Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Omul din umbre

de Cezar C. Viziniuck



Omul nu avea un nume sau îl uitase cu timpul. Mergea pe str?zile înguste ale unui ora? care îi era str?in, de?i tr?ise acolo dintotdeauna. La trecerea lui, zidurile p?reau s? se strâng?, iar ferestrele îi întorceau un reflex gol. Uneori se întreba dac? cineva, într-un col? de lume, îi rostise vreodat? numele cu dorin?? sau cu blânde?e, dar întrebarea se izbea de t?cere, ca o insect? de un geam.

Niciodat? nu fusese iubit. Nu cu iubirea care face oamenii s? devin? temerari sau tandri. Nu cu iubirea care sfâ?ie ?i las? urme. Fusese privit în treac?t, i se adresaser? cuvinte de polite?e, dar niciodat? un gest nu-l smulsese din cea?a în care tr?ia. Se gândea uneori c? poate chipul lui era invizibil, c? vocea lui nu avea greutate, c? umbra lui nu se alungea ca a celorlal?i în amurg.

Î?i amintea o fat? din copil?rie. Într-un parc, sub lumina palid? a zilei, ea se juca cu al?i copii, iar el o privea de departe. Într-o zi, a încercat s? se apropie, dar când ea ?i-a întors privirea, ochii i-au alunecat peste el, ca ?i cum ar fi fost doar un fir de aer.

Mai târziu, în tinere?e, povestea s-a repetat cu alte femei. Într-o noapte, într-o cârcium?, una dintre ele i-a zâmbit. A sim?it un tremur ciudat, dar când a încercat s?-i vorbeasc?, ea privea deja în alt? parte, sorbind din alt? conversa?ie. Era ca ?i cum via?a îi juca o fars? crud?: îl apropia de marginea unei posibilit??i doar ca s?-l arunce din nou pe ??rmul nep?s?rii.

Cu anii, a încetat s? mai caute. Nu din resemnare, ci pentru c? a în?eles c? iubirea nu e un drept, ci un accident, iar el era dintre aceia care nu se împiedic? niciodat? de întâmplare. Se obi?nuise cu zilele egale, cu hainele f?r? miros str?in, cu patul unde absen?a era singura certitudine.

Într-o zi, a sim?it c? cineva îl prive?te. Într-o pia?? pustie, o femeie în rochie întunecat? îl urm?rea de pe o banc? de piatr?. Nu era frumoas? ?i nici tân?r?, dar ochii ei aveau o greutate stranie. Pentru o clip?, a crezut c? universul f?cuse o gre?eal?, c? în sfâr?it cineva îl vedea cu adev?rat. S-a apropiat stângaci, dar exact când voia s?-i vorbeasc?, femeia ?i-a mutat privirea spre un cer?etor care trecea pe lâng? ei.

El a r?mas nemi?cat. Cu gura întredeschis?, sim?ind cum lumea îl împingea înapoi în col?ul lui de umbr?.

În noaptea aceea, întorcându-se acas?, a în?eles ceva. Poate, ?i-a spus, nici nu existase vreodat? cu adev?rat.

Cezar C. Viziniuck (armaghedon) | Scriitori Români

motto: •Daca astepti sa faci ceva pana cand esti sigur ca-l vei face bine, e foarte probabil sa nu faci mare lucru niciodata. – Win Borden

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro