proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

[ ]



Din loc în loc, câte un bec ag??at de stâlpii, ce sus?ineau firele electrice abia reu?ea s? lumineze câ?iva metri împrejur. În rest, întuneric s?-l t?i cu cu?itul. La un moment dat, ?i aceast? surs? slab? de lumin? a disp?rut. Na, c? s-a luat curentul, î?i zise. Mai f?cu câ?iva pa?i, la nimereal?, prin bezn?. Era prima dat? când i-a p?rut r?u c? s-a l?sat de pipat. Ce bine i-ar fi prins acum o cutie de chibrituri, ori o brichet?. A mai f?cut câ?iva pa?i cu mâinile întinse spre înainte. Dar nu de acolo, din fa??, p?re a veni pericolul, ci de jos. Sim?i c? a c?lcat pe ceva moale, ?i instantaneu, nu doar prin urechi ci, parc?, prin to?i porii fiin?ei sale auzi un strig?t disperat. Ba, nu, nu putea fi un strig?t de om. Era un schel?l?it extrem de puternic. C?lcase pe un câine. Oare a fost ?i mu?cat ? Odat?, cu acest gând, întunericul din jur disp?ru ca prin farmec. Doar, dup? câteva clipe, î?i d?du seama c? pe cer ap?ruse luna printr-o sp?rtur? a p?turii întunecate de nori ce acoperea, pân? atunci, toat? bolta. Cu uimire v?zu c? la picioarele lui era un c??elu? care, la prima vedere, n-ar fi putut scoate schel?l?itul acela. S-a aplecat ?i l-a luat în bra?e. Îi sim?ea în c?u?ul palmelor zvâcnirea gr?bit? a inimii.
- Ce e?ti a?a speriat, c??elu? cuminte. N-o s?-?i fac niciun r?u, zise b?trânul în ?oapt?.
A ajuns, nu dup? mult timp, acas?. A l?sat c??elul pe un mald?r de paie în grajd. Intr? apoi cu fereal?, în cas?, cu gândul de a nu o trezi pe M?rie. Dar aceasta nu adormise înc?.
-De ce ai venit a?a de târziu, b?rbate ?
N-apuc? s?-i r?spund? ceva c? M?rie ?i începu s? sfor?ie u?or.
A dou? zi, se trezi primul. Lu? ?u?terul în care mulgeau vaca ?i se duse în grajd. De pe mald?rul de paie, unde l?sase c??elul, auzi un scheunat care aducea, parc?, a l?trat.
?i-o fi foame m?i Leu? (?i de atuncea a?a i-a r?mas numele). St?i c?-?i dau numaidecât ceva. Mulse din ?â?ele vacii pân? umplu un hârb de blid. B?g? apoi capul c??elului în lapte. Când acesta se dezmeteci începu s? se ling? pe buze apoi, dup? câteva momente, începu s?-l lip?ie. Cam odat? au terminat, b?trânul cu mulsul, c??elul cu lip?itul. A ie?it din grajd cu ?u?terul, de cinci litri, aproape plin. În pridvorul casei, ap?rat? de primele raze ale soarelui de frunzele vi?ei de vie, ap?ru ?i M?rie.
- Da ce ar?tare se ?ine de tine, ca umbra, b?rbate ?
- Ia, un c??elandru. Îl cheam? Leu.-
- Da unde ?tii cum îl cheam? c? eu, de bun? seam?, nu l-am mai v?zut prin curtea noastr?.
- ?tiu, c? doar eu, mai adineauri, i-am zis prima dat? a?a. Pot zice c? nu-i sânt doar st?pân, ci ?i n?na?.
- O, bat?-te s? te bat?! Gândeam c? dac? ai împlinit opt zeci de ani ?i-o mai venit, ?i ?ie, mintea la cap, da tu tot a?a ?ugub?? ai r?mas. Auzi la el îi n?na?ul unui c??el care a ajuns, nu ?tiu cum, în curte la noi.
- Ba eu ?tiu, c? eu la-m adus. Nu degeaba am visat eu stup de albine. Mi-a spus vecina Savesti?a c? asta înseamn? spor în animale. Tot cam a?a ceva a visat ?i ginerele nostru, Vasile, ?i iat? c? le-o f?tat bivoli?a doi vi?ei. De-aia am stat asear? a?a de mult, la ei, c? i-am ajutat, în grajd, la mo?it. ?i cred c? tot datorit? visului l-am g?sit azi noapte ?i pe acest c??el pe care îl cheam? Leu.
- P?i, tu visezi sporul de animale nu pentru noi, ci, pentru fiic?-ta. Da ?i a?a e bine.

A crescut destul de repede Leu. Dac? nu în în?l?ime ?i greutate, în iste?ime. La început mergea dup? st?pân tot aproape de picioarele lui încât era pericolul s? fie c?lcat. Dup? un timp, v?zând c? st?pânului nu-i place, l?sa o distan?? de mai mul?i pa?i între ei. Prim?vara, înainte de a fi scoase ciurdele de vaci, ?i separat de vi?ei, precum ?i stava cailor, cei mai mul?i gospodari î?i duceau aceste animale la ad?p?toarea din Pârâul Furcii. Leu se lua de multe ori dup? Niculae care-?i mâna animalele spre ad?p?toare. Într-o sear?, când animalele au fost scoase în curte spre a fi duse la ad?pat, Niculae mai intr? odat? în cas? spre a lua fedele?ul, mai mult ca s? nu mearg? cu mâna goal?. Când a ie?it, animalele nic?ieri. S-a dus în uli?? de unde se vedea, pe hul?, pân? departe. Vaca, cei doi vi?ei, calul ?i mânzul urcau urma?i de Leu. I-a urm?rit de departe. Când vaca, mânzul, ori vreun vi?el, d?deau semne c? vor s? intre prin sem?n?turi, Leu intervenea prin l?trat ?i ar?tarea col?ilor. Au ajuns, astfel la troaca plin? de apa izvorului ce c?dea printr-o ?eav?. I-a l?sat, Leu s? se adape lini?ti?i, apoi, tot prin l?tr?turi i-a aliniat ?i i-a f?cut s? porneasc? spre cas?.
-Tulai Doamne, parc? ar fi om, zise Niculae.
?tie mai multe decât omul a zis atunci, când f?r? veste. a luat-o la fug? pe uli?? ?i s-a întors în fruntea nepo?ilor de la ora? sosi?i cu IRTA. Ori Sta?ia autobuzului era la câ?iva kilometri de casa bunicilor.
Ce ar mai fi zis Niculaie dac? ar fi putut vedea pe Leu când el se afla în cas? pe n?s?lie. Câinele a mers de câteva ori, trist, pân? în progadie unde b?rba?ii din vecin?tate îi s?pau mormântul. Apoi, când cortegiul, din care f?cea ?i el parte, a ajuns la marginea mormântului din ochi îi picurau lacrimi, ca la om.
Ar fi r?mas f?r? cuvinte dac? ar fi auzit bufnitura produs? de corpul câinelui care a s?rit, f?r? veste, în groap?, pe copâr?eu.
S-ar mai fi gândit, poate, c? se vor revedea undeva sus, foarte sus