proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am citit poemele lui Kocsis Francisko din volumul "Teste de identitate" (editura Ardealul, 2015), f?r? s?-l cunosc pe autor ?i f?r? s? ?tiu ce a scris pân? acum. Îns?, înc? de la primul poem al volumului, mi-am dat seama c? am de-a face cu un poet matur, experimentat, capabil s?-?i ordoneze (dar ?i s?-?i esen?ializeze, atunci când consider? c? este necesar) gândurile cele mai complexe sub forma unor versuri cu tonalitate grav?, profunzime ideatic? ?i bog??ie imagistic?, în ciuda faptului c? „nicidecum nu-i u?or s? gânde?ti simplu, / ?tiu asta ?i spun asta când tendin?a de a complica lucrurile / sun? ca o trâmbi?? în minte, în inim?, în viscere / gata s? împiedice ?i cel mai mic gest de simplitate…”

M?rturisirea de mai sus, redus? la doar câteva cuvinte, se apropie de celebra expresie a lui Leonardo Da Vinci: „simplitatea reprezint? cea mai mare sofisticare” (sau „sofisticarea extrem?”, dup? alt? traducere). A?adar, s? fii simplu, dar s? spui tot ce trebuie spus, f?r? s? te lamentezi ?i s? aluneci în derizoriu, ar trebui s? reprezinte calea cea mai direct? ?i mai eficient? c?tre sufletul oamenilor sensibili. Pentru a ob?ine simplitatea, „aceast? condi?ie principal? a frumuse?ii morale” (Tolstoi), poe?ii nu au nevoie de nu ?tiu ce formul? magic?, ci de „marile experien?e ale vie?ii” (Jiddu Khrishnamurti).
Mergând pe urmele naturali?tilor ?i ale simboli?tilor, primul test de identitate al lui Kocsis Francisko începe cu debarasarea de povara complexului, în cadrul unui proces de con?tiin?? la care este invitat s? asiste publicul cititor. Autorul caut? calea cea mai simpl? ?i mai fireasc? de a se exprima, indiferent de „colosala diferen?? de limb?”, „a?a cum îi reu?e?te unui copil / s? se a?eze pe p?mânt cu gestul cel mai firesc / ?i s? vorbeasc? cu gâzele ?i cu firele de iarb? / simplu de parc? ar sta de vorb? cu copiii de-o seam?…”

Limba poeziei, în fond, este aceea?i pentru „cinci oameni de limbi diferite”, care „au acela?i Dumnezeu ?i aceea?i sorginte ancestral?”. Chiar dac? „fiecare dintre ei va scrie un poem în limba / în care î?i tr?ie?te identitatea”, conteaz? emo?ia pe care poezia o produce cititorului. Acest lucru depinde, evident, de m?iestria cu care poetul î?i alege, con?tient sau mai pu?in con?tient (în func?ie de puterea inspira?iei sau de autocenzur?), cuvintele cele mai potrivite pentru a transmite anumite st?ri ?i sentimente care îl fac s? ias? din matca propriei închideri în sine, devenind expansibil la nivel transcendental.

Mi-ar fi pl?cut ca acest poet s? fie mai atent la modul în care î?i alc?tuie?te volumul (m? refer în special la tematica general? ?i la tipurile de poezie), astfel încât corpusul s? fie mult mai omogen. De exemplu, ar fi putut s? scrie un volum compus numai din ter?ine ?i poezii foarte scurte, iar altul s? con?in? numai poezii ample, în vers alb, precum majoritatea din cartea de fa??. Ter?inele, în cazul lui Kocsis Francisko, se apropie de esen?a ?i în?elepciunea cogita?iunilor valoroase, depersonalizând, totu?i, un volum care pune accent pe „teste de identitate” ?i „amintiri din alt trecut”, atunci „când trebuia s? m?-ntorc / în ora?ul în care m-am n?scut...”, acolo unde „un b?rbat st? pe lavi?a verde din cerdacul / unei case vechi…”
Ne întreb?m dac? autorul a implementat ter?inele ?i celelalte texte scurte ca pe ni?te pauze de respiro, în care s? recapitul?m, concluziv, fiecare test de identitate. Sau dac? a inserat poeziile în ordinea cronologic? a scrierii lor, mizând mai mult pe spontaneitate ?i naturale?e. Un r?spuns poate veni din versurile în care poetul ne demonstreaz? c? nu este adeptul perfec?iunii ?i nici sclavul în „t?râmul acesta guvernat de geometrii ideale”. Pentru el „perfec?iunea e insuportabil? în orice fel ?i în sine / în orice materie, sistem, gândire ori utopie”. Chiar ?i opera perfect? a lui Dumnezeu este „ceva ce el însu?i n-ar putea egala a doua oar?”.

Indiferent de aceste considera?ii estetice, cert este c?, îmbinând amintirile vie?ii rustice cu cele despre iubita cu care ar fi vrut „un zbor cu dirijabilul”, pân? „în epoca hippy”, când „nimeni nu se lua dup? zodiace / ori profe?ii urbane”, ?i „tr?ia cum îl t?ia capul”, Kocsis Francisko ne face martorii unei triste?i nedisimulate. Nostalgia vremurilor trecute, din care nu lipsesc trimiterile la adresa divinit??ii („Doamne, nu fi sup?rat pe sentimentele mele / ?i s? nu faci din asta o problem? de via?? ?i moarte”), este direct propor?ional? cu gravitatea tenebroas? cu care poetul î?i creioneaz? tablourile lirice: „o sear? cumplit de grea, tulbure, mâloas?, rea, / cu sufletul transformat în câini turba?i.” Simbolistica alterneaz? inspirat sau se îmbin? armonios cu explorarea trecutului ?i a interiorit??ii, rezultând poezii pline de substan?? filozofic? ?i spiritual?.

Dat fiind faptul c? volumul "Teste de identitate" nu prezint? prefa??, postfa?? ?i nici m?car o scurt? biografie a autorului, am fost pl?cut surprins s? descop?r un poet de înalt? clas?, chiar dac? standardele sale de calitate nu ?in de perfec?iunea formei, ci de frumuse?ea simplit??ii. Chiar ?i a?a, analizate atent, poemele sale au nuan?ele imperfecte ale perfec?iunii.

sursa: revista Familia