proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Vezi? Oricare vorbe sunt mai bune decât t?cerea, ?i-?i mai spun ceva. Dac? accep?i, ?i teoretic trebuie s? accept?m, c? se poate întâmpla s? nu reu?e?ti nici de data asta, fere?te-te s? cazi iar??i în capcana trufiei neputin?ei. Vom fi unul lâng? cel?lalt pân? la cap?t, mie îmi ajunge c? e?ti cu mine, chiar în c?rucior, deplasarea cu ma?ina o consider un bonus nesperat, putem ?i trebuie s? ne accept?m soarta, revolta ?i trufia nu duc decât la însingurare, la distrugerea sentimentelor. În?elegi, omule drag? Având tot ce avem în momentul de fa??, eu mi-a? stabili obiective mai simple, de exemplu la anul s? putem urca, tu cu ajutorul cârjelor, pân? la mormântul mamei tale, al p?rin?ilor, mi-e dor s? v?d obeliscul, pe care nu l-am mai v?zut de ani de zile, ce zici?
- Vin ?i eu cu voi, atunci, dac? m? primi?i, chiar mi-ar pl?cea! ne-a spus Mioara, îmbr??i?ându-ne pe amândoi cu privirea.
- În 18 mai, când ar fi ziua ei, atunci vom merge, mul?umesc Leti?ia, mul?umesc din suflet!
La Cr?ciun povestea s-a repetat par?ial, doar c? cei care ne-au colindat în ajun au fost p?rin?ii lui Sergiu împreun? cu fata lor. Se pare c?, sim?ind ceva, Sergiu n-a vrut s? vin? ?i bine a f?cut. Dup? colindul scurt din hol, îmbr??i??rile ?i ur?rile cuvenite, am intrat cu to?ii în living, unde era mai mult spa?iu, Leti?ia ?i Mioara au transferat câteva platouri cu aperitive, gust?ri ?i pr?jituri, eu ?i Marcel am mutat b?utura ?i recipien?ii pentru utilizare, paharele, dup? câteva guri de vin, Monica, so?ia doctorului, spunându-i cu emo?ie Leti?iei:
- Mi-e tare greu s?-?i spun ce vreau s?-?i spun, dar, dup? vizita noastr? de acum trei luni, cu b?iatul meu, cu Sergiu, s-a întâmplat ceva ie?it din comun, nu în sine, dragostea, mai ales la 17 ani, este ceva firesc, dar prin intensitate ?i efecte. Tu, Leti?ia, e?ti atât de frumoas? ?i f?r? vârst?, încât orice b?rbat te îndr?ge?te de cum te vede, dar Sergiu al nostru sufer?, nu mai înva??, ascult? toat? ziua muzica pe care a auzit-o la voi, a ?i sl?bit, povestea începe s? m? îngrijoreze.
- Voi a?i vorbit cu el?
- Am încercat, Leti?ia, dar nu accept?, s-a închis în el, i-a r?spuns Monica.
- Nici cu tine nu vorbe?te? a-ntrebat-o Leti?ia pe Diana, sora lui Sergiu.
- Ba da, cu ea mai vorbe?te, de la ea am aflat ?i noi cine este cauza suferin?elor lui, vedeam c? sufer?, b?nuiam c?-i îndr?gostit, dar credeam c? vreo coleg? l-a prins în mreje.
- La început, a precizat Diana, nu ?tiam nici eu, ie?irile lui repetate cu bicicleta erau misterioase, dar toat? muzica identic? cu a voastr? pe care o asculta la nesfâr?it m-a f?cut s? b?nuiesc, ?i acum o lun? mi-a m?rturisit cu lacrimi în ochi c? v? iube?te cu adev?rat. Oricât i-am spus c? nu-i în regul? ?i nu poate ie?i nimic din asta, nu vrea s? renun?e, spune mereu c? nu poate s? nu v? vad? din când în când. Este orbit de frumuse?ea dumneavoastr? ?i nu vrea nimic altceva sau pe altcineva.
- Doamne, Doamne, copiii ??tia, tare-i greu cu ei, uneori, a spus Leti?ia. Mai întâi vreau s? v? spun c? eu nu am niciun repro? s?-mi fac, nu am determinat sau încurajat aceast? pasiune nefireasc? a lui Sergiu, am observat ?i discutat ?i noi de mai mult? vreme, dar respingerea agresiv? poate fi traumatiznt?, nu cred s? fie adecvat? nici psihologic, nici pedagogic, eu am ales r?bdarea, fiind convins? c?, f?r? încurajare, acest foc se va stinge. Totu?i, dup? ce mi-a?i spus voi, vin cu o propunere: Diana, voi amândoi, ?i tu ?i Sergiu, sunte?i frumo?i ?i inteligen?i, dac? ai avea o coleg?, prieten? ar fi ?i mai bine, s? unelti?i voi dou? pentru trezirea la realitate a fratelui t?u, s-o invi?i mereu la voi, dac? l-ar pl?cea ar fi perfect, poate ar pl?cea-o ?i el la un moment dat, exist? în aceast? poveste ceva meschin ?i riscant, nu ?tiu dac? este în regul?, dar nici starea lui Sergiu nu-i de neglijat. Experien?a mea didactic?, dar mai ales personal?, chiar dac? foarte îndep?rtat?, nu m? las? s? bruschez un tân?r, l-a? r?ni ?i ar fi mai r?u. Ce zici, Diana, ai putea regiza a?a ceva?
- Eu cred c? da, va fi distractiv, s? v?d ce spune ?i prietena mea.
- Pute?i începe totul pornind de la muzica lui, chiar este o muzic? bun?, sper c? nu asculta?i manele!
- Bineîn?eles, ?i mie chiar îmi place, doar c? uneori m? deranjeaz? c? o d? prea tare, s? ?ti?i c? a?a voi face, v? ?in la curent.
- V?zându-te ?i povestind cu tine, Diana, îmi pare r?u c? am terminat temporar cu ?coala, dar acum nu mai am de ales, am alte priorit??i. Monica, eu v? mul?umesc sincer pentru maniera elegant? ?i pa?nic? în care a?i abordat aceast? problem?, exist? ?i p?rin?i care, într-o situa?ie similar?, ar fi devenit agresivi ?i vulgari. Se va rezolva, ve?i vedea, sunt sigur? c? în câteva luni lucrurile se vor schimba.
Pân? la sfâr?itul vacan?ei de iarn?, în primele zile de ianuarie, Sergiu a mai venit o dat? la noi s?-i restituie Leti?iei ni?te CD-uri, iar eu nu doar c? n-am ie?it din camer?, dar, din simpatie pentru toat? familia doctorului ?i dintr-o în?elegere superioar? a lucrurilor, am sim?it dorin?a instinctiv? s? m? implic, pornind o discu?ie pe tema rock-ului clasic, a baladelor rock ?i chiar a muzicii din finalul secolului trecut. Pu?tiul era, într-adev?r, iubitor de muzic?, receptiv la informa?ii ?i destupat la minte. I-am împrumutat, pe lâng? rock, ?i un CD cu muzic? italian? la fel mai veche, subliniindu-i frumuse?ea ?i claritatea limbii acestor melodii. L-am invitat oricând s? vin? s? mai discut?m, ne-am desp?r?it prieteni, era aceast? prietenie de început un stimul menit s?-i schimbe pu?tiului preocup?rile care o vizau pe Leti?ia. Strategia sugerat? de Leti?ia la Cr?ciun a dat roade, în februarie, de Valentines Day, fiind vizita?i la fel de surprinz?tor de to?i trei actorii scenariului imaginat la Cr?ciun, Sergiu, Diana ?i Veronica, prietena Dianei ?i, mai nou, a lui Sergiu, cu trei buchete de flori ?i ur?ri de iubire, bucurii ?i s?n?tate. Când au intrat în hol to?i trei au suferit un mic ?oc, Veronica nu m? v?zuse niciodat?, iar fratele ?i sora m? v?zuser? doar în c?rucior, de data asta exersam mersul pe band?, care era montat? lâng? peretele holului, având ortezele ?i dispozitivul lombar peste pantalon. I-am observat discret, f?cându-m? c? nu sesizez uimirea lor cu accente de mil? ?i groaz?. La cei aproape ?aisprezece ani, Veronica, la fel ca Diana, era o adolescent? frumoas? ?i sensibil?, cu preocup?ri similare cu ale prietenei ei, având în plus o ran? deschis? care-i a?intea ochii în p?mânt ?i-i ?inea mâinile în buzunare. De?i iarna erau mai pu?in vizibile, petele de vitiligo, dac? aveai ochiul ager, se mai vedeau pe mâinile cu degete lungi ale fetei, mai nou prietena lui Sergiu.
- Veronica este prietena Dianei, a-nceput Sergiu, ?i am ?inut foarte mult s-o aduc ?i pe ea s? v? cunoasc? pe amândoi, sunte?i nemaipomeni?i, sper c? nu v-am sup?rat venind to?i trei.
- Dragii mei, ve?i fi bineveni?i oricând, s? vede?i ce frumos este acest loc prim?vara, vara, chiar ?i toamna, bucuria este de partea noastr?, le-am spus cu sinceritate, Veronica iube?te muzica?
- Foarte mult, din ce mi-a?i dat îi plac baladele ?i Celentano, italianul a mai câ?tigat o fan? în România.
- Suntem, to?i trei, cam retro, se pare... a spus cu oarecare emo?ie Veronica, dar Adriano Celentano este un mare cânt?re?, un star adev?rat.
- S? vede?i ce fain se danseaz? pe Susanna... dar eu nu v? pot ar?ta, cariera mea de dansator s-a sfâr?it. Alege?i-v? din dul?piorul cu CD-uri ce vre?i s? asculta?i acum, sau acas?. Interesul vostru m? onoreaz? de-a dreptul, mai ales c? via?a noastr? a ajuns într-un impas.
- Nici cu mine nu ai dansat niciodat?, Iona... hai c? poate vom avea ocazia, vreodat?, nu se ?tie.
- Cum i-a?i spus? Iona? Iona lui Sorescu?
- Intra?i în camer?, alege?i un CD ?i porni?i calculatorul, merg s?-mi scot sârmele astea, sar în c?rucior ?i vin ?i eu s? v? spun ce-i cu Iona. Când ajung în camer?, frumoasa mea doamn? va lipsi ?i ea un minut s? m? ajute, apoi revine la voi. Hai intra?i, merg mai sigur, dac? nu sunt privit.
Leti?ia a oprit banda, am ajuns la cap?tul ei, mi-am luat cârjele mergând în buc?t?rie, m-am s?ltat pe pat, revenind în c?rucior f?r? echipamentele auxiliare.
- A? putea foarte simplu s? inventez o poveste interesant? pornind de la mitul lui Iona, pe care Sorescu l-a tratat diferit în piesa lui, din ce-am citit, c? de v?zut piesa jucat?, n-am v?zut-o. Adev?rul este unul mult mai simplu, chiar banal, pe mine m? cheam? Ion, ?i, nu ?tiu prin ce mecanism, un coleg din uzin?, în urm? cu mul?i ani, pe când lucram acolo, mi-a zis Iona, ca simpl? asociere de nume, banal joc de cuvinte. Stând la o bere pe gardul bombei de la ie?irea din uzin?, când a fost întrebat cel c?ruia i se atribuia botezul meu cu numele biblic Iona, a r?spuns râzând c? habar n-are, a?a i-a venit, v?zuse piesa montat? de Purc?rete ?i pur ?i simplu Ioane, ca apelativ, i s-a p?rut mult mai pu?in relevant decât Iona. De atunci a?a mi-a r?mas numele, Ion fiind uitat pe m?sur? ce Iona se r?spândea. Adev?rul e c? mi-a pl?cut sonoritatea ?i originea biblic? a noului nume, n-am f?cut nimic s?-i opresc r?spândirea, ba dimpotriv?, am ajutat-o, folosindu-l f?r? re?inere în rela?iile neoficiale. ,,Iona B?la?a” m? prezentam noilor cunoscu?i f?r? vreo calitate oficial?, ap?rând ?i accidente de falsificare din obi?nuin?? a numelui în rela?ii oficiale, cu revenirea asupra lor, dac? mai era posibil.