proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Trebuie s? recunosc c? de?i am trecut de atâtea ori pe Toamnei, n-am intrat
niciodat? într-o cas?! i se confes? ea cu un aer curios. Apoi, dup? un moment de lini?te relu?, continuând s? se holbeze la imobilele care m?rgineau strada ?i pe care le admira.
- S? fie vreo 3-400 000 una?
Conduc?torul ma?inii p?str? aceea?i t?cere. Î?i tr?da o stare de emo?ie. Semnaliz?, dar apoi opri repede lumina intermitent?.
- Cât? Poate dublu! morm?i el.
Persoana din dreapta se întoarse u?or, c?utându-i privirea.
- Exagerezi! Cum s? fie dublu?
În semiîntunericul automobilului se a?ternu iar??i lini?tea. Pe frun?i li se proiectau umbre mi?c?toare ?i lunguie?e, ni?te culori tremurate, reflectate din ecranul de bord.
- Poate nu dublu, dar, stai c? m? uitam unde s?… motorul se tur?, b?rbatul sim?i un soi
de panic?, dar pentru foarte pu?in timp.
- ?tii c? m? omoar? tocurile...S? te ui?i bine. Abia merg…
Evaluar? concentra?i pl?cu?ele cu numere.
- Pe aici este. ?i-am povestit c? am venit în sâmb?ta aia, când a fost cu urgen?a,
?i a ie?it el la poart? s?-mi semneze. M-a invitat în?untru, dar n-am …abia îl numise. A ie?it ?i mi-a semnat pe capot?. Apoi continu? ca ?i cum a fi rev?zut scena: mi-a spus: „Ne fotografaz? cineva ?i te miri ce vorbe mai ies!”
- ?i tu ce ai zis? chi??i femeia.
?oferul f?cu un viraj scurt.
- Ei, ce am zis? Am zis: „Sta?i lini?tit, domn ministru, c? nu facem nimic ilegal...” Uite, aici, nu… exact aia de acolo e casa. Motorul turui iar??i câteva clipe. Interlocutoarea îl etichet? în gând ca fiind împr??tiat.
- Deci e?ti sigur?
B?rbatul î?i spuse tot în gând c? a devenit cam pis?loag?.
- Foarte…
Cu un gest gr?bit, doamna C. Emanoil coborî parasolarul ?i, ?uguindu-?i buzele, începu s? se fardeze în oglind?. Dup? câteva manevre greoaie, so?ul ei reu?i s? parcheze destul de stângaci. Din cuvinte, î?i d?dur? unul altuia brânci, parc? pentru a-?i face curaj, ie?ir? din ma?in? ?i se îndreptar? spre u?a mare care d?dea direct în trotuar. O împrejmuire scotea în relief o gr?din? cu câteva plante ornamentale. În stânga era o alee care desp?r?ea imobilul de casa vecin?. Deasupra, o bolt? de ieder? unea cele dou? case. Arvinte ap?s? pe sonerie ?i apoi, cu un gest mecanic, î?i îndoi genunchiul drept, privindu-?i latul pantofului.
Când deschise, doamna Andreea zâmbi larg ?i î?i desf?cu bra?ele. O compliment? pe Emilia C. Emanoil pentru cuafur?. În treac?t, dar parc? obligatoriu, au rememorat ultima (care fusese ?i prima) dat? în care s-au v?zut. Secretarul de stat era numai un zâmbet. Cu un gest lent îi întinse doamnei Andreea buchetul mixt, f?cut din crini peruvieni ?i trandafiri albi. L?sându-?i capul pe spate, gazda exclam? entuziasmat?: „Alstroemeria!”. So?ia Diplomatului avea darul s? mul?umeasc? într-un fel anume. Arvinte ?i Emilia Emanoil s-au sim?it flata?i ?i, în replic?, so?ia secretarului de stat consider? c? e un moment perfect s?-i laude br??ara din aur ro?u cu rubin. Doamna Andreea se îmbujor? ?i le f?cu un scurt istoric al br???rii din care reie?i c? era o Alma, cadou de la so?ul ei.
- Se asorteaz? minunat! sublinie Emilia C. Emanoil
Femeia se fâstâci, dar se umplu de energie. Îi r?spunse pe m?sur?.
- E?ti o dr?gu?? ?i o frumoas?!
Când a vrut s? întoarc? la rândul ei un nou ?ir de complimente, în capul sc?rilor ap?ru cu un surâs inconfundabil Diplomatul. Glumind, acesta ceru so?iei s? nu sechestreze invita?ii la u??. Doamna Andreea se întoarse cu un zâmbet ?i surprinse cum Diplomatul tocmai î?i prindea al doilea buton. Arvinte ?inu s? se descal?e „din solidaritate” cu so?ia lui. Dat fiind contextul, Diplomatul ?i doamna Andreea nu se împotrivir?, dar îi invitar? s? încal?e ni?te p?puci. Invita?ii se conformar? ?i, pân? la urm?, dup? un scurt tur al casei, perechile se formar? în func?ie de gen ?i se îndep?rtar?, urmând a se reuni, dup? cum stabiliser?, peste vreo jum?tate de or?. Pân? atunci, familia C. Emanoil primi invita?ia s? se serveasc? de pe platourile cu antreuri pe care a?teptau, într-o armonie des?vâr?it?, canapé-uri cu pe?te ro?u, dar ?i mousse de porc cu ciuperci, cu crem? de pulp? de porc crud uscat?, sparanghel în mantie crocant?, bilu?e de brânz?, ou? fierte de prepeli?? ?i mini cotlete crud-uscate. Pe un alt platou fuseser? parc? pictate canapé-uri pe pâine integral?, crem? de avocado ?i iar??i ou? fierte de prepeli??, biscui?i s?ra?i cu crem? de brânz? ?i somon afumat, cocktail de creve?i puse în pahare mici cu picior ?i, în fine, tartine cu ton, cu icre ro?ii, chiar ?i de post.
- V? rog, pân? v? acomoda?i, ni?te finger food, îmbie gazda, eu ?i cu Emilia o s? ne retragem pu?in în buc?t?rie. Lu?m ni?te ?ampanie. V? rog, domnule Emanoil, servi?i-v? de la minibar, lua?i ce dori?i!
Arvinte mul?umi generos, iar Emilia mângâie discret um?rul doamnei Andreea, într-un gest fin, cordial. Femeia le spuse c?-i o nimica toat? ?i insist? s? se serveasc?. „Nu c? s-ar r?ci”, interveni din plan îndep?rtat Diplomatul, care îi f?cu un gest discret secretarului de stat, semn s? îl urmeze. Doamnele disp?rur?, iar Arvinte C. Emanoil, oprindu-se câteva clipe în dreptul unui tablou, îl admir? încântat. Diplomatul se întoarse s? vad? la ce se uit? ?i i se al?tur? subordonatului s?u ca ?i cum ar fi examinat pentru prima dat? pictura, apoi îi spuse c? în niciun caz nu valoreaz? cât cel de la... Îi dest?inui c? e o lucrare a lui ?irato din interbelic, „34 sau 35”, ?i c? se nume?te „În fa?a oglinzii”. Pentru c? oaspetele nu î?i putea dezlipi privirea, Diplomatul, mai în glum? mai în serios, îi spuse c? i-l face cadou dac? îi place atât de mult. C. Emanoil protest? m?gulit ?i î?i urm? ?eful în birou. Mirosul de fum amestecat cu Amouage, pe care îl folosea de ani ?i ani Diplomatul, împresura inconfundabil sim?urile. Într-un fel, secretarul de stat redescoperi în acest amestec o parte din aerul care plutea ?i în alte împrejur?ri, atunci când ap?rea ministrul, de parc? ?eful ministerului purta dup? sine mirosul c?r?ilor sau al bibliotecii în care se aflau acestea. Arvinte deveni atras ?i de ni?te titluri vechi, din care îi s?ri în ochi: R?zboiul peloponeziac.
- Mda, tot istoria e ?tiin?a viitorului, bâigui ?eful ministerului, în timp ce oaspetele î?i mut? privirea ca ?i cum ar fi fost surprins asupra unei nelegiuiri. Diplomatul îl invit? s? ia loc pe unul dintre fotolii ?i secretarul de stat se l?s? moale, cercetând o clip? tavanul. P?rea oarecum intimidat, dar Diplomatul sim?i asta ?i, vrând s?-l mai relaxeze, îi turn? chiar el dou? degete de single malt.
- ?sta e un Kinclaith. L-am primit acum doi ani. Trebuie s? gu?ti. ?i îi spuse c? miroase interesant a kiwi, tabac ?i citrice. Detaliind c? pe cerul gurii se simte vag un gust de pâine pr?jit?, cardamon ?i marmelad? de prune. Are ?i ceva de anason – inventarie informa?iile chimice, ca un pasionat, Diplomatul. Oaspetele apuc? paharul cu evlavie ?i îl mirosi îndelung. Gazda lu? o gur? ?i o p?str?, încercând s?-?i reconfirme spusele.
În buc?t?rie, cele dou? so?ii, care se al?turaser? soacrei Diplomatului, o doamn? de o discre?ie des?vâr?it?, venit? doar s? ajute la bunul mers al lucrurilor, erau deja în mijlocul unei discu?ii despre re?ete, care se continu? cu una despre c?l?torii. Atmosfera devenea tot mai relaxat?, în timp ce dou? pahare cu Armand de Berignac perlau înc? pline. Doamna Andreea o chestion? pe Emilia, scuzându-se anticipat dac? face o gaf?, cum de nu au copii. Emilia îi spuse deschis c? b?rbatul ei are o feti?? dintr-o c?s?torie anterioar?. So?ia Diplomatului a vrut s? se scuze, dar Emilia i-a spus c? nu e cazul, c?ci prefer? s? discute deschis. „Mi s-ar p?rea o infamie s? ascund lucruri care nu au de ce s? fie ascunse”. Ocoli totu?i r?spunsul care îi privea pe ea ?i Arvinte în rol de p?rin?i.
Doamna Andreea rememor? greut??ile, dar ?i frumuse?ile începuturilor în ceea ce privea cre?terea copiilor, ?i atunci Emilia C. Emanoil, ca întoars? dintr-un abis, spuse c? so?ul s?u a r?mas cu ni?te traume dup? c?s?toria anterioar?. În propria-i manier?, doamna Andreea mut? discu?ia, interogându-?i mama despre beneficiile unui condiment. În?elegând substratul, soacra Diplomatului surâse rezervat ?i îi detalie ni?te compara?ii. Fiica se ar?t? bucuroas? ?i euforic?, astfel c? î?i îmbie mama s? încerce ?i ea un pahar de Berigniac, dar distinsa doamn? se scuz? ?i spuse c? a gustat deja dintr-o bere. Prin câteva noi întreb?ri, doamna Andreea c?ut? s? dea Emiliei prilejul de a se pune în valoare. Astfel c? doamna C. Emanoil le povesti despre ni?te cursuri postuniversitare pe care le urmeaz? ?i care îi creeaz? noi perspective.
Mai sus cu un etaj, în biroul Diplomatului, Arvinte îi f?cu ?efului s?u un „bref” despre plecarea lui Iusuf Kemap. Omul lui se ocupase de tot ce presupunea luarea la cuno?tin?? a ceea ce a însemnat ?ederea b?rbatului din Oman tocmai pe malurile Dâmbovi?ei. Astfel, secretarul de stat îi spuse ?efului s?u cu un aer de familiaritate, din care reie?ea c? nu este prima în?tiin?are pe tema ?ederii lui Kemap în Bucure?ti.
- Deci n-a mai insistat s? ajung? la mine? vru s? se clarifice Diplomatul
Arvinte analiz? întrebarea cu aten?ie.
- Ba da! Tind s? cred c? în fiecare zi a f?cut câte ceva s? ajung? la tine – apoi prinzând curaj: Nu ascund c? l-am rugat pe Hafiz s?-?i activeze „re?eaua” ?i s? îl ame?easc? un pic de cap. Unul îi zicea ceva, altul altceva. Diplomatul asculta atent. În câteva zile l-au c?rat ba prin Delt?, ba la Predeal, astfel încât, ducându-l cu vorba, l-au f?cut s? se lase p?guba?.
- Interesant, morm?i ministrul, de?i nu p?rea prea convins. ?i tot n-ai aflat de ce m? c?uta pân? la urm??
Cel întrebat ezit? o secund? ?i spuse c? nu. Diplomatul vru s? mai zic? ceva, dar o l?s? a?a. Nu voia s? for?eze mâna invitatului s?u, pe care de ceva vreme se str?duia s?-l treac? în tagma prietenilor profesionali, de frica vreunei infidelit??i. Se mai interes? o dat? dac? Iusuf a p?r?sit ?ara ?i interlocutorul îi confirm? ora la care a decolat, dar ?i faptul c? la Istanbul va face escal?. Ca trezit dintr-o reverie, Diplomatul îi f?cu semn s?-?i bea Kinclaith-ul, pentru ca s?-i mai pun?. Arvinte, care nu era mare b?utor, se for?? ?i apoi întinse paharul. Diplomatul îl privi pe deasupra lentilelor f?r? rame, cu privirea sa verzuie. Cu un gest lent, îi turn?, asigurându-se c? mai vrea. C. Emanoil min?i c? da, sc?pând de data asta ?i un zâmbet tâmp. Pentru a relaxa pu?in atmosfera, schimb? subiectul ?i îl întreb? dac? a v?zut o ?tire cu un ponei care danseaz? în stilul Michael Jackson, pe muzica celor de la Fleetwood Mac. Secretarul de stat se lumin? la fa?? ?i rânji, nevenindu-i s? cread? c? ?eful s?u adusese în discu?ie un astfel de subiect. Stânjeneala îi disp?ru, ministrul se transform? în cu totul alt? persoan? ?i începu s? dea detalii despre poneiul cu pricina. Apetitul func?ionarului de rang înalt se deschise brusc ?i, f?r? s?-?i dea seama, d?du pe gât ?i cel de-al doilea pahar. Desc?tu?ându-i-se râsul, îi spuse Diplomatului c? a v?zut una ?i mai tare, cu o capr? care valsa, undeva prin India. Dup? dou? b?t?i discrete pe care n-avuseser? cum s? le aud?, u?a biroului se deschise ?i, amuzate de râsul lor, doamna Andreea ?i Emilia î?i f?cur? apari?ia, pentru a-i invita la mas?.
Între cei doi b?rba?i se petrecu un schimb de priviri. Sem?nau cu ni?te adolescen?i pu?i pe ?otii, ?i, dup? schimbarea subiectului, î?i urmar? so?iile în sufragerie. Acolo, masa rotund? ?i îmbietoare era înc?rcat? cu feluri apetisante. Mixturi de carne tartinabile, printre care un pateu de ficat de ra??, aromat cu mirodenii orientale ?i vin, a fost primul care a primit complimente. Doamna Andreea a ar?tat spre buc?t?rie, unde se afla mama ei, responsabil? cu toate bun?t??ile care se aflau deja pe mas? sau urmau s? vin?. O chem? s? povesteasc?, mai ales pentru Emilia C. Emanoil, cum se prepar? deliciosul pateu. Astfel, so?ia-oaspete afl? în am?nunt, pornind de la cur??irea fic??eilor de piele, dimpreun? cu aceea?i opera?iune mig?loas? pentru ceap? ?i usturoi, pân? la topirea untului într-o crati?? adânc?, t?ierea în cubule?e a baconului, apoi pr?jirea lor, îmbog??irea cu usturoiul pisat ?i rumenit, ca în cele din urm? s? li se consacre fic??eilor 20 de minute sub capacul unei tig?i pus? la foc mic. În fine, mama doamnei Andreea recapitul? cum a completat cu sare, piper, p?trunjel ?i vin, apoi a oprit focul l?sând s? se r?coreasc? amestecul pentru vreo zece minute, ca pe urm? totul s? cad? sub paletele unui mixer.
Ceea ce vedeau pe mas?, îi puse chiar doamna Andreea în tem?, era acest pateu nivelat într-o farfurie adânc?, decorat cu frunze de dafin ?i acoperit cu unt calcificat dup? ce st?tuse la rece vreo patru ore. Complimentele nu mai pridideau. Cu o poft? sporit?, perechea invitat? îndr?zni o a doua ?i chiar o a treia felie. Doamna Andreea protest?, spunându-le c? le va pune la pachet o por?ie generoas?, numai s? mai lase loc ?i pentru Liptov, un amestec de brânz? de burduf cu brânz? de vaci, unt, smântân?, ceap? ro?ie, boia, chimen m?cinat, p?trunjel tocat, sare ?i piper. De data aceasta, so?ia Diplomatului, care î?i d?dea ochii peste cap din cauza discu?iei, le descrise cum se amestec? ceapa tocat? cu brânza, smântâna ?i untul. Apoi toate celelalte condimente erau ad?ugate pe rând, cu mici paranteze pentru exprimarea preferin?elor cantitative. – „Nu adaugi sare decât la sfâr?it!”, pov??ui doamna Andreea cu con?tiinciozitate, privind spre Emilia. Apoi aduse în discu?ie tartinele, care erau elementul de baz?, ?i la propriu, ?i la figurat. Diplomatul lu? o figur? teatral-sobr?, care avu rolul de a-i amuza pe cei doi invita?i, astfel încât so?ia lui se scuz? de mai multe ori, generând proteste pline de simpatie. Tot a?a, câteva ore în frigider, dup? preparare, avuseser? rostul de a da cepei posibilitatea s?-?i r?spândeasc? aroma. S-au trecut în revist? ?i aperitivele calde, printre care ro?iile umplute cu spanac ?i muguri de pin, chiftelu?ele din carne cu verdea?? ?i ou?le sco?iene, c?rora li s-ar fi potrivit foarte bine s? fie împreun? cu finger food-urile care îi întâmpinaser? la sosire. Familia C. Emanoil era cucerit? de-a dreptul. Când s-a trecut la ciorba de pui cu tarhon, o alt? specialitate a soacrei Diplomatului, ?i la friptura de ra?? cu gutui, deja se goliser? dou? sticle de vin.
- Dac? ne mai da?i ?i desert, m? ridic ?i plec! amenin?? ipocrit Arvinte C. Emanoil, ca s?-i complimenteze. Afirma?ia avu darul s?-l amuze pe Diplomat care îng?im? un „stai s? vezi!” cu paharul la gur?, atr?gând aten?ia so?iei care îl tachin? amuzat? c? l-a surprins „vorbind în pahar”. So?ul se declar? vinovat ?i lu? o nou? înghi?itur? din pinot noir-ul adus de un prieten tocmai de la Languedoc. Arvinte se l?ud? c? vinul pe care i-l oferise el este tocmai din California, mai exact din Lodi. Spre deliciul s?u, atingându-i man?eta cu palma, Diplomatul îi spuse:
- S? fii tu s?n?tos! E pus deja la rece, nu o s? pleca?i a?a u?or. E un Cabernet Sauvignon first class, trebuie r?cit un pic. Apoi se ar?t? comp?timitor pentru tinerii care î?i chinuie iubitele, spunându-le c? ro?ul se bea la temperatura camerei, ?i nu a cavernei, cum cerea regula. Ab?iguit pu?in ?i strângându-?i ochii de râs, Diplomatul le deplânse pe bietele fete nevoite s? bea în toiul verii vin ro?u c?ldu?, tocmai pentru c? junii cuceritori au auzit ei c? „ro?u se bea a?a”. Prevenitoare, doamna Andreea îl atinse u?or ?i îi spuse c? toat? lumea are timp s? înve?e ?i c? nici el nu le-a ?tiut chiar pe toate de la început. Gândindu-se c? exista riscul unei gafe, Diplomatul admise ?i profit?, s?rutându-?i so?ia pe um?rul gol, aflat pe partea sa, spre deosebire de cel?lalt care era acoperit de volane. Ea îi zâmbi complice, iar cuplul invitat se înduio??. Ca r?spuns, Arvinte î?i s?rut? so?ia pe buze, în timp ce Diplomatul se întinse peste mas? ca s? umple din nou paharele, amenin?ând cu o noapte de pomin?. Când doamna Andreea îl întreb? pe Diplomat cu aer de familiaritate dac? Paul George ?i Peggy s-au integrat în minister, Arvinte C. Emanoil p?li, detaliu care nu-i sc?p? Diplomatului. Pentru a satisface orgoliul invitatului s?u, presupunând c? astfel detensioneaz? te miri ce nesocotin?e, Diplomatul se preg?ti s?-i spun? el c? nu vede rostul discu?iei, dar improviz? un r?spuns expeditiv ?i îi spuse c? Peggy Iordache da, Ionescu în schimb mai are de „în?eles” ni?te lucruri. Doamna Andreea plus?, adresându-se de data aceasta lui Arvinte:
- Da, apropo, cum vi se pare Paul George? S? ?ti?i c? este un b?iat tare sensibil ?i cu bun sim?, i-a fost foarte loial so?ului meu ?i întotdeauna s-a putut baza pe el.
Cel întrebat se bloc? iar, captiv unor prejudec??i psihologice intra-institu?ionale, Diplomatul se str?dui s? nu se tr?deze ?i încerc? s? schimbe vorba. Salvat s? dea un r?spuns mincinos, Arvinte C. Emanoil r?spunse temei aduse în discu?ie de diplomat, ceva care nu putea devia mult de la subiect, adic? vorbi despre rolul mentoratului în formarea angaja?ilor care vin într-o institu?ie. Doamna Andreea se scuz? c? trebuie s? plece pân? în buc?t?rie, iar în lipsa ei invita?ii schimbar? involuntar scurte priviri. Apropiindu-?i sticla de vin ?i simulând c? cite?te ceva de pe etichet?, Diplomatul se pref?cu a nu observa mare lucru.
O pr?jitur? cu Mascarpone ?i lavand? încheie en fanfare succesiunea de mânc?ruri. Îi f?cuser? concuren?? o duzin? de mini choux ŕ la crčme, umplute cu crem? de ciocolat? ?i glazur? de zah?r ars. Diplomatul îng?im? ceva legat de antiteza dintre b?utur? ?i dulciuri. Puse cre?terea trigliceridelor pe seama amestecului dintre „profiteroale” ?i vin. Declar? astfel c? el înclin? balan?a pentru pinot noir ?i „în seara asta” Lodi. Solidar cu ?eful s?u, Arvinte se declar? adeptul vinului, dar pentru a nu risca vreo sup?rare din partea doamnei Andreea, mânc? ?i din pr?jitura cu lavand? ?i micile choux ŕ la crčme. Jovial, Diplomatul închin? pentru c?snicia p?rin?ilor s?i.
- Vor face nunta de aur în curând! Nici nu-mi vine s? cred cum a trecut timpul!
Arvinte se interes? de via?a Diplomatului cel B?trân ?i dac? î?i mai între?ine hobbyurile. Diplomatul îi confirm? printr-o mi?care scurt? a capului, subliniindu-i c? merge la pescuit ?i acum ?i c? îi trimite fotografii cu tot felul de pe?ti pe care îi prinde la Mediteran? „M? tot rog de el s? stea mai mult aici, dar nu-i place! Vine de ziua lui ?i apoi dispare”. „Las?, pentru nunta de aur, o s? le organiz?m ceva aici!”, interveni doamna Andreea entuziasmat?, apoi ad?ug? câteva complimente la adresa bunei ei soacre, mama Diplomatului, profesoar? de pian, f?r? de care nu l-ar fi cunoscut pe Diplomat. Stânjenit, Diplomatul îi spuse c? a fost norocul lui ?i ghinionul ei. Oaspe?ii ?i doamna Andreea protestar? în cor. Satisf?cut de reac?ia lor amuzant?, Diplomatul râse ?i f?cu iar??i refill, a?a cum aflase c? obi?nuiau petrec?re?ii s? spun?. Se abordar? tot felul de subiecte. Mai nimic despre minister. Doamna Andreea insist? pentru a nu l?sa atâtea bun?t??i nemâncate, dar ceilal?i ar?tar? prin gesturi largi c? se dau b?tu?i. Cu un pas de c?prioar?, disp?ru în buc?t?rie s?-i spun? mamei sale s? preg?teasc? ni?te pache?ele, dar ele erau deja f?cute ?i gata s? fie duse în vestibul, la momentul potrivit. So?ia Diplomatului î?i îmbr??i?? mama cu afec?iune ?i î?i lipi obrazul de tâmpla ei. Femeia îi r?spunse s?rutând-o pe frunte.
În ma?in?, Emilia, care doar pusese pe buze paharul cu Berigniac, se a?ez? la volan. Arvinte c?zu r?pus pe scaunul din dreapta ?i-?i l?s? capul pe spate. Femeia porni GPS-ul, ap?s? pe simbolul triunghiular ?i demar? u?or.
- Nu-mi imaginam c? sunt chiar a?a, zise Emilia. El are mult mai mult umor decât mi-a? fi imaginat. Arvinte morm?i aprobator. ?i ea, ea e cu totul ?i cu totul deosebit?, finu?? ?i… ce mai…tot ce vrei. Mut de oboseala mânc?rii ?i b?uturii, secretarul de stat continua s? consimt? epuizat. Dar ce a fost cu b?iatul ?la, cine e de te-ai schimbat a?a la fa??? M-am ?i speriat…
Arvinte, c?zut câteva clipe pe gânduri, r?spunse ca trezit din be?ie:
- ?la? Hm… un am?rât pe care ?i l-a adus în minister – se sc?rpin? la tâmpl? –, lucrase cu el în arondismentul D – se ridic? mai sus pe scaun – ?i care acum face talente prin minister.
Nevasta sc?p? o interjec?ie de mirare.
- M? întreb ce ar putea face de s? te aduc? în situa?ia s? te transfigurezi chiar a?a?
Arvinte se întoarse spre ea ?i neg? c? s-ar fi schimbat la fa??. Emilia continu? s? sus?in? contrariul ?i îi spuse c? „mare lucru dac? nu a observat ?i ministrul”. B?rbatul ei se pref?cu nep?s?tor, dar ea îi ceru s? dea un exemplu de „talente”. Cel întrebat brav? ?i înjur? la adresa consilierului spunându-i c?-i „prea mic” (cu sensul de insignifiant) s?-?i încheie seara vorbind despre el. Emilia insist? s? îi fie dat m?car un exemplu de „talent”. Arvinte se încumet? ?i îi spuse c?, imediat dup? ce l-a adus în minister, Diplomatul l-a inclus într-o delega?ie care s-a deplasat în Bulgaria, la ministerul omolog. Deja era f?cut? ?i compus? din to?i directorii de departamente din minister.
- ?i hodoronc-tronc îmi cere s?-l includ ?i pe ?sta: Ionescu!
Emilia C. Emanoil î?i reconfirm? în gând corecta percep?ie c? pe so?ul ei a pus st?pânire o stare de tensiune.
- A?a, ?i?
Arvinte se plictisi brusc.
- ?i… pe dracu’.
So?ia întoarse, totu?i, cu?itul în ran?.
- Iar??i te enervezi?
Interlocutorul strânse din maxilar.
- ?i n-au ajuns la Ruse c? ?ia s-au apucat s?-i spun? toate dr?coveniile de prin
minister. ?tii cum sunt directorii de departamente, ve?nic nemul?umi?i ?i mai ales turn?tori când vine un ministru nou.
Femeia nu p?rea convins?.
- Ce dr?covenii? se mir? stârnit?.
- Hai, m?i, Emilia. Nu-i ?tii cum sunt, ce dracu’? c? aia func?ioneaz?, c? ailalt? trebuie f?cut? invers, c? hâr, c? mâr… C? „pentru a merge lucrul X, ministrul trebuie s? ?tie ?i s? ia decizia Y…”, de-ale directorilor… ni?te porci ?i ni?te m?gari.
Doamna C. Emanoil r?mase câteva clipe pe gânduri ?i, vrând s? fie de bun? credin??, de?i ?tia perfect unde bate b?rbatul s?u (iar el ?tia c? ea ?tie), îl întreb? dac? nu tocmai asta o fi ra?iunea pentru care l-a adus ?i l-a numit consilier.
- Care? izbucni Arvinte
Interlocutoarea d?du ochii peste cap ?i pufni.
- Ca s? afle, ca s? ?tie, ca s? poat? consilia…
- Pe m?-sa, s? o consilieze cât vrea…
Iritat? de ton, so?ia întoarse capul în cealalt? parte.
- Pozi?ia mea în minister devine periclitat? dac? un netot care a venit de trei zile se
apuc? ?i îi spune el ministrului tot felul... C? a aflat de la ?efii de departamente sau de la femeia de serviciu…
Când îl întreb? dac? asta-i tot, Arvinte îi reaminti c? a cerut un exemplu. Nevasta ap?s? pe o telecomand? mic? ?i u?a garajului se rabat? lent. Nu ascultaser? mai nimic din str?daniile lui Buddy Bolden, care le ?inu companie pe toat? durata drumului.
- Deci ?i se pare o nimica toat? ca unul s? vin? a?a, tam-nisam, ?i s? se apuce de „investigat” prin ministerul ?sta în care eu am urcat de jos, pas cu pas? (În realitate, nu fusese a?a. Arvinte beneficiase de multe favoruri înc? din prima zi de lucru în minister. De?i Emilia ?tia asta, nu-l contrazise, ba chiar avea grij? s? pun? sus?inerea necondi?ionat? a so?ului, chiar ?i cu pre?ul în?bu?irii logicii, la ceea ce înseamn? asigurarea climatului de lini?te în familie.)
— Nu mi se pare pu?in. Trebuie s? fii cu ochii în patru, c?ci ?eful t?u pare cam cu capul în nori.
?tiind c? nu-i a?a, Arvinte înghi?i în sec. Î?i spuse în sinea lui c? îl va face el s?-l domoleasc? pe acest Paul George ?i brusc rezum? în gând situa?ia cu Iusuf Kemap, punându-?i în minte, ca pe un raft, relat?rile lui Hafiz.