proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am supravie?uit fricii de a nu fi suficient pentru ceilal?i, îns? în realitate altceva m-a dominat: eu nefiind suficient cu unicitatea mea. Pe m?sur? ce via?a s-a scurs încet din mine, am constatat c? îmbr??i?area unui trup aflat în suferin?? se estompeaz? pentru o clip? într-o secund? de iubire ?i r?mâne acolo suspendat?, de parc? totul s-ar opri între dou? bra?e. T?m?duirea ta parc? ar atârna de mine veacuri întregi... Oare Dumnezeu a aruncat cumva un fir care a nimerit în vindecarea noastr??

Am gre?it atunci când am îndr?znit s? cred c? L-am putea descoperi pe Dumnezeu împreun?? Am e?uat vorbind despre Unul în Dualitate, ata?ându-L în privire? Observându-m? în felul acesta, str?pung privirea cu ceva ce nu se vede decât prin mine însumi, nu-i apar?in ?i, cu toate acestea, El m? dobânde?te prin natura Lui. În aceast? form?, Unul e str?b?tut de dou? ori prin doi în dou? moduri diferite: eu privindu-L, El gândindu-se prin mine...

Femeia frumoas? este marea provocare a ego-ului meu, îns? tot în lumea mea exist?, într-un mod ciudat, multe alte provoc?ri prin care a? putea iubi ?i urî în mii de feluri diferite. Nu ?i-am scris urm?rind tainicul interes pe care tu îl vezi cu ochii ra?iunii tale... În ?ase ani nu ai devenit proiec?ia primitiv? a dorin?elor mele trupe?ti, ci puntea con?tientului c?tre incon?tient, c?utarea mântuirii mele. Uite acum o întrebare bizar?: Cum a? putea uni aceste dou? con?inuturi f?r? tine? Cum ar exista materia sau forma dac? n-ar fi energia con?tient? care s? le uneasc??

Faptul c? am expus în fa?a ta câteva gânduri, a?a cum au venit din interiorul fiin?ei mele, te-a speriat? Nu în?eleg de ce m? ocole?ti. Sunt sincer, lucid, ra?ional, vulnerabil. Nu beau, nu fumez, nu am?gesc. De ce m-ai abandonat tocmai când eram pe punctul de a împ?rt??i alte tr?iri uimitoare, fiind dispus chiar s?-?i ar?t mai mult? Ce-am f?cut gre?it? Cum am e?uat? Chiar dac? nu acum, poate într-o zi vei dori s?-mi zici de ce ?i-e team? sau cât de dezorientat sunt. Un semn, un cuvânt, un gr?unte de praf, un strop propulsat dintr-o balt? c?lcat?, un gând cu nimic ar fi echivalat cu o minune pentru mine dac? venea de la tine. Î?i mul?umesc dac? ?i-ai amintit totu?i într-o simpl? meditare...

„Citim prea pu?in ?i ne rug?m prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.” Abandon?m imagini ?i tr?iri interioare pentru a r?mâne cu iluzii exterioare.

Mi-a? fi dorit s? fi copil?rit m?car un pic cu tine. Împreun? am fi cotrob?it prin lucruri ?i am fi explorat diverse spa?ii. Cred c? ne-ar fi legat curiozitatea. Poate am fi cultivat obsesia mea de a c?uta pietre str?lucitoare sau de a captura greieri în cutii de chibrituri pentru a ne cânta seara, r?spl?tindu-i a doua zi cu roua dimine?ii ?i firimituri de pâine cald?. În zilele toride de var?, am fi mers la râu, c?utând pe sub pietrele rotunde, mocirloase, ?i printre algele ce atârnau de ele pe?ti?orii argintii care se strecurau uneori p?c?lindu-ne pe sub picioarele goale, de parc? Dumnezeu ne-ar fi gâdilat t?lpile chicotind cu susurul apei. Ne-am fi bucurat de fiecare moment, de la r?s?rit pân? la apus, g?sind aventuri în cele mai m?runte lucruri. Am fi alergat prin paji?ti, am fi construit castele ?i am fi visat cu ochii deschi?i sub cerul înstelat, povestindu-ne visele ?i dorin?ele. În serile r?coroase, am fi privit cerul, încercând s? num?r?m stelele, povestind despre constela?ii ?i inventând propriile noastre legende. Fiecare zi ar fi fost o nou? descoperire, iar fiecare col? de natur? o nou? poveste. Am fi râs mult, am fi râs pân? la lacrimi, ?i poate chiar ?i peste ani ne-am fi amintit cu drag de acele zile. Zile în care copil?ria noastr? ar fi fost plin? de magie, aventur? ?i prietenie adev?rat?...