Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mai puternici decât furtuna

de chirescu manuela catalina

Cerul gri î?i scutura norii peste lacul dintre mun?i. Pic?turile reci de ploaie loveau oglinda apei, formând cercuri care se împr??tiau u?or, ca ni?te ?oapte ale vântului. Rico, o broasc? s?lt?rea?? ?i mereu pus? pe glume, se ascundea sub o frunz? de brusture, privind nelini?tit norii. Lâng? el, Milo, un pe?ti?or argintiu, înota aproape de suprafa??, fascinat de ploaie.
— Crezi c? furtuna va fi mare? întreb? el.
— Nu ?tiu, dar sper s? nu fie la fel de rea ca data trecut?, spuse Tavi, un rac ro?cat, care ie?ise din ascunz?toarea lui de sub un bu?tean scufundat.
Pepe, o ?estoas? b?trân? ?i în?eleapt?, î?i ridic? u?or capul din ap?.
— Nu trebuie s? ne temem. Atâta timp cât suntem împreun?, nimic nu ne poate doborî.
Îns? vântul începu s? bat? mai tare, iar valurile din lac deveneau din ce în ce mai mari. Frunza de brusture a lui Rico se r?sturn?, aruncându-l în ap? cu un mic „pleosc!”. Milo îl prinse repede de o alg? plutitoare, iar Tavi se gr?bi s?-l trag? mai aproape de ??rm.
— Trebuie s? ne ad?postim! strig? Tavi, uitandu-se îngrijorat la Pepe.
Lacul începu s? se învolbureze ?i s? se reverse u?or peste mal, tr?gându-l dup? el pe Rico, care, lipsit de for??, încerca s? se aga?e de ceva.
— Rico! strig? Milo, înotând disperat spre el.
Tavi se repezi în ap? ?i, cu cle?tii lui puternici, încerc? s? prind? picioru?ul alunecos al broscu?ei. Dar curentul era prea puternic. Rico era tras tot mai departe.Pepe, de?i greoi, se scufund? adânc ?i î?i folosi carapacea ca un scut împotriva valurilor, blocându-le calea.
— Rico, prinde-te de mine! spuse el cu vocea sa calm?, dar ferm?.
Cu ultimele puteri, Rico î?i întinse l?bu?ele ?i se prinse de marginea carapacei lui Pepe. Milo ?i Tavi îl împinser? din spate, ajutându-l s? se suie.
— ?ine?i-v? bine! avertiz? Pepe, pornind încet spre ??rm, luptând cu furia apei.
Vântul b?tea neîncetat, iar ploaia c?dea în rafale, dar cei patru prieteni nu se l?sar? învin?i. Împreun?, reu?ir? s? ajung? la un loc mai sigur, un mic delu?or de p?mânt unde apa nu ajungea.
— Rico, e?ti bine? întreb? Milo, tremurând de emo?ie.
Broscu?a d?du din cap, epuizat?, dar cu un zâmbet slab.
— Da... mul?umit? vou?.
Pepe îi privi cu c?ldur?.
— Asta înseamn? prietenia. S? nu-l la?i niciodat? pe cel de lâng? tine s? se piard?.
Furtuna începu s? se potoleasc?, iar cerul cenu?iu se destr?m?, l?sând loc razelor calde ale soarelui. Lacul î?i rec?p?t? lini?tea, iar valurile se domolir?.
Milo f?cu o s?ritur? de bucurie în ap?, Tavi se întinse obosit, iar Rico suspin? u?urat.
— S? nu mai trecem niciodat? printr-o furtun? ca asta!
Pepe râse molcom.
— Dac? vom trece, o vom face împreun?.
Raze calde mângâiau lacul, iar ultimele pic?turi de ploaie alunecau de pe frunzele de brusture. Natura î?i reg?sise ritmul, p?s?rile ciripeau din nou, iar broscu?ele î?i reluaser? concertele de sear?. Cei patru prieteni r?m?seser? t?cu?i pentru o clip?, ascultând lini?tea reîntoars?.
— Cred c? am înv??at ceva ast?zi, spuse Tavi, jucându-se absent cu o crengu?? plutitoare.
— Da, c? furtunile vin ?i pleac?, zise Milo, înotând în cercuri largi.
Rico, întins pe spate pe o frunz?, privi cerul acum senin ?i se l?s? leg?nat de ap?.
— Am înv??at c? e bine s? ai prieteni care nu te las? s? te pierzi... chiar ?i atunci când valurile vor s? te trag? departe.
Pepe d?du din cap aprobator.
— ?i mai e ceva, spuse el. Voi to?i sunte?i curajo?i. Fiecare a f?cut ceva pentru cel?lalt ast?zi. Asta înseamn? o prietenie adev?rat?.
Rico, Milo ?i Tavi se privir?, iar apoi izbucnir? în râs.
— Dac? e a?a, ce-ar fi s? s?rb?torim? propuse Rico.
— Cu ce? întreb? Tavi suspicios.
Rico s?ri sprinten în picioare ?i î?i d?du jos câteva alge de pe spate.
— Cu un concurs de s?rituri! Cine sare cel mai departe în ap? câ?tig?!
Milo chicoti.
— F?r? sup?rare, dar eu sunt pe?te. Eu câ?tig din start!
— Atunci ai un dezavantaj. Trebuie s? sari din afar?! spuse Tavi, râzând.
Pepe d?du ochii peste cap, dar îi privi cu blânde?e.
— Voi sunte?i furtuna mea de fiecare zi. Dar una frumoas?!
?i astfel, într-o sear? senin?, dup? una dintre cele mai mari încerc?ri ale lor, patru prieteni î?i înt?reau leg?tura prin râs, joac? ?i bucuria de a fi împreun?.



chirescu manuela catalina (pishica) | Scriitori Români

motto: La Vida es el regalo de la Muerte.......Asi como la Muerte es el resultado de la Vida...

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro