Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

O preoteas? ?i doi enoria?i

de Sorin Stoica

S-a întors dup? mul?i ani în satul în care se n?scuse. L-au invadat melancolii, regrete, zâmbete de amintiri dulci ?i lacrimi amare. Se plimb? prin gara minuscul?, acum p?r?sit?, prin gr?dina bisericii în care obi?nuia s? se joace cu prietenii, privi trist pe geamul cl?dirii în care func?ionase cooperativa alimentar? de unde ?terpelea dulciuri ?i oft? a regrete. Un pic înainte de miezul nop?ii se refugie în casa bunicilor r?mas? goal? cu dou?zeci de ani în urm? ?i îi p?ru c? aude o voce care îl chema înapoi afar?. Neîncrez?tor, deschise geamul ?i se convinse. I se striga numele de undeva de foarte aproape. Î?i lu? ceva pe el, coborî treptele în fug? ?i lu? urma glasului disperat care îl chema din spatele ?urii, mai exact din pu?ul abandonat ?i el cu ani în urm?. Îl trecur? fiorii. Glasul îi era cunoscut. Se apropie, se aplec? peste h?ul în bezn? ?i î?i ascult? tat?l:
- Marcele, ce p?ze?ti? Coboar? lan?ul s? m? tragi afar?!
Se conform? cuprins de stupoare, team? ?i de sudorile reci ale unui ?oc niciodat? experimentat. Cu puteri neb?nuite î?i trase tat?l afar?.
- M?i Marcele, ce naiba, tu nu murisei în accidentul ?la împreun? cu m?-ta, când a?i r?mas f?r? frâne?
- Nu, tat?, cel care murise erai tu. Te-am aruncat cu coana preoteasa în pu?ul ?sta, nu-?i aminte?ti?
P?tura infinit? de stele st?tea nederanjat? sus pe cer, ca întotdeauna. Un vânticel ciudat ?i nea?teptat începuse s? bat? dinspre biseric?. În patul ei, peste drum, preoteasa î?i d?dea ultima suflare cu gândul la Marcel ?i Nelu, tat? ?i fiu, aman?i minuna?i ?i ghinioni?ti ai unor mor?i minu?ios planificate.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro