Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Copacul recuno?tin?ei

de chirescu manuela catalina



Într-o poian? lini?tit?, tr?ia un copac b?trân ?i falnic, pe nume Stelar. R?d?cinile lui puternice str?b?teau p?mântul adânc,iar ramurile lui se întindeau ca niste bra?e protectoare spre cer. Coroana sa umbrea p?s?rile, veveri?ele ?i orice vietate care c?uta ad?post.
În fiecare anotimp, copacul oferea f?r? s? cear? nimic în schimb: prim?vara, mugurii s?i vesteau reînnoirea, vara, frunzele r?coreau p?mântul încins, toamna, fructele sale hr?neau animalele, iar iarna, crengile sale goale ad?posteau p?s?rile r?t?cite.
În fiecare zi, veveri?ele alergau pe crengile sale, p?s?rile î?i construiau cuiburi, iar aricii se ascundeau sub frunzi?ul lui moale. O cioc?nitoarea î?i g?sise loc în scoar?a lui groas?, iar iepura?ii se jucau la umbra lui.
Într-o zi, Stelar a sim?it o triste?e adânc?. To?i îl foloseau, dar nimeni nu s-a gandit vreodat? dac? ?i el avea nevoie de ceva. Copacul sim?ea o triste?e adânc? v?zând nep?sarea celor din jur. Uneori o pas?re î?i rupea câte-o crengu?? pentru cuib f?r? s?-?i dea seama c? ii face r?u. Alteori veveri?ele ?op?iau prin el f?r? s?-i acorde aten?ie. Nici m?car vântul nu-i mai ?optea pove?ti ca alt?dat?.
Crengile au început s? i se usuce, iar trunchiul parc? îmb?trânise deodat?.
A trecut toamna, a trecut iarna, ?i, în grab?, a venit prim?vara, cu raze blânde de soare ?i prospe?ime. Totul a început s? prind? via??… totul, mai pu?in Stelar, care st?tea posomorât fara sa înmugureasc?.
Dintr-o dat?, animalele au început s?-l observe ?i s?-?i dea seama c? ceva nu era în regul?. În mod normal, Stelar d?dea startul prim?verii.
- Ciudat... Stelar înverzea mereu primul, a spus o veveri??, privindu-l îngrijorat?.
- Poate e doar o prim?vara mai rece, a r?spuns un iepura?, scuturând urechile u?or.
- Sau poate... ceva îl sup?r?, a morm?it b?trân? bufni??, care privea totul dintr-o scorbur? apropiat?.
- Stelar ce s-a întâmplat, strig? o mierla.
- De ce nu inmugure?ti, întreab? un arici îngrijorat.
Dar copacul nu r?spunse. Vântul b?tea u?or printre crengile lui goale, ca un oftat prelung.
Îngrijorarea s-a r?spândit prin p?dure. Animalele au realizat cât de mult depindeau de Stelar.
- Stelar ne-a oferit totul, iar noi am luat f?r? s? ne gândim la el. Acum e rândul nostru s?-i ar?t?m c? ne pas?!
Toate viet??ile p?durii s-au mobilizat ?i au început recuperarea copacului.
Veveri?ele l-au cur??at de fructele vechi r?mase pe crengi, cioc?nitoarea i-a îngrijit scoar?a, iar iepura?ii ?i aricii au adunat frunzele uscate de la r?d?cina lui, l?sând p?mântul s? respire. P?s?rile i-au cântat neîncetat pentru a-l înveseli, iar vântul ?i-a schimbat ?oapta, mângâindu-i crengile cu blânde?e.
Zilele au trecut, iar Stelar a început s? se trezeasc? la via??. Nu fusese niciodat? întrebat dac? ii trebuie ceva, dar acum to?i îl priveau cu recuno?tin??. Deodat? a sim?it c?ldura celor din jur ?i, treptat, triste?ea a început s? i se risipeasc?.
Într-o diminea??, un firav mugure verde a ap?rut pe o ramur?. Apoi altul. ?i altul. Animalele au izbucnit în chiote de bucurie – Stelar ren??tea! Peste câteva zile, coroana sa era din nou plin? de frunze tinere, iar p?durea întreag? r?suna de via??.
Din acea prim?var?, Stelar nu a fost doar un copac ce d?ruia, ci un simbol al echilibrului.
În fiecare an, animalele îi aduceau recuno?tin?? prin flori, cântece ?i pove?ti. Copacul b?trân ?i falnic, devenea tot mai puternic. Se sim?ea mai împlinit ca niciodat?, pentru ca ?tia c? acum, era iubit ?i apreciat de cei din jur.
?i, astfel, în mijlocul p?durii, acolo unde via?a se împlete?te cu natura, Stelar ?i animalele p?durii tr?iau acum în perfect? armonie, înv??ând c? darul cel mai pre?ios al tuturor este leg?tura profund? care une?te fiecare fiin?? vie.

chirescu manuela catalina (pishica) | Scriitori Români

motto: La Vida es el regalo de la Muerte.......Asi como la Muerte es el resultado de la Vida...

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro