tavanul galben afumat. Ca un duh dintr-o lamp?. S? tânjim dup? pu?in? fericire. Nu ?tiu, cred c? era ziua în care arabii au doborât turnurile gemene. ?i tu trebuia s? lucrezi la proiect pentru Imupro.

Ina ?i Vlad st?teau strâns lipi?i unul de altul, lucrau ?i ei la program. Atunci ?i Ina fuma mult, tocmai divor?ase, ?tia c? trebuie s? se între?in? singur?. De?i ea ura calculatoarele. În ziua aceea avea blugi mula?i, era slab? si p?rul de culoarea nucii era dat într-o parte. Iar Vlad avea p?rul lung, a?a ca pe vremea în care te îndr?gostisei de el.

z

Erau oameni tri?ti si gr?bi?i pe strad?. De la balcon de la etajul 1 tot timpul te fereai s? te ui?i la ei. Era ca ?i cum i-ai fi atins. Era oricum o zi din aceea friguroas? în care apa ar fi înghe?at în calorifer. Dac? ai fi avut timp, ai fi ?tiut asta. Doar ocazional pe peretele de la nord al garsonierei curgea pu?in soare. Se vedea ca într-o poz?, ca ?i cum tu ai fi fost undeva, departe. Dar puteai s? prive?ti.
A?a cum priveai aburul cafelei. Ca un soldat.

z
Maic?-ta tocmai murise de cancer. Înc? te mai sim?eai vinovat? c? îi cump?rasei cu ceva luni în urm? o batist? de ziua ei. ?i a fost foarte bine c? la înmormântare Ina ?i Vlad au fost al?turi de tine. Erau minus 30 de grade. În seara dinainte visasei un peisaj cu nori v?l?tuci albi ?i camera igrasioas?, schimbând între ele dou? covoare vechi persane, pân? diminea??. Buc?t?ria - aceea?i cu perdeaua rupt? pe alocuri ?i deasupra aragazului din col? un afi? mare în alb negru cu o tip? frumoas?, coafat? excentric.

z

Când a venit iarna, umezeala ?i frigul au devenit de nesuportat. Ina ?i Vlad au plecat în Fran?a atunci când s-a dat drumul la vize.
Luni în ?ir pe holul blocului a p?rut c? nu se deschide nici o u?? din cauza frigului. Oamenii treceau totu?i mai departe pe sub balcon. În fiecare diminea?? aburul cafelei îmbâcsea p?rul fotomodelului de pe perete. Era singurul lucru care înc? era frumos.

În seara aceea ai f?cut dragoste cu Vlad. Ciudat, dar nu a fost un sex nebun. A fost exact dragoste.
A doua zi au ap?rut ?i norii v?l?tuci. Poate era lini?tea, poate era senza?ia c? într-o zi o s? se poat? roti cu mintea camera în partea de sud.

z

În fiecare dupa-amiaz? lucrai la proiect, mâncai pâine alb? cu parizer de la magazinul de la parter. St?teai cu obrajii lipi?i de colan?i, iar seara, pe o conexiune dial-up vorbeai cu Ina ?i Vlad. Uneori visai c? faci dragoste cu Ina ?i Vlad. Dar de fapt i?i era dor. Doar dor. ?i fric? de mizerie, de frig, de apa de pe peretele nordic ?i de broboanele mici de mucegai. Ce era important era ca proiectul s? reu?easc?, francezului s? îi plac? felul cum aranjasem coloanele, cum func?iona baza de date, cum ar?tau paginile în php.

Dac? se întâmpla asta ne-ar fi pl?tit cu câteva mii de euro ?i asta ne-ar fi dat o speran?? c? mai târziu o s? fie mai bine.

z

To?i aveam armele noastre ?i le foloseam. În serile lungi de iarn?, când îl a?teptam pe Vlad m? gândeam c? e posibil ca el s? se îndr?gosteasc? de Ina.
Am a?teptat în lini?te, ca un soldat. Dar asta nu s-a întâmplat. Nu ?tiu cum, dar asta nu s-a întâmplat.

z
Când s-a întors, Vlad mi-a dus din Fran?a, Martini si bomboane Fererro. Calorifele erau tot reci. Proiectul mersese bine. Aveam mii de euro.
Eram bucuro?i. Vlad se tunsese ?i renun?ase la fumat. Mi-a adus ?i o rochi?? simpl?, neagr? cu spatele gol ?i o broderie frumoas? în partea din fa??. Eram prea slab? atunci ca s?-mi stea bine, dar am fost fericit? când m-am îmbr?cat cu ea.

Trecuse destul de mult timp de când turnurile se pr?bu?iser? ?i de când murise maic?-mea. Între timp murise ?i taic?-meu. Am folosit o parte din bani ca s? facem înmormântarea, parastasurile. Iar în prim?vara urm?toare eram tot acolo privind pe balcon la oamenii care treceau.

Lucram iar??i la un nou proiect, cu Ina ?i Vlad. Am pus o mochet? frumoas? pe toat? întinderea camerei, am izolat termic balconul, am schimbat perdelele ?i era mai bine.
M? a?teptam s? mai moar? cineva, dar nu a mai murit nimeni.
?i în continuare în serile de iarn? cu viscol, m? uitam la ei, cum stau la fel, strâns lipi?i pe cele dou? scaune prost tapi?ate, cu creioanele lipite de tâmple r?sfoind dosare ?i f?când interminabile tabele în excel.
Din spate, în col?ul de nord-est, venea o raz? de soare care lumina biroul ro?iatic frumos l?cuit.

A? fi vrut s?-i creasc? din nou p?rul lui Vlad, ca s?-l pot mângâia, în clipele în care m? gândeam c? îl iubesc ?i c? ?tiu c? într-o zi o s? fac? el cumva s? plec?m de aici, s? p?r?sim blocul, s? l?s?m în urm? oamenii tri?ti care trec zilnic pe sub ferestre.
O priveam ?i pe Ina. ?tiam c? e nefericit?, dar, nu ?tiu cum, mi se p?rea ?i ea, nespus de frumoas?.

z

Daniela Bîrzu (aquamarine) | Scriitori Români

motto: Focus / Balance / Create

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro