proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cea din urm? cititoare


În anul 2050 num?rul de scriitori a ajuns în România la un procent de 99,99% din popula?ia ??rii. În mod corespunz?tor, num?rul de cititori în cadrul popula?iei de peste 18 ani a ajuns la un num?r de numai 17 cititori la un milion de locuitori. Preciz?m c? datele de mai sus se refer? strict la literatura beletristic?.
(Extras din comunicatul Institutului Na?ional de Statistic? pe anul 2050)
Cu ochii pe comunicatul Institutului Na?ional de Statistic?, l-am rugat pe ?oferul taxiului s? se gr?beasc?. ?oferul nu a r?spuns nimic, ci doar mi-a ar?tat cu un gest ?irul de ma?ini din fa?a noastr? care se mi?ca cu viteza melcului.
Vina era numai a mea, fiindc? ar fi trebuit s? plec mai devreme de acas?, dar s-a întâmplat c?, fiind prima licita?ie la care participam, am aflat abia în ultimul moment c? nu se putea pl?ti la licita?ia câ?tigat? decât cu numerar. Habar n-aveam de ce, dar din cauza asta a trebuit s? bat toate bancomatele cartierului pentru a face rost de suma necesar?. Am reu?it s? strâng trei mii de euro, oricum nu aveam de gând s? licitez mai mult, ?i am luat un taxi – n?scut din neamul melcilor – spre Pia?a Sfatului, unde avea loc ultima licita?ie a verii.
Când în cele din urm? am ajuns, sunetul fântânei arteziene din mijlocul pie?ei parc? a avut darul s? m? mai calmeze pu?in ?i am pornit-o cu pa?i repezi spre cortul unde avea loc licita?ia. Am pl?tit ca în trans? taxa de participare ?i am intrat în cort. În?untru era o semiobscuritate care m-a împiedicat pe moment s? v?d altceva decât scena luminat?.
O plasatoare m-a luat de bra? ?i m-a dirijat spre primul rând, acolo unde st?teau cei care aveau de gând s? liciteze. Tot ea mi-a dat o palet? pe care scria mare, cu vopsea fluorescent?, num?rul 7. Mi se p?rea un num?r norocos, a?a c? mi-am îndreptat aten?ia asupra scenei unde tocmai se terminase o licita?ie. Se licitase pentru un b?rbat cam de 45 de ani ?i cel care prezenta licita?ia l-a poftit pe câ?tig?tor pe scen? s? pl?teasc? ?i s? î?i ia în primire câ?tigul.
— Dup? cum vede?i, este un exemplar extrem de reu?it, spunea comentatorul în timp ce câ?tig?torul licita?iei pl?tea la casieria improvizat? pe scen?. Sem?na perfect cu Ion Creang? în tinere?e ?i probabil din cauza asta licita?ia a urcat pân? la recordul zilei, adic? de trei mii dou? sute de euro.
În timp ce cei doi coborau de pe scen?, prezentatorul le reamintea una din regulile de baz? ale licita?iei:
— Nu uita?i c? pute?i s? v? folosi?i de talentele celui mai bine plasat exemplar timp de 24 de ore ?i mâine la aceea?i or? trebuie s? fi?i cu el înapoi, altfel vor urma penaliz?ri.
Se vede treaba c? acela care câ?tigase licita?ia era un obi?nuit al casei, fiindc? a fluturat nep?s?tor din mân? ?i a ie?it din cort urm?rit de privirile invidioase ale celor prezen?i.
Pe scaunele din spate erau spectatorii care intrau pe baz? de bilet de participant, dar care erau curio?i s? afle cât mai multe am?nunte ?i care sperau s? adune cândva ?i ei suficien?i bani ca s? poat? participa cândva la o licita?ie. Fiindc? în mod sigur erau scriitori la fel de neciti?i ca mine. Pân? la licita?iile trecute, pe acolo îmi f?ceam ?i eu veacul, cu gândul s? mai cap?t ceva experien?? ?i s? mai v?d care sunt pre?urile.
Între timp, prezentatorul licita?iilor a f?cut un semn spre culise ?i de acolo a ap?rut o fat? superb?. Era o ?aten? cu nuan?e ro?cate, cu ochii de un verde ireal ?i un corp ca de zei??. Avea pe ea o scurt? rochi?? albastr?, care îi dezvelea picioarele bronzate ?i bine f?cute.
A ajuns în fa?a scenei ?i a f?cut o mic? reveren??, ?i to?i cei prezen?i au început s? aplaude, inclusiv eu, de?i nu ?tiu cum mi-a venit impulsul ?sta.
— Ultima licita?ie a serii va avea loc pentru Roxana, o prezen?? minunat? care, pentru a-?i prezenta cu adev?rat toate talentele, ne va recita o poezie. Ce ai preg?tit pentru noi, Roxana? S-a întors el spre fat?.
— M-am gândit s? recit ultimele versuri din poezia „Murim ca… mâine” de Magda Isanos. Este o poezie trist?, care se refer? la efemeritatea vie?ii, a?a c? nu pot fi acuzat? c? încerc s? v? atrag aten?ia printr-o poezie vesel? ?i plin? de via?? la fel ca mine.
A tras adânc aer în piept, apoi a ridicat ochii spre cer ?i a început:
„?i-mi pare-a?a ciudat c? se mai poate
g?si atâta vreme pentru ur?,
când via?a e de-abia o pic?tur?
între minutu-acesta care bate
?i cel?lalt – ?i-mi pare ne-n?eles
?i trist c? nu privim la cer mai des,
c? nu culegem flori ?i nu zâmbim
noi, care-a?a de repede murim.”

A f?cut o pauz? ?i, cum eram mai aproape de scen?, am v?zut c? avea minuna?ii ei ochi verzi în lacrimi. A plecat ochii spre noi ?i am fost convins c? a privit drept în ochii mei, ?i atunci mi-am dat seama c? trebuie s? câ?tig licita?ia cu orice pre?.
Avea o voce melodioas?, pe care î?i era drag s? o ascul?i, ?i a continuat:
— Abia a?tept s? v?d cine m? va aprecia la adev?rata mea valoare!
Prezentatorul i-a luat microfonul ?i a spus:
— Pute?i avea doar pentru dumneavoastr? aceast? adev?rat? minune cu ochii verzi pentru fix 24 de ore, dar numai dac? câ?tiga?i licita?ia care porne?te de la... numai o mie de euro.
Am vrut s? pornesc eu licita?ia din pricina unei supersti?ii legate de cel care liciteaz? primul, dar un tip sl?bu? ?i plin de negi din scaunul de lâng? mine a ridicat brusc bra?ul.
— Licitatorul cu num?rul ?ase a deschis licita?ia. Cine ofer? mai mult de o mie de euro.
Dincolo de el era o matroan? dolofan? care a ridicat o mân? plin? de inele de aur ?i a spus cu o voce sonor?:
— O mie cinci sute!
Am tres?rit nepl?cut surprins, fiindc? licita?ia cre?tea prea abrupt pentru gusturile ?i banii mei.
Câteva clipe s-a l?sat lini?te, apoi de la cap?tul ?irului de scaune cu licitatori s-a auzit:
— Dou? mii de euro!
— Licitatorul cu num?rul unu a licitat dou? mii de euro! Ofer? cineva mai mult pentru Roxana?
S-a l?sat o t?cere mormântal?, iar Roxana, ca pentru a atrage aten?ia asupra ei, a ridicat bra?ele perfecte spre tavanul cortului, ca ?i cum ar fi vrut s? ne atrag? aten?ia, ?i iar am fost sigur c? a privit spre mine.
— Dou? mii de euro, o dat?, dou? mii de euro de dou? ori, a spus prezentatorul, ?i atunci mâna mea a ?â?nit în sus ?i am strigat cu cea mai ferm? voce pe care am g?sit-o în sufletul meu îngrijorat de faptul c? a? putea-o pierde pe superba fat?.
— Trei mii de euro! am spus eu cu o voce calm?.
Voiam s? risc totul pe o carte ?i s? le demonstrez celorlal?i c? eram plin de bani ?i c? o vreau neap?rat pe fata care mi-a zâmbit dulce.
Cei de lâng? mine m-au privit urât, dar se pare c? mica mea stratagem? a dat roade, fiindc? nu a mai licitat nimeni.
M-am trezit abia când cei din sal? au început s? aplaude ?i prezentatorul a spus:
— Licita?ia a fost câ?tigat? de licitatorul cu num?rul ?apte! Pofti?i, v? rog, domnule, pe scen? s? pl?ti?i cei trei mii de euro ?i s? v? felicit?m pentru achizi?ia f?cut?!
Ca în trans? am ajuns pe scen?, am pl?tit, apoi împreun? cu Roxana am coborât scena în aplauzele furtunoase ale celor prezen?i.
— Nu uita?i, a spus prezentatorul în urma noastr?: peste 24 de ore a?tept?m s? ne aduce?i înapoi intact? aceast? comoar?. S? ave?i grij? de ea!
Afar? ne a?tepta limuzina firmei de licita?ii ?i ?oferul ei, care era ?i bodyguard, ne-a deschis portiera ?i m-a felicitat dup? ce ne-a v?zut instala?i.
— A?i f?cut cea mai bun? afacere în seara asta domnule. Felicit?ri!
— Sta?i a?a! am spus eu gr?bit. A? vrea s? fac o fotografie cu Roxana în fa?a fântânii arteziene.
— Asta se poate, a acceptat ?oferul, dar s? nu uita?i c? se consum? din timpul dumneavoastr?.
Dup? ce am a?teptat s? se porneasc? apa, Roxana s-a a?ezat pe marginea fântânii ?i a privit serioas? spre mine cu minuna?ii ei ochi verzi. Am scos câteva exemplare din volumul pe care urma s? îl citeasc? ?i i l-am pus în mân?. Eu am oprit trei exemplare ?i în timp ce ea privea încântat? spre mine, ?oferul a f?cut fotografia. A ie?it minunat?.
Aveam de acum imortalizat pentru vecie micul meu moment de glorie, a?a c? ne-am îndreptat spre limuzin?.
Dup? ce a aflat adresa unde urma s? ne duc?, ?oferul a pornit ca în tromb? ?i toate ma?inile din drum îi d?deau prioritate ca ?i cum ar fi avut girofarul ?i sirena pornite. Nu avea a?a ceva, dar limuzina era recunoscut? de toat? lumea ?i impunea un respect tacit tuturor.
Când am ajuns acas? la mine, din nou ?oferul ne-a deschis portiera ?i am sim?it privirile invidioase ale vecinilor cum m? urm?reau de dup? perdele. Eram sigur c? zile ?i zile întregi pe strada mea avea s? se vorbeasc? numai despre victoria mea.
— La revedere! ne-a spus ?oferul ?i a ad?ugat: mâine la aceea?i or? am s? vin dup? Roxana.
Am intrat în locuin?? ?i, spre bucuria mea, am v?zut c? fata a p?rut încântat? de interiorul casei mele. Vizita ei pornea sub cele mai bune auspicii, se vedea asta în privirea ei. A vrut s? intre mai întâi în baie ?i eu am privit cercet?tor în jur. De?i aranjasem totul înainte de a plecat s? licitez, voiam ca totul s? fie perfect.
— Cum suntem de vârste apropiate, eu propun s? ne tutuim, a spus Roxana dup? ce a ie?it din baie ?i eu am aprobat plin de entuziasm.
A privit cercet?tor în jur ?i a ad?ugat:
— De obicei totul are loc în sufragerie, dar am v?zut c? ai o baie foarte frumoas? ?i o cad? jacuzzi pe m?sur?, a?a c? propun s? începem în baie.
Am f?cut ochii mari, fiindc? asta chiar c? mi se p?rea ceva minunat. Nu m-a l?sat s? continuu ?i a spus:
— Cum ?i se pare propunerea mea: eu, dezbr?cat? în cad?, iar apa parfumat? ?i plin? de spum? fo?nind în jurul meu.
— E o idee minunat?! am spus eu sugrumat de emo?ie ?i am fugit în baie s? preg?tesc cada pentru a primi în ea trupul de zei?? al Roxanei.
Când am chemat-o, a venit ?i, cu o dezinvoltur? care m-a dezarmat, s-a dezbr?cat complet ?i a intrat în spuma albastr?. Mi s-a p?rut c? este cu adev?rat Venus care intr?, în loc s? ias? din spuma m?rii.
— A?tept cartea, m-a dezmeticit ea din vise, ?i poate c? î?i aduci ?i un scaun, ca s? stai comod.
Am f?cut ?i una, ?i alta, apoi ea, dup? ce s-a ?ters pe mâini ca s? nu ude romanul meu, a început s? citeasc?, dup? ce m-a v?zut instalat pe scaunul comod:
— „S? n-o s?ru?i pe Isabel”, povestiri de Sergiu Some?an.
M-a privit ??galnic peste marginile volumului, apoi cu vocea ei melodioas?, a început s? citeasc? din prima povestire din volum: „T?ietorul de lemne”.
— Cobora odat? cu ce?urile toamnei din mun?ii din zare ?i toat? lumea credea c?…
Am închis ochii ?i m-am l?sat cuprins de farmecul textului meu ?i de vocea ei melodioas?. Eram cu adev?rat un scriitor norocos. Nu numai c? volumul meu era citit de o fat? încânt?toare ?i care sem?na atât de mult cu eroina din carte, dar mai era citit ?i cu voce tare. Pentru c? în ciuda p?rerilor contrarii, contractul licita?iei stipula clar c? era obligat cititorul adjudecat s? citeasc? în total opt ore din cartea celui care câ?tiga licita?ia, apoi opt ore de somn, urmate de opt ore de discu?ii despre cartea citit?. Nici vorb? de citit cu voce tare. ?i nicio atingere de orice natur? în tot acest timp. Condi?iile s-au în?sprit pe m?sur? ce num?rul de cititori sc?dea ?i se g?seau tot mai greu.
Noroc c? o persoan? cu ini?iativ? s-a gândit s? organizeze aceste licita?ii, astfel c? scriitori care doreau cu orice pre? s? î?i g?seasc? m?car un singur cititor puteau rezolva asta, dac? erau dispu?i s? pl?teasc?. În toate marile ora?e ale ??rii se organizau astfel de licita?ii ?i erau la mare pre? cititorii profesioni?ti care sem?nau cu marii scriitori ai literaturii române sau universale. Dar eu eram mul?umit cu ce câ?tigasem în seara asta ?i z?u dac? volumul meu nu îmi p?rea cu mult mai bun, citit fiind de fata cu aceast? voce melodioas?.
Am auzit ?i c? au ap?rut a?a-numi?ii „cititori s?lbatici”, adic? oameni care nu se supuneau niciunei reglement?ri ?i care citeau câteva ore pe furi? pe numai câteva zeci de euro. Problema este c? nu erai sigur c? un astfel de cititor s?lbatic chiar citea ceea ce îi puneai în fa??. Unul dintre confra?i mi-a povestit c? s-a încumetat ?i a apelat la serviciile unui astfel de cititor. L-a costat numai o sut? de euro, este adev?rat, dar omul a stat patru ore cu cartea lui în fa?? întorcând din când în când paginile. Nu a urmat nicio discu?ie despre textul citit ?i prietenul meu nici nu era sigur c? a citit cu adev?rat ceva, a?a c? nu a mai fost tentat s? repete experien?a. Din acest motiv, adev?ra?ii cititori profesioni?ti s-au reunit în adev?rate asocia?ii, formând în cele din urm? adev?rate ghilde.
Cufundat în gânduri, nici nu am observat c? Roxana s-a oprit din citit ?i m? privea t?cut?.
— S-a întâmplat ceva? am întrebat eu îngrijorat.
— S-a r?cit apa... a spus ea.
— S? mai dau drumul la ap? cald?? am întrebat eu, dar ea a cl?tinat din cap.
— Nu, fiindc? dac? stau prea mult în ap? mi se încre?e?te pielea. A fost bine, a fost frumos, dar cred c? mai bine ne-am muta în sufragerie.
Mi-a întins cartea, a ie?it din cad?, la fel de dezinvolt? cum a intrat ?i tot f?r? s? se fereasc? de mine, apoi, dup? ce s-a ?ters bine, a luat un halat pufos ?i alb pe ea ?i am trecut în sufragerie.
Am profitat de prilej ?i i-am mai f?cut o fotografie cum ghemuit? în fotoliu, cu picioarele adunate sub ea ?i cu romanul meu în mâini era gata s? reia lectura.
Fotoliile pe care ne-am a?ezat erau comode, a?a c? a continuat lectura tot cu voce tare.
Pe la jum?tatea c?r?ii, am v?zut-o c? se întinde ?i începe s? ca?te:
— Am citit destul pentru seara asta, a?a c? eu zic s? mai l?s?m ?i pe diminea??.
Am fost de acord, am preg?tit, ajutat de ea, o cin? frugal?, apoi, dup? ce am cinat, ne-am preg?tit de culcare.
I-am ar?tat patul larg ?i comod unde urma s? doarm? ea ?i am spus:
— Eu am s? dorm aici pe canapea, ca s? te p?zesc peste noapte!
— Nici vorb?, aici în pat lâng? mine, ca s? m? po?i p?zi mai bine!
Pân? la urm?, m-am a?ezat ?i eu la marginea patului ?i, dup? ce s-a f?cut comod?, m-a întrebat:
— ?i acum ce ai s? faci? Ai s? stai toat? noaptea ?i ai s? prive?ti la mine?
Nu am r?spuns nimic, ci doar am înclinat din cap ?i, în cele din urm?, ea a închis ochii, ?i eu doar m? uitam la ea, parc? nevenindu-mi s? cred ce noroc a c?zut pe mine. Avea buzele bine conturate ?i pline de senzualitate, f?cute parc? pentru iubit ?i nu pentru citit, dar mi-am alungat oripilat gândul din minte.
Se pare c? totu?i dorin?a mea s? o privesc toat? noaptea nu a putut s? m? ?in? prea mult? vreme treaz, fiindc? în cele din urm? somnul m-a învins ?i m-am trezit spre diminea?? întins de-a binelea în pat. ?i asta nu ar fi fost nimic, dar Roxana era cuib?rit? în bra?ele mele. Halatul pufos de baie alunecase într-o parte ?i mâna mea ajunsese printr-un gest incon?tient, desigur, pe sânul ei stâng.
Mi-am tras-o ca ars?, am coborât cât am putut de încet din pat ?i am plecat s? preg?tesc micul dejun, nu înainte de a o înveli bine pe Roxana. Cât am pr?jit ou?le cu ?unc?, m? gândeam numai la sacrilegiul pe care tocmai îl s?vâr?isem: atinsesem pe cineva din nobila Ghild? a Cititorilor. Pentru a?a ceva, îmi putea fi retras pe via?? dreptul de a licita ?i de a mai câ?tiga vreodat? vreun cititor, indiferent câ?i bani a? fi avut. Speram ca Roxana s? fi dormit suficient de adânc ?i s? nu fi sim?it nimic din sacrilegiul meu involuntar.
În timpul micului dejun, nu a mai pomenit nimic de noaptea trecut? ?i apoi am trecut la o nou? sesiune de lectur?, iar dup?-amiaz?, când a terminat de citit micul meu roman, am trecut la discu?ii.
Totul a decurs perfect ?i, când a sosit vremea, am condus-o la poart?, unde limuzina a?tepta deja.
Ne-am luat la revedere ?i am promis c? voi face totul s? mai câ?tig 24 de ore cu ea la viitorul meu roman la care deja lucram de zor de câteva zile.
Dup? ce limuzina a luat col?ul str?zii, am r?mas cu ochii spre Tâmpa, muntele emblematic al Bra?ovului, ?i m-am gândit mai bine la viitoarea licita?ie.
Oare s? îmi încerc norocul tot la Roxana sau merita s? m? deplasez pân? la Bucure?ti ?i s? încerc s? licitez pentru cititorul care am auzit c? sem?na cu Mihai Eminescu când era tân?r?
Am intrat gânditor în cas? f?r? s? fi ajuns la vreo concluzie. Mai aveam destul? vreme pân? s? m? hot?r?sc, fiindc? romanul era scris abia pe jum?tate.
(S? sper?m c? povestirea de mai sus va r?mâne doar o simpl? povestire SF distopic? ?i nimic mai mult!)