Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Discipolii zeilor de alt?dat?

de Ionu? Caragea

Capitolul XIX – Purificarea

— Cea mai bun? arm? este atacul! rosti Abdelkader, expertul militar al Vechii Federa?ii, c?lit în multe b?t?lii înainte de pandemie.
— Avem un avantaj de care putem profita, confirm? Vilo del Migolo în timp ce-?i mângâia u?or sprâncenele stufoase.
Zen Dyva le reaminti celor prezen?i de ultimele pierderi de pe Nede:
— Dac? vom a?tepta, precum am f?cut în Karan, le d?m ?i mai mult timp s?-?i m?reasc? for?ele. Din informa?iile adunate de Val Remo, lenurienii au construit deja 15 nave Saytan care a?teapt? s? fie echipate cu sute de Val’thor ?i mii de androizi.
— Abia a?tept s?-i tai bra?ele lui Jafar, izbucni Ushu Mayuna, plimbându-?i lama katarului pe încheietura bra?ului superior.
— Perseus este gata de ac?iune, spuse Val Remo cu o voce rece, la fel de r?zbun?toare...
— Precum ?i Terra Nova ?i Tavares, interveni Farlaah, privindu-l ironic pe Peter Soderling, care nu se afla în gra?iile khvarilor a?a cum acesta ar fi vrut.
Îns? liderul Noii Federa?ii, f?r? s? se lase mai prejos, le aduse aminte c? noile navete Suhoy X310 sunt gata s? echipeze “bijuteriile” alian?ei.
— Oameni buni, le întrerupse Namur discu?ia, sim?indu-le ego-urile cum lucreaz? pe sub piele, mai mult ca niciodat? trebuie s? fim uni?i! Trebuie s? ac?ion?m ca o singur? for?? ?i s? uit?m pentru o clip? vechile divergen?e. Altfel...
— Namur are dreptate, spuse Lerman luându-i partea fiului s?u, care tocmai î?i adusese aminte de Luana ?i nu mai reu?ea s?-?i continue fraza. Trebuie s? fim împreun?, s? l?s?m socotelile despre putere ?i profit pentru alt? dat?...
— Acesta sper c? nu este vreun apropo la adresa khvarilor, i-o t?ie Vilo del Migolo.
— Ce este al vostru este pus deoparte, Vilo. Simt cumva vreo urm? de nemul?umire?
— Oh, nu... Darurile voastre sunt întotdeauna binevenite. Tocmai de aceea vedem în cucerirea Nedei o prioritate...
— Re?eaua este preg?tit?? îl întreb? Farlaah pe Ushu Mayuna.
— Re?eaua func?ioneaz? cu maxim? eficien??. Optzeci de Ushu în fiecare nav?, concentra?i la maxim. Doctorul Asafa Lemaitre a optimizat toate sistemele.
— S? sper?m c? nu vor fi pierderi, spuse Lerman. Le vom monitoriza func?iile ?i îi vom sus?ine cu Zetta.
— Perfect, domnilor, concluzion? Farlaah. Ce mai a?tept?m? Cu Dumnezeu înainte!

*

Navele alian?ei f?cur? trei salturi, deoarece nu voiau s? solicite negustorii clona?i pe o perioad? lung? de timp. Primul fusese la baza de pe Ganimede, satelitul lui Jupiter, al doilea la jum?tatea distan?ei dintre sistemul Solar ?i Nede, lâng? un câmp de asteriozi, iar ultimul la câteva sute de mii de kilometri de Velora, cea mai îndep?rtat? planet? din sistemul Nagur. Faarlah se afla la bordul navei Tavares, secondat îndeaproape de Abdelkader, Namur ?i Lerman. Liderul alian?ei ?tia c? trebuie s? fie precaut, cu siguran?? c? lenurienii l?saser? câ?iva sateli?i de observare în zon?.
Khvaria era condus? de Ushu Mayuna ?i Vilo del Migolo, iar Terra Nova fusese l?sat? pe mâinile insistentului Peter Soderling, care voia cu tot dinadinsul s? comande o parte din flot?. Suara ?i experimentatul Zen Dyva îi suflau în ceaf?, dar liderul Noii Federa?ii era satisf?cut de victoria „moral?” pe care o ob?inuse.
Val Remo era trist ?i t?cut. Chiar dac? Perseus avea misiunea cea mai dificil?, trebuind s? se infiltreze în liniile inamice, gândurile sale erau mereu la Luana. Ini?ial, Faarlah nu fusese de acord s?-l lase s? participe la aceast? misiune, dar nimeni nu-l putea opri s? se r?zbune pe Anuk.
Perseus era singura nav? capabil? de camuflare. Oricât de mult încercase alian?a s? ob?in? patentul scutului invizibil pentru noile nave, cei de pe Babel 2 nu se l?saser? cump?ra?i, tocmai pentru c? se temeau ca nu cumva s? fie ataca?i cu propria lor tehnologie. În zadar se chinuiser? khvarii s? duplicheze componentele scutului în replicatoare, computerele nu erau capabile s? recunoasc? aliajele din care acestea erau alc?tuite.

*

Chiar dac? sateli?ii de observare de pe orbita Velorei detectaser? apropierea flotei inamice, lenurienii nu reu?iser? s?-?i cheme în timp util toate navele care patrulau în sistemul Nagur sau în sistemele vecine. Jafar Al’Karuum, care se afla în Urluz, în toiul unei orgii sexuale, primi un mesaj de urgen?? de la comandantul navei Ula, cea mai redutabil? dintre toate navele Saytan aflate în docurile sta?iei orbitale Kling. Liderul negustorilor Tzulu îl anun?? la rândul s?u pe Anuk, care se afla într-o inspec?ie la Raptor ?i Eldena, apoi se teleportar? amândoi la bord.
Fa?? în fa?? se aflau trei nave ale alian?ei contra ?apte nave ale lenurienilor. Perseus st?tea ascuns? ?i a?tepta momentul prielnic pentru a-?i trimite „sufletele fl?mânde”. Lupta se încinse. Navetele Val’thor ie?ir? primele din m?runtaiele flotei lenuriene ?i atacar? masiv scuturile alian?ei. Îns? Peter Soderling replic? imediat cu rapidele Suhoy X310, acestea dovedindu-se mu?telele de titan ale Laponiei. Anuk îl privi furios pe Jafar. Liderul negustorilor îi spuse s? nu-?i fac? griji ?i îi transmise generalului Thran s? deschid? focul Nirval. Nava sa, Hin’Jar, flancat? din toate p?r?ile de celelalte nave Saytan, trase primul tir ?i scutul frontal al Khvariei fu redus la 70%. Un altul urmat de un altul ?i lui Vilo del Migolo i se ridic? smocul de p?r de pe cap în semn de panic?, încercând cu disperare s? compenseze cu energia scuturilor laterale. Ushu Mayuna înjura de mama focului, dorindu-?i r?zbunarea, dar tot ce putea face era s? trag? în nenorocitele de Val’thor pilotate de nenoroci?ii de androizi. Val Remo reu?i s? se apropie la distan?a care îi permitea s? teleporteze bomba cu suflete, a?teptând coborârea scutului defensiv al navei Hin’Jar. Ultimul foc ?i Khvaria se împr??tie într-un spectacol de lumini în vidul întunecat. Lui Namur i se opri inima în loc. Era propriul s?u gând sau era con?tiin?a lui Uezen care îi spuse s? închid? ochii pentru o clip??
Dup? câteva secunde, urm? o explozie surd?. Un curent rece de aer invad? camera de control a navei Hin’Jar. Negustorii tu?eau, r?cneau ?i mârâiau. Pielea lor c?p?tase culoarea vine?ie, iar mimica fe?ei lor devenise de nerecunoscut. Generalul Thran privea îngrozit f?r? s? în?eleag? nimic. Deodat? pântecele negustorilor se balonar? peste m?sur? ?i v?rs?turi violente umplur? camera. Mirosul era de nedescris, ca ?i cum ar fi fost deschise por?ile de la morga spitalului din Zayon. Vocile negustorilor se schimbar? brusc, timbrul lor obi?nuit devenind foarte grav ?i amenin??tor. Unii vorbeau pe o limb? necunoscut? ?i atacau ca ni?te animale de prad?, mu?cându-i pe ceilal?i. Al?ii se auto-mutilau înfigându-?i obiecte ascu?ite în membrele care le ac?ionau f?r? control ?i ap?sau pe comenzile de atac. Apoi fugeau în toate direc?iile ?i sfâr?eau lovindu-se cu capul de pere?i. Buc??i de creier pluteau în b?l?i imense de sânge amestecat cu vom?. Hin’Jar începu s? trag? la întâmplare. Un tir puternic zgudui Ula, iar Anuk fu nevoit s? ordone distrugerea poseda?ilor.
Distrugerea Khvariei ?i situa?ia Luanei îi sl?biser? lui Namur puterea de concentrare. Anuk profit? ?i îi intr? din nou în minte. De data aceasta nu întâmpin? aceea?i rezisten?? ca la primul atac, atunci când se apropiase la o distan?? suficient? de Terra, dar fusese contrat de mintea lui Lerman, a Suarei ?i a fiului lor. Prin urmare, maleficul edenian reu?i s? afle totul despre bomba cu suflete, negustorii clona?i ?i accentuarea bolii Luanei. Râse puternic, planul lui func?ionase perfect, dar ceva îi atrase curiozitatea. Era un loc în mintea lui Namur unde nu reu?ea s? p?trund?. Oare ce secret se ascundea acolo? S? fie oare cheia distrugerii întregii alian?e? S? fie harta tuturor edenienilor r?spândi?i în univers? Se concentr? ?i mai puternic, folosindu-?i toat? energia, pân? la epuizare. În cele din urm? reu?i. Atunci v?zu pentru prima oar? Obscuris ?i Celestia. Iar când îi v?zu ?i chipul lui Democles, tr?i cu adev?rat revela?ia. Tot r?ul pe care îl f?cuse fusese în numele unui idol mincinos. Pentru prima oar? de la p?r?sirea planetei Eden, o lacrim? îi curse pe obraz...
Deodat?, un val de întuneric acoperi întregul spa?iu de lupt?. Apoi se auzi o bubuitur? puternic? urmat? de un pârâit asurzitor. Umbrele treceau cu miile prin noua fisur? deschis? spre universul fiin?elor vii, c?utând corpuri pe care s? le posede. Acestea erau protejate de Sariman ?i de to?i ceilal?i îngeri din nivelurile inferioare ale Purgatoriului.
Peste câteva minute se auzi un nou bubuit de tunete puternice ?i se deschise o alt? fisur? prin care trecea marele înger Ethiel, care avea glasul ca un vuiet de ape dezl?n?uite. Din spatele aripii sale stângi ie?ea o sabie ascu?it?, cu dou? t?i?uri, cu care se lupta împotriva îngerilor r?zvr?ti?i. În spatele aripii drepte st?teau înghesuite umbrele pe care reu?ise s? le prind? cu biciul s?u cu fulgere. Ethiel avea ochii ca jarul încins, iar corpul s?u alb ca z?pezile Laponiei era înconjurat de o aur? multicolor?.
Îngerul Karon st?tea în spatele lui Ethiel ?i ?inea în mâini cartea karmelor întunecate, marcat? cu semnul întors al crucii. În ea scria numele umbrelor capturate sau ucise. Lâng? el se afla Temuu Kamoon, copilul înger care tr?gea cu arcul fulgere albastre...

*

Anuk primi vizita lui Sariman, tocmai când se gândea la Asiria ?i gre?elile pe care le f?cuse pentru a fi împreun? cu ea. Liderul îngerilor r?zvr?ti?i din nivelurile inferioare ale Purgatoriului era înalt pân? la tavan, avea corpul ?i aripile negre, iar ochii s?i adânci ?i întuneca?i absorbeau lumina din jur. În spatele s?u se aflau îngerii Kabaraam, Azibar, Ramon ?i umbrele care reu?iser? s? fug? din calea lui Ethiel. Sariman îi porunci lui Anuk, cu o voce puternic? ?i metalizat?, ca toate umbrele s? î?i g?seasc? noi corpuri de posedat în rândul armatei lenuriene.
Anuk pierduse totul, dar nu î?i pierduse definitiv credin?a în Democles. Regreta amarnic c? fusese corupt de Z’Davaar ?i se rug? în gând s? fie iertat. Apoi ap?s? pe butonul de autodistrugere ?i un spectacol imens de lumini invad? cerul...

*

Când primi vestea despre dispari?ia Luanei, pe Namur îl potopir? lacrimile. ?inea în mâinile sale tremurânde ultima scrisoare a iubitei sale ?i citea printre junghiuri, nevenindu-i s? cread?:

„Namur, alegerile mele au fost un ?ir nesfâr?it de erori. De ce am supravie?uit la toate acestea? Cu ce scop? Nu exist? r?spunsuri adecvate la asemenea întreb?ri. Mi-e doar r?u, r?u de via?? ?i simt nevoia de-a disp?rea de pe suprafa?a p?mântului. Nu te vreau. Nu vreau s? te ag??i de sinistrele mele realit??i. Ele nu sunt frumoase la vedere, nici m?car pentru mine. Tu e?ti sincer ?i întreg, autentic ?i str?lucitor. Dac-a? fi putut s? m? asem?n cuiva, a? fi vrut s? m? asem?n cu tine. Chiar dac? ai propriile tale suferin?e, ai ?tiut s? faci din ele un lucru admirabil. Într-un final, ?tii, nu m? voi tr?da decât pe mine, f?r? s?-n?eleg rostul acestei lumi. Poate vei spune c? sunt nebun?. Nu te contrazic. Nebunii sunt oglinda umanit??ii care este pierdut? deja de mult timp. Sufletului meu i-ar trebui altceva decât rug?ciuni ?i medita?ii pentru a fi vindecat. Nu sunt credincioas?, cred doar în punctul negru ce absoarbe ?i stinge toate luminile noastre.”

*

„Drag? Luana, în ultimele zile am încercat în toate felurile posibile s?-mi iau r?mas bun de la tine. ?i în tot acest timp am descoperit un singur lucru, c? nu pot. Îmi lipse?ti, Luana, nici nu ?tii cât de mult îmi lipse?ti. De la tine am înv??at tot ce ?tiu despre iubire ?i singura fiin?? care mi-a dat un motiv în plus s? merg mai departe în via?? ai fost tu. A? fi vrut s? crezi c? exist? cu totul altceva în afara punctului negru ce absoarbe luminile noastre. Dar poate c? fiecare dintre noi are propria cale prin care afl? adev?rul. ?tiu c? nu a fost vina ta ?i ?tiu c? acolo unde exist? sacrificiu exist? ?i iertare. Cât voi tr?i în aceast? lume, oriunde m-a? duce, o parte din tine va fi mereu al?turi de mine. Te voi purta în inima mea ?i în gândurile mele pân? când ne va fi dat s? fim din nou împreun?. Te iubesc, Luana, ?i te voi iubi mereu.” (Mesajul de adio al lui Namur c?tre Luana, cimitirul Rembrand, Snowdon).





Ionu? Caragea (SnowdonKing) | Scriitori Români

motto: M-am n?scut pe Google

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro