proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Din când în când gândurile ?i-o iau razna prin cap ?i ajungi pe la 40 – 50 de ani s? te scapi ocazional în butoiul cu melancolie al amintirilor cu iz de tinere?e, tinere?e pe care o sim?i dep?rtându-se din ce în ce mai mult de tine. Îmi spun mereu c? e timpul s?-mi a?tern gândurile pe hârtie dar din amânare în amânare am ajuns la 50 de ani ?i tot n-am f?cut-o, pan? acum când... iat?-le!

Cred c? cele mai marcante amintiri, pe lâng? unele momente cheie ale copil?riei, sunt amintirile legate de prima dragoste. Parc? ?i acum aud primul telefon primit de la ea cu 25 de ani in urm?, se str?duia sa m? conving? c? îi place de mine ?i c? dac? a? fi interesat s? o întâlnesc, sentimentul ar putea fi reciproc. ?ineam în mân? receptorul vechiului telefon bleu cu disc ?i m? fâstâceam ne?tiind ce s? cred, c? e o gluma proast? a vreunui prieten ori chiar este adev?rat. Când mi-a spus c? am o voce sexy la telefon, m-a convins, micul narcisist pe care to?i îl avem ascuns în noi a luat controlul de?i în subcon?tient ?tiam c? este o minciuna sfruntat?. A?a a început deci, ea a f?cut primul pas iar apoi, în urm?torii 5 ani ne-am potrivit pa?ii împreun?. Ea minion?, dr?gu??, îndr?znea??, întreprinz?toare, practic?, eu de asemenea dr?gu? dar timid, expectativ, contemplativ. Se pare totu?i c? într-adev?r, în unele cazuri contrastele se atrag. În ciuda unor ocazionale mici fric?iuni iminente, pentru mine rela?ia a fost minunat?, si a fost prima persoan? c?reia i-am spus vreodat? „te iubesc”.

Am construit c?r?mid? cu c?r?mid? amintiri frumoase care vor r?mâne pentru totdeauna imprimate în memoria mea cu excep?ia cazului când d? Alzheimerul peste mine desigur. Inocen??, prostie, naivitate, entuziasm, euforie ?i multe alte aspecte din paleta larg? de sentimente pe care le experimentezi când iube?ti pentru prima dat? în viat?, pe toate le-am cunoscut cu ea. În timp îns?, spiritul ei antreprenorial a început sa se ciocneasc? tot mai mult cu spiritul meu contemplativ rezultând în desp?r?ire. Clasic nu-i a?a?

În prima s?pt?mân? f?r? ea m-am îngrijorat de faptul c? nu simt prea mult ?i mi-am zis c? poate nu o mai iubeam. Ceva mai târziu îns?, mi-am dat seama c? m? în?elam amarnic. La vreo 10 zile m-a lovit un dor de ea pe care nu îl mai întâlnisem niciodat? în via?? ?i am f?cut tot posibilul s? o am din nou lâng? mine dar toate încerc?rile mele au e?uat si via?a a mers înainte cu mine pierzând cam 10 kile’ în greutate ?i ea având un nou partener. Nu a trecut prea mult timp pan? ce ?i eu am g?sit o nou? partener?. La trei luni de la desp?r?ire, telefonul bleu cu disc a sunat din nou iar acum ea m? ruga sa fim din nou împreun? dar, într-un acces de imbecilitate pe care l-am regretat ani ?i ani, am refuzat din principiu, pentru c? eram cu altcineva. Nici acum nu ?tiu înc? dac? e mai bine s? pui mai presus in via?? principiile sau sentimentele, am fost întotdeauna inconsistent în abordare.

Asta a fost tot, am v?zut-o pentru prima dat? acum 25 de ani, de 20 de ani nu am mai v?zut-o deloc. De 15 ani sunt plecat din România, de 10 ani sunt c?s?torit, desigur cu altcineva, iar în ultimul timp m? scufund cam des în butoiul cu melancolie dup? cum spuneam.

De?i mi-e dor înc? de acele timpuri, când reflectez mai adânc, îmi dau seama c? de fapt e mai bine c? s-a terminat a?a. Nu sunt misogin dar majoritatea femeilor se transform? in neveste iar noi de altfel ne transform?m in so?i. Asta se ?tie c? implic? certuri, manifest?ri nesuferite ale ego-urilor, c?utarea misterului pierdut înr?d?cinat în faptul c? î?i cuno?ti partenerul în cele mai fine detalii fizice ?i psihice ceea ce rezult? adesea in divor?, tri?are sau ?i mai r?u, într-o convie?uire sub semnul toler?rii reciproce, lipsit? de sentimente puternice.

Deci draga mea, a? concluziona cu urm?toarea constatare, m? bucur enorm c? nu te percep ca pe o nevast? cic?litoare ci ca pe visul poetic de iubire al tinere?ii nu demult apuse. E?ti bandajul de lini?te senin? pus pe rana deschis? în suflet de nebunia vie?ii cotidiene. Ca ?i un bandaj, nu îl folosesc permanent, doar când r?nile sângereaz?. Poezia pe care mi-ai scris-o pe o felicitare de Cr?ciun înc? îmi atinge anumite coarde interioare ale sufletului când o recitesc, iar atunci când privesc pozele cu noi doi tineri si ferici?i, v?d soarele pe cer chiar dac? afar? este cea?a si înnorat. Î?i mul?umesc c? m-ai înv??at sa iubesc draga mea!