proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o p?dure adânc?, unde umbrele nop?ii dansau printre copaci ?i fo?netul frunzelor adia ca un susur lini?tit, tr?ia un mic licurici pe nume Papu. De?i era abia vizibil în întuneric ?i lumina lui era slab?, Papu era plin de visuri mari. Dorea s? aduc? lumina nu doar p?durii, ci întreaga lume s? str?luceasc?.

Într-o noapte t?cut?, când luna plin? se oglindea ca o lamp? argintie pe cerul înstelat, Papu a hot?rât s? porneasc? într-o aventur?. Viseaz? s? g?seasc? sursa unei lumini mai mari, o lumin? care s? alunge întunericul adânc al p?durii. Se gândea c?, poate, dac? va descoperi acea lumin?, nu va mai fi întuneric niciodat?.

Ini?ial, a avut o idee simpl?: s? aduc? luna mai aproape. A crezut c? va reu?i s? sporeasc? lumina p?durii. Îns?, curând, ?i-a dat seama c? acest lucru era imposibil. Hot?rât, Papu a pornit prin p?dure, urmând drumul care ducea spre marginea satului.

Ajuns în sat, Papu a observat c? oamenii nu aveau nevoie de lumina pentru c? aveau l?mpi care îi ghidau prin întuneric. Totu?i, ceva i-a atras aten?ia licuriciului: oamenii aveau copaci lumina?i. Fermecat, Papu s-a apropiat de unul dintre ace?ti copaci ?i a vrut s? se a?eze pe ramura sa, dar spre surprinderea lui, copacul era fierbinte. Z?rind o bufni??, Papu s-a apropiat ?i a întrebat mirat:

– Seara bun?, m?tu??, ce sunt pomii ace?tia fermeca?i ?i de ce sunt fierbin?i?

– Vezi tu, ace?tia nu sunt copaci fermeca?i, ci felinare, pe care oamenii le folosesc pentru a risipi întunericul.

– Asta e! Voi duce un felinar în mijlocul p?durii! a spus Papu cu ochii mari, plini de emo?ie.

Bufni?a l-a privit cu în?elepciune ?i a întrebat cu o voce calm?:

– Micu?ule, de ce cau?i tu lumina?

– Pentru c? noaptea e întuneric ?i animalele se sperie u?or. To?i prietenii mei se ascund, ?i eu vreau s?-i ajut. M-am gândit s? le aduc lumin?! a r?spuns Papu cu un zâmbet timid.

Bufni?a l-a privit îndelung ?i i-a spus, cu vocea sa blând? ?i profund?:

– Lumea este plin? de lumin?, dar adev?rata lumin? vine din interiorul nostru. Dac? nu în?elegi acest lucru, nimic nu va alunga întunericul.

Confuz, Papu a întrebat:

– Dar cum s? g?sesc acea lumin??

Bufni?a a zâmbit cu în?elepciune ?i a spus:

– C?utând în inima ta ?i oferind lumin? celor care au nevoie de ea.

Cu aceste cuvinte în minte, Papu s-a întors în p?dure. A început s? lumineze cu toat? puterea sa, dar de data aceasta, nu pentru a înfrunta întunericul, ci pentru a aduce speran?? celor din jur. A în?eles c? adev?rata lumin? nu era o surs? exterioar?, ci un dar pe care fiecare îl putea oferi din inima sa.

Pe m?sur? ce î?i împ?r?ea lumina cu ceilal?i, Papu a descoperit c? nu mai era nevoie de o lumin? mare ?i str?lucitoare, pentru c? fiecare f?cea parte dintr-o lumin? comun?, care r?s?rea din sufletul fiec?rei fiin?e. ?i astfel, p?durea s-a schimbat: nu mai era un loc întunecat ?i fricos, ci un loc plin de speran?? ?i armonie, unde fiecare fiin?? î?i aducea propria lumin?.