proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

(i) Existen?a româneasc?

Existen?a româneasc? nu cuprinde numai lumea de aici, ci ?i lumea de dincolo…Lumea de dincolo are pentru român o situa?ie stranie fa?? de cea de aici. Te-ai a?tepta s-o g?se?ti desp?r?it? printr-un hotar spa?ial: aici, dincolo. O afli desp?r?it? printr-o schimbare de fire a fiin?ei. Lumea de dincolo, nu e pentru noi afar? din lumea de aici. Ceea ce ne desparte de ea este un fel de opreli?te intern?, de vam?, de deosebire de domeniu existen?ial, de experien?? a fiin?ei.[…] ?i: Lumea de dincolo o cuprinde ?i pe cea de aici. Ea este un receptacol deschis care cuprinde lumea de aici în toate p?r?ile, o p?trunde, o umple ?i o împline?te. Lucrurile nev?zute sunt ca ?i cele v?zute, chiar dac? nu sunt date în spa?iu (Vulc?nescu, 2005: 1026-7).

Aceste frumoase spuse ridic? o problem? esen?ial?: cum putem cunoa?te oare acel DINCOLO, precum ?i modul în care el se manifest? AICI ?

(ii) Cum putem cunoa?te c ele dou? aspecte ale cunoa?terii?
R?spunsul îl poate reprezenta cunoa?terea Catafatic? ?i cea Apofatic?.
Plecând de la Dionisie Aeropagitul (Dionisie Aeropagitul, 1996) ?i al?i Sfin?i P?rin?i, cele dou? tipuri de cunoa?tere, distinse de Ortodoxie, au fost tratate cu mai mult? insisten?? de doi teologi importan?i ai veacului nostru. Ei sunt Vladimir Lossky ?i Dumitru St?niloae.
Dar, de?i tipurile respective de cunoa?tere au ap?rut în cadrul cre?tinismului, ele cred c? ar putea fi aplicate la orice fel de gândire teologic?, indiferent de o religie sau alta, în m?sura în care se va înlocui cuvântul "Dumnezeu" cu "Divinitatea" ?i se va renun?a la fundamentalisme, inclusiv în Ortodoxie, ceea ce poate transgresa astfel grani?ele diverselor culturi. Lucru pe care îl vom face în continuare, permi?ându-ne s? recurgem la o astfel de înlocuire chiar ?i în unele citate pe care le vom da.
De asemenea, în discu?ia ce va urma, din noianul de materiale dedicate subiectului propus, vom utiliza, drept pattern al „Catafaticului - Apofaticului”, un text al lui Costion Nicolescu (Nicolescu, 2005) care ni s-a p?rut cel mai bine structurat ?i care îl citeaz? pe (Lossky, 2010) ?i (S?niloaie, 1996), consulta?i ?i de noi.

(iii) Cele dou? c?i de cunoa?tere
Din punct de vedere teologic cre?tin, pentru c? de aici pornim, se poate postula existen?a a dou? c?i de cunoa?tere a Divinit??ii: cea afirmativ? - catafatic? ?i cea negativ? - apofatic? (atât Lossky cât ?i St?niloae î?i bazeaz? acest postulat pe o întreag? tradi?ie patristic?).
Prima (catafatic?) func?ioneaz? exprimând calit??ile ?i atributele revelate ale Divinit??ii; cea de a doua (apofatic?) încearc? s? dep??easc? discursivitatea printr-o serie de nega?ii.
Teologia catafatic? caut? s? cunoasc? Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofatic?, con?tient? de incognoscibilitatea Divinit??ii ?i de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearc? s? o cunoasc? în ceea ce ea nu este (Lossky, 2010).
La P?rintele St?niloae, rela?ia dintre cele dou? exprim?ri teologice apare mai organic? ?i mai nuan?at?. Cele dou? c?i nu se succed una pe cealalt? într-un raport simplu evolutiv, ci se implic? permanent, nu pot fi niciodat? complet izolate una de cealalt?, având o existen?? oarecum hipostatic?. Fiecare din ele are trepte ?i faze, care se constituie într-un urcu? duhovnicesc:
La rândul s?u, Vladimir Lossky ?ine s? sublinieze c? Apofatismul nu este în mod necesar o teologie a extazului. El este, înainte de toate, o dispozi?ie a min?ii care refuz? s?-?i formeze concepte cu privire la Divinitate.
Din acestea se deduce, dup? P?rintele St?niloae, excluderea hot?rât? a întregii teologii abstracte ?i pur intelectuale, care ar vrea s? adapteze la cugetarea uman? misterele în?elepciunii Divinit??ii. Este o trecere continu? de la specula?ie spre contempla?ie. Dup? cunoa?terea prin intermediul naturii a ra?iunilor ?i a energiilor divine, urmeaz? cunoa?terea energiilor divine descoperite. Prima ar genera cunoa?terea catafatic?, iar cea de-a doua pe cea apofatic?.
Depistarea treptelor catafatismului este mai accesibil?, ea pornind de la afirmarea simpl? a atributelor sau a calit??ilor Divinit??ii pân? la afirmarea lor cu ajutorul superlativelor absolute sau relative. Dar înc? din treptele prime ale cunoa?terii catafatice, se simte penetrând fiorul mistic al cunoa?terii apofatice. Îns? cunoa?terea apofatic? propriu-zis? înseamn? eliminarea aproape complet? a elementelor pozitive de cunoa?tere.
În continuare, P?rintele St?niloae sesizeaz? trei grade de apofatism.
Primul îl reprezint? teologia negativ? intelectual?, în cadrul c?reia are loc negarea mai mult intelectual? a conceptelor afirmate prin teologia pozitiv? catafatic?.
A doua treapt? o constituie dep??irea ?i a st?rii de nega?ie ?i intrarea într-o stare de t?cere produs? de rug?ciune. Este ceea ce P?rin?ii, îndeosebi Sfântul Dionisie Areopagitul ?i Sfântul Grigorie de Nyssa, au numit intrarea în întunericul divin, un întuneric provenit din orbirea pe care o produce asupra ochilor sufletelor noastre slabe abunden?a de negr?it a luminii divine.
„Întunericul divin este lumin? neapropiat?”, scria Dionisie diaconului Doroftei. Dac? Lossky pare s? considere aceast? stare ca suprem?, P?rintele St?niloae, urmând Sfântului Grigorie Palama, crede c? pentru cei foarte îmbun?t??i?i [expresie ecleziastic?] mai exist? ?i o a treia treapt?, aceea a vederii luminii divine. Este o stare la care ajung numai foarte pu?ini, ?i ace?tia cu intermiten??. Este starea în care omul realizeaz? cu adev?rat unirea cu Divinitatea, dup? har. Dup? Sfântul Grigorie Palama, nici nu s-ar mai putea vorbi în acest caz de o teologie propriu-zis negativ?, aceasta fiind, de fapt, dep??it? prin intrarea într-o nou? faz? de afirmare, superioar?, deplin?, în care se iese din orbirea produs? de lumina divin? ?i în care ”ochii sufletului încep s? se obi?nuiasc? cu ea v?zând-o, devenind astfel cuno?tin?? mai presus de în?elegere sau ne?tiin?? în sens de dep??ire”.
P?rintele St?niloae conchide c? teologia pozitiv? are în mod continuu nevoie de cea negativ? precum ?i cea negativ? de cea pozitiv?. Dup? acela?i teolog, ”teologia pozitiv? face bilan?ul celor cunoscute pân? acum, iar teologia negativ? d? asigur?ri pentru cunoa?terea viitoare”. Treapta superioar? a teologiei negative reprezint? ”un apofatism mai deplin ?i mai existen?ial, realizat prin rug?ciunea curat?. E un extaz al t?cerii interioare, o oprire total? a cuget?rii în fa?a misterului divin înainte de a coborî, în mintea astfel oprit? de uimire, lumina divin? de sus”.
Asist?m, în cazul P?rintelui St?niloae, la sublinierea caracterului extrem de dinamic ?i, într-un fel dialectic al rela?iei dintre catafatic ?i apofatic în cunoa?terea Divinit??ii, ca împreun? lucrând s? se realizeze dezideratul unirii mistice.
Pe nici o treapt? a ei ”teologia negativ? nu leap?d? sau nu uit?, ca fiind cu totul de prisos, conceptele pozitive culese din lumea creat? ?i nu poate cineva face teologie negativ? decât în alternan?? cu cea pozitiv?” (St?niloaie). Cele dou? c?i de cunoa?tere provin, în ultima
instan??, din faptul c? Divinitatea este, în acela?i timp, ?i imanent? ?i transcendent?, cele dou? aspecte implicându-se reciproc.
Am încheia aceast? prezentare succint? a „Catafaticului - Apofaticului” teologic cre?tin ortodox cu observa?ia c? o ilustrare practic? a aplic?rii sale se reg?se?te în „Rug?ciunea min?ii”, a?a cum este prezentat? de P?rintele Cleopa (Cleopa, 2002: 30). Precum ?i în „Rug?ciunea isihast?”.
Dar nu putem totu?i s? nu reamintim c?, tot în Cre?tinism, dar de aceast? dat?, în Catolicism ?i la Protestan?i, apare mult mai târziu decât la Dionisie Aeropagitul, un text f?r? autor care, pur ?i simplu plagiaz? o mul?ime din textele celui citat. El a c?p?tat numele de The Cloud of Unkowing (apud.. Young, 2010).
?i acum s? trecem în fug? ?i la alte context culturale.

(iv) Sufismul ?i înc? ceva
Sufismul

Vezi cât de puternic este întunericul acestei lumi. Întinde-?i mâna ?i nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mâna. ?i n-am mai putut s-o v?d. Divinitatea mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumin? (Ibn’Arabi, 2003: 155-6).

Fragmentul i-a fost inspirat de un verset din (Coran, 2023 : XXIV, (SURA 24. Un Noor (Lumina), 40): „[…] întunecimii - când întinde cineva mâna sa, aproape nu o vede…” c?ruia Ibn’Arabi îi schimba îns? sensul, conferindu-i adâncimi neb?nuite, de o mare frumuse?e. Demonstrând apropierea, de net?g?duit, dintre apofaticul cre?tin ?i islamul sufit.
?i nu pot s? nu amintesc ?i de „lumina neagr?”, tot din „Sufi”, pe care Eva de Vitray-Meyerovitch o fixeaz? în ”Tabelul celor ?apte etape ale ”C?ii” :

(1) Sufletul carnal – Lumina albastr?; (2) Sufletul admonitiv - Lumin? galben?; (3) Sufletul inspirat – Lumin? ro?ie; (4) Sufletul împ?cat – Lumin? alb?; (5) Sufletul mul?umit – Lumin? verde; (6) Sufletul bine împ?cat – Lumin? neagr?; (7) Sufletul realizat - Lumin? incolor?. (Vitray-Meyerovitch, 2003: 106).

?i înc? ceva
Iar tot în Islam ne mai putem aduce aminte, printre altele ?i de acum celebrul Pamuk, laureat al premiului Nobel pentru literatur? (Pamuk. 2006). C?ci, în M? numesc Ro?u, el poveste?te despre miniaturi?tii arabi, care, atunci când ajungeau la adev?rata maturitate creatoare, orbeau (sau chiar î?i în?epau ochii dac? acest lucru nu venea de la sine) pentru ca Divinitatea s? binevoiasc? s?-i inspire. Deoarece Ea crease, mai întâi, o lumin? mult mai profund?, lumina „neagr?”; din aceasta, ulterior, r?s?rind lumina noastr? obi?nuit?, de toate zilele.
Este aproape inutil, dar o facem, s? amintim de Biblie: „S? se fac? Lumin?! ?i s-a f?cut
Lumin?!”.
Dac? corobor?m lucrurile cu astrofizica actual?, afl?m c?, imediat dup? Big Bang, au ap?rut doar quarci ?i gluoni care-i legau pe primii într-un fel de fluid ce exista într-un întuneric total. ?i, aproape instantaneu la nivelul timpului cosmic, s-au ivit fotonii ?i „S-a f?cul Lumin?!”

(vi) Iranianul preislamic
Trecând mai departe, ajungem la contextul iranian cu specificul s?u aparte. Despre el Henry Corbin1 (Corbin, 2005) reu?e?te un perfect decalc latin : „mundus imaginalis” care introduce deosebirea fundamental? între „imaginar” ?i „imaginal” (acel „Dincolo” al lui Vulc?nescu), respectiv între „închipuit” ?i „cunoscut”.
Inaginalul desemneaz? o lume care subzist? ?i se exprim? ca imagine. Un astfel de imaginal ar putea fi pus în coresponden?? cu prima etap? a Apofaticului, cea a orbirii, urmat? de vederea unei lumi intermediare, a „îngerilor” (?i a „sfin?ilor”) premerg?toare ”vederii luminii [într-adev?r] Divine” ?i ”unirii” cu Aceasta.
Perceperea în Imaginal, acel teritoriu intermediar între empiric ?i Divinitate, presupune o „imaginatio vera” (vezi ?i alchimi?tii) a unui adev?rat simt intern care accede la niveluri mai profunde ale Realit??ii, ascunse „sensibilului” nostru al celor cinci sim?uri comune; spre deosebire de imaginarul aristotelic in care,

sub numele de phantasia sau simt intern, spiritul sideral transforma mesajele celor cinci sim?uri in fantasme perceptibile sufletului; c?ci acesta nu poate sesiza nimic care sa nu fi fost convertit intr-o secven?e de fantasme; pe scurt, el nu poate în?elege nimic f?r? fantasme (aneu phantasmatos) (apud Culianu: 31);

ceea ce conduce la „fantasmagorii” absolut iluzorii (patologice?!); ca si, de exemplu, imaginarul ?i simbolicul psihologiei lacaniene.
În parantez? trebuie spus c?, spre deosebire de „Catafatic - Apofatic”, aici, la Aristotel, se deschide separat ?i o discu?ie extrem de interesant? asupra unui nivel intermediar, pe linia : „Logos Divin” (Heraclit) ?i „Rev?rsare f?r? pierdere a Logosului Divin” (Philon din Alexandria), în leg?tur? cu ultimul f?când precizarea c? un astfel de „Logos” nu poate fi confundat cu Divinitatea („Unu” platonician, incognoscibil), aceasta fiind cea care îl produce. Închidem paranteza.

(vii) Japonia: Zen-ul
Din Iran spre India nu este decât un pas. ?i, de aici înainte, spre China ?i apoi Japonia înc? doi.
Dar înainte s? ajungem la Japonia cu al s?u Zen, f?când un salt peste India din care un c?lug?r budist Bodhidharma a ajuns în China, punând bazele Ch’an-ului, precursorul Zen-ului, trebuie s? amintim c? un interesant autor Glenn Young (Young, 2010) aminte?te de o ciudat? scriere, de care am vorbit la început, The Cloud of Unknowing, anonim?, ap?rut? în mijlocul secolului al XIV-lea în Anglia. Aceast? scriere, care se ive?te într-un context catolico-protestant, reproduce, de fapt plagiaz?, cum am ar?tat, textele lui Dionisie Aeropagitul care au ap?rut la sfâr?itul secolului V în Ortodoxism. Prin urmare, având acest punct de început, cel al Cloud of Unknowing, Young g?se?te ni?te analogii semnificative între Apofatic ?i Zen.
?i acum, ajungând la Ch’an-ul premerg?tor Zen-ului g?sim : ”Dao este complet înv?luit în mister ?i întuneric (xuan)” (Coomaraswamy, 1947: 78)” ca, mai târziu, în Zen, s? apar? „Exist? un singur lucru : sus, el sprijin? cerul ; jos, el sus?ine p?mântul. E negru precum lacul, ve?nic activ” (Op. cit: 81). Iar explica?ia ce urmeaz? este l?muritoare: „Xuan nu este întunericul nop?ii, al negrului ca opus albului, ci este pura ?i neverosimila întunecare cu care se confrunt? mintea când încearc? s?-?i aminteasc? de vremea dinaintea na?terii sau s? p?trund? propriile ei adâncimi, ca apoi s? se spele de acest întuneric neverosimil ?i s? înceap? s? vad? într-adev?r” (Ibid.: 81).
Mai amintim c? în Budism, cu seria sa de variante (inclusiv Zenul), exist?, în varianta tibetan?, celebra „Carte Tibetan? a Mor?ilor” în cadrul c?reia, în timp de 40 de zile p?mânte?ti, i se spune neofitului despre diferitele faza prin care trece ?i cum poate ob?ine „eliberarea” sau, dac? nu reu?te, s? r?mân? în „Bardo”, adic? în nivelul intermediar dintre Lumea de aici ?i Divinitate, pentru a ob?ine „reîncarnarea”.

(viii) Castaneda ?i vr?jitorii tolteci
În fine, am ajuns la tolteci ?i la Castaneda cu ale sale „Înv???turi ale lui Don Juan”. Despre care am vorbit, pe larg în alt? parte (Manolescu, 2013), iar aici nu voi aminti decât despre „Puterea t?cerii”. Unde aceasta, fiind echivalent? cu „întunericul” Infinitului te ajut? ca prin”lovitura spiritului” s? intri în lumina „Por?ii Deschise” ?i s? devii tot una cu Infinitatea clar-vaz?toare..

(ix) Transculturalitate
Diverse versiuni în leg?tur? cu o cunoa?tere negativ? par a se reg?si, ca un fir ro?u, urmând drumul care, plecând din Cre?tinism, trece prin Orientul Mijlociu ?i Extremul Orient , ca s? ajung?, în final, în America de Sud, la Mae?trii (Vr?jitori) tolteci, devenind astfel o constant? transcultural?. ?i aceasta indiferent de momentul temporal când au ap?rut, într-un context cultural sau altul, cu atât mai mult cu cât nu pare s? existe între ele corela?ii temporale ci, doar spa?iale; iar acum, în cadrul globaliz?rii ?i al revolu?iei mijloacelor de comunicare, mai ales prin apari?ia internetului, putem avea acces la informa?ii care pot pune in evident? astfel de constante, într-un timp care tinde spre instantaneitate.



Referin?e

Vulc?nescu, M. (2005). Opere. 1. Dimensiunea româneasc? a existen?ei. Bucure?ti: Editura
Funda?iei Na?ionale pentru ?tiin?? ?i Art? & Univers enciclopedic.
Dionisie Aeropagitul, (1996). Opere complete. Bucure?ti: Paideia. Bucure?ti: Paideia.
Lossky V. (2010). Teologia mistic? a Bisericii de R?s?rit. Bucure?ti: Humanitas.
St?niloaie, D. (1996). Dogmatica Ortodox?. Bucure?ti: Editura Institutului Biblic ?i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române.
Nicolescu, C. (2005). Elemente de teologie ??r?neasc?. Chipul cre?tin ??r?nesc al lui Dumnezeu.
Bucure?ti: Editura Vremea.
Ibn ’Arabi (2003). Ilumin?ri. Bucure?ti: Herald.
Coran (2023). Retrieved Mart. 14, e023, from
https://mail.google.com/mail/u/0/?tab=km#inbox/FMfcgzGmtXDbWxSGxGtlbfhpsDVBMWpm?projector=1&messagePartId=0.1
Vitray-Meyerovith, E. (2003). Rumi ?i Sufismul. Bucure?ti: Humanitas.
Pamuk, O. (2006). M? numesc Ro?u. Bucure?ti: Curtea veche.
Corbin, H. (2005). Istoria filosofiei islamice. Bucure?ti: Editura Herald.
Culianu, I. (2003). Eros ?i magie în Rena?tere. 1484. Bucure?ti: Polirom.
Young, G. (2010). The work of contemplation then and now: The Cloud of unknowing and
present-day Christian mystical practice. University of Missouri-Kansas City.
Coomaraswamy, K. (1947). Who is Satan and Where is Hell?. The Review of Religion, vol. XII.
67-87
Manolescu, G. (2013). Carlos Castaneda si vrajitorii tolteci. Retrieved Mart. 22, 2023, from
https://www.academia.edu/83527000/Carlos_Castaneda_si_vrajitorii_tolteci