Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

copiii altor vremuri

de nicolae tomescu

|


Povesteau ei copiii, între ei, cam ce auzeau pe acas?. De data asta îl ascultau cu aten?ie pe Mircea ?i nu le veneau s?-?i cread? urechilor. C? de ziua Majest??ii sale regelui au trecut pe la palat foarte mul?i oameni s?-l felicite. A fost Gheorghiu Dej ?i Petru Groza, n-a lipsit nici Z?roni. Mai târziu, când aproape s-a înnoptat, a sosit ?i Ana Pauker cu un buchet mare de flori. A înaintat spre rege s? i-l înmâneze, dar mama lui, regina Elena, c? era ?i ea de fa??, l-a împins pe Mihai la ad?post dup? o coloan?, din sala tronului. ?i bine a f?cut, deoarece în buchetul de flori era ascuns un revolver înc?rcat. N-a mai spus Mircea, poate n-o fi ?tiut, dac? a fost pedepsit?, ?i cum. Dar copiii, care mai de care, se întreceau s? propun? cele mai aspre pedepse pentru cea care a vrut s?-l asasineze pe rege.
Nu s-a mai auzit ca tovar??a Ana, sau altcineva, s? fi încercat s?-i fac? r?u regelui. Totu?i, peste mai bine de-o lun? când aceia?i copii s-au întors acas? de la s?niu?, unii, care aveau radio în cas?, au aflat c? regele a fost detronat.

Au început s? apar? monede metalice ?i bancnote noi cu însemnele Republicii Populare Române. Acela?i Mircea a strâns o ceat? de copii în juru-i.
- Haide?i s? v? ar?t ceva, dar s? nu mai spune?i nim?nui c? se poate l?sa cu pu?c?rie.
A scos o moned? de 1 leu ?i a întors-o cu stema republicii în sus.
- Vede?i, aici pe stema republicii, sunt trecute bog??iile ??rii noastre: grâul reprezentat prin m?nunchiul de spice, p?durile de la poalele mun?ilor ce se v?d în dep?rtare, precum ?i petrolul reprezentat de sonda ce se vede mai în fa??. To?i copiii se înghesuiau unii în al?ii s? vad? mai bine. Care aveau prin buzunare vreo moned?, ca lui Mircea, o scoteau ?i se uitau la ea.
- Da, a?a-i, exclama câte unul.
- Acum, fi?i aten?i, vede?i soarele care r?sare de dup? mun?i ?i-?i arunc? razele peste tot?
- Daaa...
-De unde r?sare soarele?
- De dup? mun?i. R?spunser? cei mai mul?i.
- Vede?i c? sunte?i pro?ti? Dar la câmpie, ori la mare, de unde r?sare?
- ? ?
- De la r?s?rit, m?i! C? doar a?a a?i înv??at la geografie.
- Ei, zice Mircea, unde crede?i c? se duc bog??iile reprezentate pe stem??
- ? ?
- Sunt duse spre r?s?rit, în URSS, ia, uita?i-v? aici. ?i le ar?ta steaua cu cinci col?uri din partea de sus a stemei. C? doar ?ti?i c? pe steagul ro?u al URSS-ului e o secer? ?i un ciocan care au deasupra o astfel de stea.
- ?i mai este ceva pe stem?, ia uita?i-v? bine!
- Ce? c? nu vedem!
- Aici scrie ?i cine d? aceste bog??ii URSS-ului.
- Cine?
Acoperi Mircea, cu dou? degete, cuvântul Romana din inscrip?ia Republica Populara Romana ?i l?s? s? se vad? doar literele ANA.
- Este vorba de Ana Pauker, zise el.
- Ei, ?i vre?i s? mai ?ti?i cu ce r?mân românii dup? ce se duc în ?ara de la r?s?rit toate bog??iile lor? Uita?i-v? aici. Acoperi, iar??i, cu dou? degete, de data asta cuvântul popular? ?i l?s? s? se vad? doar literele din mijloc ale cuvântului. Dup? un timp doar câ?iva au râs, ceilal?i aveau întip?rit? pe fa?? o total? nedumerire.
Peste vreo câteva zile, p?rin?ii lui Mircea au fost chema?i la ?coal?. Ce le-o fi spus directorul n-a aflat nimeni, chiar nici vecinii care au auzit ?ipetele dezn?d?jduite ale copilului: nu mai da, t?ticule, n-o s? mai zic niciodat?, nim?nui, ceea ce ne spui tu!

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro