proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cum s? faci sex cu o fat? Android

CON?INUT PENTRU ADUL?I - NUMAI PENTRU CITITORI PESTE 18 ANI!
„Aceasta este o lucrare de fic?iune. Numele, personajele, afacerile, locurile, evenimentele ?i incidentele sunt fie produse ale imagina?iei autorului, fie folosite în mod fictiv. Orice asem?nare cu persoane reale, vii sau moarte, sau cu evenimente reale este pur întâmpl?toare.
Nicio parte a acestei c?r?i nu poate fi reprodus? sub nicio form? sau prin niciun mijloc electronic sau mecanic, inclusiv sisteme de stocare ?i recuperare a informa?iilor, f?r? permisiunea scris? a autorului, cu excep?ia utiliz?rii unor scurte citate într-o recenzie de carte.”
Petrecerea trebuie s? fi fost un real succes; cel pu?in asta am auzit de la invita?ii care au reu?it s? î?i exprime coerent opiniile pân? la sfâr?itul ei. Înso?eam un grup de invita?i g?l?gio?i ?i veseli spre u?a de la intrare când am observat-o pe Isabel f?cându-mi un semn discret.
„Maestrul vrea s? vorbeasc? cu tine înainte s? plece”. A zâmbit fermec?tor când am reu?it s? m? apropii de ea.
„Ai crede c?...?” am întrebat-o, destul de nesigur?, în timp ce m? uitam spre fotoliul din col?ul camerei unde m? a?tepta b?trânul Norris, un fel de invitat special al serii, care privea fix în fundul unui pahar pe care îl credeam gol.
„Drag?”, a vorbit Isabel timid, ”nu cred nici un cuvânt! Dar dac? m? rogi frumos, ?i-a? putea calcula probabilitatea ca el s? fie cel pe care îl c?ut?m...”
Am f?cut un gest de ner?bdare, a?a c? ea a continuat:
„Bine, atunci pute?i pleca! Eu m? voi ocupa de invita?ii care mai sunt aici... ?i, serios, nu are rost s? fii atât de tensionat - petrecerea a fost grozav?!”
Am luat dou? pahare de pe una dintre mese ?i m-am dus la fotoliul din col?, unde m? a?tepta Norris. I-am oferit unul dintre pahare ?i m-am a?ezat lâng? el.
„Ei bine, tinere”, a început Norris dup? ce a toastat, ”a? vrea s? vorbesc cu tine. De fapt, am vrut s? te abordez mai devreme, dar erai prea ocupat pentru a primi felicit?ri. Desigur, sper c? nu vei face gre?eala s? crezi c? sunt la fel de sincere ca ardoarea cu care sunt rostite.”
M-am uitat spre Isabel, care îi conducea pe invita?ii r?ma?i la u??; apoi m-am întors spre b?rbatul din fa?a mea.
„V? ascult acum”, am spus, sperând c? Isabel se va descurca f?r? s? fac? vreo gaf?.
Norris, observând expresia mea îngrijorat?, a interpretat-o probabil în felul s?u, c?ci nu s-a putut ab?ine s? nu adauge, ascunzând un zâmbet mali?ios dup? geam:
„Asta este doar între noi: Cred c? e?ti invidiat de colegii t?i mai ales datorit? so?iei tale tinere, fermec?toare ?i deosebit de ascult?toare, decât datorit? efemerului t?u succes literar.”
„Oamenii bârfesc, domnule”, am r?spuns, revoltat. „Sunt în stare de orice, mai pu?in s? recunoasc? cauza autentic? a succesului meu ?i, implicit, a invidiei lor: talentul meu”.
„Foarte posibil”, a ad?ugat el, tolerant. „Dar permite?i-mi s? nu divaghez asupra acestui subiect... Trebuie s? v? avertizez în leg?tur? cu un mare pericol care v? a?teapt?”.
„Ce pericol?” L-am întrebat, uimit. „Singurul pericol de care sunt con?tient a venit din partea croitorului so?iei mele. Dar în ceea ce prive?te succesul romanului meu, sper c? pot rezolva în cele din urm? acest lucru.” A zâmbit amabil:
„Vorbesc despre un pericol pe care nu am ?tiut cum s?-l evit, tocmai pentru c? la început, departe de a p?rea un pericol, ?i l-ai imagina ca pe o man? cereasc?. Începi prin a-?i pierde personalitatea de scriitor; apoi arta ta va deveni slujitoarea unor scopuri pe care nu le vei putea în?elege.
Probabil c? m-am uitat nedumerit, pentru c? el a continuat:
„Î?i voi spune totul de la început... Astfel vei în?elege mai bine despre ce este vorba. În urm? cu aproximativ treizeci de ani, la scurt timp dup? publicarea primului meu roman, am fost contactat pe nea?teptate de un om pe care nu-l mai v?zusem niciodat?. Numele lui era Baffin. Mi-a spus c? este reprezentantul unei edituri foarte apreciate ?i c? are o ofert? pentru mine. Banii pe care îi primisem pentru primul meu roman disp?ruser? extrem de repede, iar infla?ia nu prea mai este un motiv de a înainta în zilele noastre, a?a c? am ascultat cu aten?ie sugestiile sale. Sincer? s? fiu, m-am sim?it u?or descurajat? de termenii contractului, conform c?ruia eram obligat? s? cedez manuscrisul romanului meu editurii al c?rei nume nici m?car nu era men?ionat, în schimbul unei sume de bani care, la momentul respectiv, mi se p?rea mai mult decât atr?g?toare. Editura era apoi liber? s? publice romanul oricând ?i sub orice nume dorea...”
„Sper c? nu ai acceptat”, am întrerupt eu.
„Îmi doresc s? nu fi acceptat”, a spus el, oftând adânc. „Din p?cate, nu am putut rezista tenta?iei. Pentru c? o persoan? slab? î?i g?se?te întotdeauna propriile scuze, mi-am spus c? am ?ansa de a-mi asigura o relativ? independen?? material?; atunci a? putea fi liber s? m? dedic lucrurilor cu adev?rat importante care m? preocup?, ?i nu fleacurilor comerciale pe care le doreau editorii.
Dar banii pe care i-am luat ca urmare a acestui contract ciudat au disp?rut mai repede decât m? a?teptam, a?a c? atunci când Baffin m-a vizitat din nou, în loc s?-i ar?t u?a, i-am f?cut o primire c?lduroas?. Pentru a ob?ine un pre? mai bun, am început s? inventez tot felul de scrupule ?i remu?c?ri, sentimente pe care oricum nu le-am avut niciodat?. Cred c? el mi-a prezis reac?ia. Mi-a spus c? m? în?elege - la urma urmei, eram scriitor ?i voiam s?-mi v?d numele scris pe coperta c?r?ii, s? fiu apreciat de colegii ?i cititorii mei. În consecin??, mi-a oferit în schimbul noului meu roman aceea?i sum? de bani ca prima dat?, plus dreptul de a publica, sub propriul meu nume, manuscrisul unui roman destul de bun. Am acceptat din nou, de?i de data aceasta nu în?elegeam nimic din ceea ce se întâmpla. A trecut mult timp pân? când am aflat adev?rul despre Baffin. Nu era decât un traficant obi?nuit, chiar dac? se întorcea din viitor. Venise dintr-un viitor îndep?rtat în care calculatoarele - acum ni?te copii naivi în ceea ce prive?te crea?ia artistic? - înlocuiser? omul chiar ?i în art?, ultimul domeniu cucerit de ma?ini. Aceste computere erau capabile s? ofere atât de multe facilit??i în domeniul crea?iei, încât nu este de mirare c? scriitorii, la fel ca al?i arti?ti, deveniser? o specie pe cale de dispari?ie, dar foarte apreciat? ?i onorat?, astfel încât mul?i dintre ei erau gata s? pl?teasc? sume uria?e pentru a deveni cunoscu?i.
„A?a cum orice cerere creeaz? o ofert?, ?arlatani precum Baffin au fost crea?i pentru a se ocupa de acest tip special de contraband?. Acest lucru s-a întâmplat pentru c?, în viitorul s?u, pentru ca un roman s? fie publicat, trebuia s? fie verificat de un a?a-numit detector de crea?ii umane care emitea ulterior un certificat prin care confirma c? textul a fost scris de un om ?i c? nu a mai fost publicat vreodat? în istorie. ?i probabil c? aceste detectoare erau imposibil de în?elat, altfel Baffin nu s-ar fi implicat într-o întreprindere atât de periculoas?. Cred c? nu este necesar s? men?ionez c? ceea ce mi-a oferit el erau opere de art? scrise de propriul s?u computer; am aflat ulterior c? acesta era capabil s? scrie cam trei pe or?...”
A r?mas t?cut o vreme, gândindu-se. Apoi, observând c?
c? nu am spus nimic, a luat o înghi?itur? din paharul s?u ?i a continuat:
„Poate c? m-a?i putea întreba de ce nu am renun?at dup? o vreme. Dup? cum probabil v? pute?i imagina, Baffin a început s? m? ?antajeze, spunându-mi c?, dac? renun?, va dezv?lui tot adev?rul sau m?car o parte din el - ceea ce însemna c? gloria mea se baza pe ni?te texte scrise de o ma?in?rie... În timp ce eu m? sim?eam prea b?trân pentru a lua totul de la început, eram celebru, eram prizonierul celebrit??ii la care ?ineam cu adev?rat, chiar dac? aceasta fusese ob?inut? prin ni?te romane scrise de o ma?in?rie...”
S-a ridicat cu greu în picioare, a a?ezat paharul pe o mas? din apropiere, apoi mi-a strâns mâna.
„Trebuie s? te p?r?sesc acum, dar m-a? bucura foarte mult dac? m-ai crede, de?i întreaga poveste ar putea p?rea bizar?...”
I-am strâns ?i eu mâna, asigurându-l c? tot ceea ce îmi spusese mi se p?rea destul de real ?i i-am promis c? voi avea grij? dac? m? voi întâlni vreodat? cu Baffin. Apoi l-am condus spre holul de la intrare, care, în ultimele minute, fusese acoperit de o t?cere suspect?, care nu prevestea nimic bun. Apoi am observat c? tot ceea ce m? rugasem toat? seara s? nu se întâmple se întâmplase de fapt: un b?rbat înalt, must?cios, o urm?rise continuu cu privirea pe Isabel. ?i reu?ise s? fie ultimul care r?m?sese cu Isabel. Când Isabel, instruit? de mine s? fie o gazd? dr?gu??, îi întinse mâna pentru a-?i lua r?mas bun, el încercase probabil s? i-o s?rute. Acum, ea îi strângea mâna f?r? s? arate niciun semn de efort pe fa??, dar must?ciosul se înro?ise la fa?? în lupta lui de a-?i elibera mâna. Am gr?bit plecarea lui Norris, dup? ce asistase cu coada ochiului la întreaga scen?, dar, ca un gentleman ce era, s-a pref?cut c? nu a v?zut nimic.
Apoi m-am întors spre ceilal?i doi.
„Isabel, las?-l s? plece!”
De obicei, ea îmi urma imediat ordinele - acesta era motivul pentru care to?i colegii mei m? invidiau, dup? cum confirmase Norris. Dar de data aceasta a ezitat pentru o clip?. Aveam un sentiment puternic c?, înainte de a-i elibera mâna, ea a strâns-o ?i mai tare, f?cându-l pe bietul îndr?gostit s? geam?, în timp ce falangele îi cr?pau în mâna delicat? a lui Isabel. Dup? ce b?rbatul cu musta?? a fugit, uitându-se în urm? furios, m-am dus la ea, furios:
„Ce se întâmpl? cu tine? Vrei s? strici totul acum, în cele din urm??”.
Acum am fost surprins de multe întâmpl?ri în existen?a mea destul de aventuroas?. Dar niciuna dintre ele nu m-a surprins mai mult decât r?spunsul lui Isabel la aceast? întrebare special?:
„Prostule! ?i-ar fi pl?cut mai mult dac? m-ar fi s?rutat?” ?i s-a întors, bosumflat?, f?cându-m? literalmente mut.
Când mi-am revenit în sim?iri, am încercat s? o urmez ?i s?-i cer explica?ii suplimentare, dar soneria m-a oprit. Am deschis u?a ?i un b?rbat scund, de vârst? mijlocie, a intrat în cas?. Dup? ce s-a uitat în jur pentru a se asigura c? eram singur?, ?i-a cerut scuze pentru momentul nepotrivit al vizitei.
„Sunt Baffin”, a spus el, ”?i reprezint o editur? prestigioas?. Din cauza orei târzii, permite?i-mi s? trec la subiect...”
„Nu are rost” l-am întrerupt. „Cred c? ?tiu despre ce este vorba”.
„Ar fi trebuit s?-mi imaginez”, a zâmbit el, satisf?cut. „B?trânul Norris ?i-a spus deja despre asta... Sarcina mea este acum mult mai u?oar?...”
„?i a mea este mai u?oar?, Baffin... Tribunalul Temporal de Infrac?iuni te a?teapt? de ceva vreme...”
F?cu un gest aproape imperceptibil spre servieta sa, unde ?inea probabil setul generator temporal sau, cine ?tie, chiar arma dezintegratoare. În acela?i moment, ochii lui s-au întâlnit cu Isabel, care intrase în camer? prin u?a din spatele meu. Baffin a încremenit cu mâinile dep?rtate...
„Acest lucru nu poate fi posibil!”, a ?optit el, îngrozit, devenind brusc palid. „Folosi?i androizi Cobra! O s? v? raportez; ?ti?i c? dup? accidentul de pe Sitis au fost interzise în toat? galaxia...”
Am ridicat din umeri, impasibil:
„Spune?i-le asta celor care m-au trimis. Pân? atunci, v? sf?tuiesc s? v? controla?i mi?c?rile. Chiar nu ?tiu ce se întâmpl? cu Isabel în ultima vreme. Acum câteva momente am g?sit-o torturând un biet tip care a avut proasta inspira?ie s? o s?rute. Probabil e influen?a epocii...”
„Ce mai a?tep?i?” a spus Baffin, iritat. „Programeaz? generatorul ?i s? mergem. Abia a?tept s? ajung acolo, s? angajez un avocat bun ?i s? fiu din nou liber în trei zile...”
L-am privit drept în ochi:
„Îmi pare r?u, Baffin, dar cred c? ?i eu am fost influen?at de aceast? epoc? în care te-am a?teptat mai mult de un an. Epoca în care a trebuit s? scriu un roman mizerabil pentru a-?i atrage aten?ia... Acum, de exemplu, îmi vine s? scriu un raport despre capturarea ta. Isabel, ai grij? de el!”
Înainte de a închide u?a, m-am uitat atât la expresia îngrozit? a lui Baffin, cât ?i la chipul radiant al lui Isabel, în timp ce mergea spre el cu mâna întins? pentru a-l saluta:
„Pân? se întoarce, hai s? ne prezent?m. Eu sunt Isabel!”
Dup? ce l-am predat pe Baffin la Tribunalul Temporal pentru Infrac?iuni, am r?mas singur cu Isabel în casa acum pustie, a?a c? am întrebat-o:
„?tii, Isabel, am vrut de mult s?-?i pun o întrebare mai intim?.”
„Ei bine, întreab?-m?, ce mai a?tep?i”, a spus ea zâmbind viclean.
„Androizii din categoria Cobra, din care tu faci parte, sunt pe deplin func?ionali, adic? ?tii tu, m? refer la func?ia sexual?”.
Isabel a început s? zâmbeasc? mai tare ?i în cele din urm? a r?spuns:
„Bineîn?eles c? suntem pe deplin func?ionale ?i în aceast? privin?? . Am fost construite pentru a fi amante perfecte, astfel încât în anumite misiuni s? putem folosi sexul ca arm?.”
M-a apucat de mân? ?i m-a tras spre dormitor ?i a spus:
„Cel mai bine ar fi s?-?i demonstrez asta practic, ca s? vezi de ce sunt capabil.”
Da, mi-a ar?tat cu vârf ?i îndesat de ce este capabil? o amant? perfect?, a?a c? acum v? pot da un sfat în cuno?tin?? de cauz?: dac? ave?i ocazia, nu evita?i s? face?i sex cu un android Cobra: este cea mai complet? experien?? sexual? pe care o poate avea cineva!