proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cea din urm? misiune
de Sergiu Some?an

Când am ajuns pe strada unde î?i avea sediul firma Evergreen Development, am trecut pe trotuarul opus ?i am privit atent în jur. Unii ar presupune c? sunt un pic paranoic, dar când ai îndeplinit cu bine 12 misiuni parc? voiam ca ?i cea de-a treisprezecea s? se termine la fel. Mai ales c? am fost solicitat s? m? prezint de urgen?? la sediul firmei, lucru care nu mi s-a mai întâmplat niciodat? pân? acum.
Dup? ce m-am convins c? totul era în ordine, am intrat în sediul firmei ?i, ca de obicei, am z?rit-o la ghi?eul de la intrare pe Emma, secretara ?efului, care mi-a zâmbit larg când m-a v?zut. Mi-a f?cut semn s? a?tept ?i a ridicat receptorul aflat la îndemâna ei:
— A sosit domnul Christian Cross, ?efule!
A ascultat cu aten?ie ce i se spunea în receptor, apoi mi-a f?cut semn s? intru:
— Pofti?i, v? rog, domnule Cross! ?eful v? a?teapt?.
M-am încruntat imperceptibil sim?ind o u?oar? tensiune în vocea fetei, care era de obicei atât de calm?.
Am decis s? fiu mai atent decât în alte d??i ?i am intrat în biroul ?efului. Vorba vine ?ef, fiindc? Max era mai degrab? un dispecer decât un ?ef pentru noi, executan?ii obi?nui?i ai misiunilor.
Am dat mâna cu el ?i un al ?aselea sim? m-a avertizat iar s? fiu atent. Strângerea lui de mân? era ca de obicei, dar era ceva în zâmbetul lui care nu-mi pl?cea.
— M? bucur c? ai ajuns a?a de repede Christian, mi-a spus el gr?bit, ?i îmi cer scuze c? am activat codul de urgen??, dar chiar sunt presat ?i eu de o comand? ceva mai deosebit?.
Mi-a f?cut semn s? m? a?ez pe scaunul din fa?a biroului ?i, dup? ce m-a v?zut instalat, a împins spre mine o foaie de hârtie pe care era scris? o cifr? cu foarte multe zerouri. În mod sigur, biroul lui era controlat zilnic de microfoane ascunse, dar uneori avea obiceiul s? devin? ?i el pu?in paranoic ?i comunica prin bile?ele pe care le ardea apoi minu?ios în scrumiera din fa?a lui. Dup? ce s-a convins c? am v?zut cifra de pe bilet, la fel a procedat ?i acum, iar dup? ce hârtia ?i-a stins ultimele fl?c?ri a ridicat privirea spre mine ?i a spus:
— Dup? cum ai v?zut, cu pu?in noroc asta s-ar putea s? fie ultima misiune pentru tine, deoarece dup? executarea ei vei putea s?-?i realizezi orice vis ai avea.
Cum nu a mai spus nimic, i-am zis:
— S? vedem mai întâi despre ce este vorba!
A oftat adânc, apoi a privit precaut în jur, de?i eram numai noi doi. Dar în meseria lui ?i a mea, de altfel, precau?ia a devenit a doua natur?, a?a c? l-am în?eles. La fel cum l-am în?eles când s-a ridicat de la birou ?i a tras un scaun al?turi de mine, începând s? vorbeasc? pe o voce sc?zut?.
— De data asta va trebui s? faci o c?l?torie în timp, ca s? î?i po?i îndeplini misiunea.
Am ridicat uimit din sprâncene, apoi l-am întrebat:
— Stai a?a, dar tehnologia c?l?toriei în timp nu este accesibil? doar armatei ?i guvernelor?
A dat din umeri ?i a oftat:
— Într-o lume ideal?, da, a?a ar trebui. C?l?toria în timp s? fie sub controlul guvernelor ?i s? fie înso?it? de tot felul de tratate de neinterven?ie în timp. Numai c?, vezi tu, noi tr?im într-o lume real?, nu în una ideal?, a?a c? dac? dispune cineva de suficient de mul?i bani poate avea acces ?i la secretul c?l?toriei în timp.
Am r?mas t?cut câteva clipe, pentru c? noua misiune era cu totul altceva decât cele cu care fusesem obi?nuit.
Dup? ce am revenit din Irak, m-am trezit dintr-odat? f?r? un loc de munc? stabil ?i parc? nu voiam chiar s? m? angajez paznic de noapte, cum au f?cut al?i camarazi. În Irak mi-am descoperit un nou talent ?i am fost supranumit Lunetistul, ?i asta pe bun? dreptate, a?a c? mi-a venit greu s? m? obi?nuiesc cu o munc? de rutin?. Propunerea venit? din partea firmei Evergreen Development a picat ca o m?nu??. Trebuia doar ca folosindu-m? de talentele mele de lunetist s? elimin anumi?i oameni care erau indezirabili pentru alte persoane care dispuneau de suficien?i bani ca s? pl?teasc? un astfel de serviciu. Am fost asigurat c? este vorba de indivizi care î?i meritau pe deplin moartea, numai c? un sistem de justi?ie imperfect îi f?cea sc?pa?i. Problema care se punea era c? nu aveam voie s? pun nicio întrebare ?i trebuia s? m? încred pe deplin în judecata ?i alegerile Dispeceratului.
Pe nesim?ite, m-am transformat în ceea ce nu a? fi crezut c? voi ajunge vreodat?; un asasin pl?tit. Am pus totu?i o condi?ie: niciodat? ?i cu niciun motiv ?intele mele s? nu fie femei sau copii. Cum pân? acum nu mi-a fost înc?lcat? dorin?a, eram tare curios pe cine voi fi pus s? ucid de data asta.
Dup? ce am digerat bine informa?ia cu noua misiune, ca s?-i fac pl?cere lui Max, m-am aplecat spre el ?i l-am întrebat tot cu glas ?optit:
— ?i unde, ?i când ar trebui s? c?l?toresc în timp pentru noua misiune?
— În Ierusalim în anul 33 dup? Iisus, a r?spuns el ?i un fior scurt m-a trecut.
Eram catolic, dar nu eram cine ?tie ce religios ?i din copil?rie, de când eram târât de mân? de o bunic? extrem de bisericoas?, nu mai c?lcasem prin vreo biseric?. Dar înc? ?ineam minte ce se întâmplase în anul 33, a?a c? m-am ridicat brusc în picioare ?i am zis:
— Îmi pare r?u, ?eful, dar se pare c? va trebui s? g?se?ti pe altcineva care s?-l asasineze pe Iisus!
M-a privit cu ochii mari, apoi a început s? râd? ?i s? se bat? cu mâinile pe genunchi. Când ?i-a domolit hohotele de râs, a cl?tinat din capul c?runt ?i a spus:
— Doamne, Christian, dar ai în?eles exact pe dos misiunea ta. Tu nu TREBUIE s?-l asasinezi pe Iisus ,ci s?-l aperi ca s? nu fie asasinat. Va trebui s?-i ucizi pe cei patru solda?i care l-au r?stignit ?i pe centurionul care îi conduce.
Eram de-a dreptul buim?cit, lucru care nu mi se prea întâmpl? de obicei. Ca lunetist, eram obi?nuit s? am reac?ii rapide ?i s? iau decizii la fel, pentru c? în Irak de multe ori de asta depindea via?a mea. Poate c? m? mole?isem de când am trecut la noua ocupa?ie unde aveam timp s? îmi preg?tesc pe îndelete misiunile, când nu se mai punea accentul pe vitez?, cât pe planificare.
Am oftat adânc ?i, dup? câteva clipe lungi, am întrebat:
— Dar cine ?i-a putea dori a?a ceva?
— Nu ar trebui s? ?tii prea multe, a ripostat Max, dar fiindc? te v?d atât de curios am s? î?i dau câteva am?nunte. Câ?iva oameni plin de bani au înfiin?at o organiza?ie, ei î?i spun Chronos Syndicate, ?i se pare c? vor s? îndrepte marile nedrept??i ale lumii. Din câte am auzit, vor printre altele s? o salveze pe Elena din Troia, pe Cezar ca s? nu mai fie asasinat de conjura?i sau pe Giordano Bruno de la arderea pe rug. Dar lista este mult mai lung?, a?a c? atunci când te întorci ai s? po?i s? continui cu c?l?toriile în timp, dac? te intereseaz?.
— În cazul ?sta, sunt de acord, am acceptat eu ?i el a scos din sertarul biroului un pa?aport pe care îl b?nuiam a fi perfect ?i mi l-a înmânat.
— Ai aici un pa?aport pe numele de Gabriel Shepard ?i un bilet de avion pentru Tel Aviv. În aeroport o s? te a?tepte Shimon Halevi, care o s? te conduc? în Ierusalim, în apropiere de dealul Golgotei, acolo unde este ?inta ta, ?i tot el o s?-?i înmâneze o arm? Barett M52, calibrul 12,5 mm, care, din câte ?tiu, este preferata ta. Nu te va întreba nimic despre ce misiune ai de îndeplinit ?i tu nu îl vei întreba nimic despre modul în care vei ajunge în anul 33 d. Hr. Asta, pentru compartimentarea informa?iilor, dup? cum ?tii. A?a proced?m noi de obicei.
Am luat pa?aportul din mâna lui ?i l-am studiat atent, de?i, a?a cum am mai spus, presupuneam c? era perfect. Dar voiam doar s? câ?tig timp ?i s? dau timp roti?elor din creierul meu s? se învârt? pân? la cap?t.
Am pus pa?aportul în buzunar ?i am spus hot?rât:
— Sunt de acord, numai c? datorit? specificului misiunii ?i probabilit??ii ca eu s? nu m? mai întorc vreodat?, a? dori ca jum?tate din sum? s?-mi fie transferat? în avans.
— Sunt de acord, a spus el gr?bit, lucru care m-a f?cut s? regret c? nu am cerut mai mult. De?i nu ?tiu ce ai de gând s? faci cu ei, uite c? am s? transfer chiar acum jum?tate din sum?.
A manevrat telefonul ?i, dup? câteva clipe, un clinchet de pe telefonul meu m-a anun?at c? banii erau deja în contul meu.
Am ie?it din cl?direa firmei urm?rit de zâmbetul Emmei ?i chiar înainte de a ajunge la ma?ina pe care o parcasem la câteva str?zi distan??, m-am oprit ?i am transferat banii firmei de avocatur? cu care colaboram.
În general, ?intele mele erau ni?te oameni execrabili care meritau din plin s? moar?, cel pu?in din informa?iile pe care reu?eam s? le strâng despre ei. Dar unii dintre ei aveau copii care nu meritau deloc s? tr?iasc? în lipsuri din cauz? c? tat?l lor era o canalie. Majoritatea banilor pe care îi primeam ca urmare a îndeplinirii misiunilor mele intrau într-un fond administrat de o firm? serioas? de avocatur? care avea menirea s? le u?ureze via?a ?i s? le pl?teasc? studiile acestor copii pe care eu îi l?sasem orfani de-a lungul timpului.
*

În drumul spre Israel, am studiat cam tot ce am putut g?si despre moartea lui Iisus ?i r?stignirea lui pe cruce. Mi-a fost fric? la un moment dat s? nu atrag aten?ia cu zelul meu religios, dar, ?inând seama de locul spre care c?l?toream, to?i cei din jurul meu p?reau s? citeasc? numai c?r?i sfinte.
Mai fusesem de câteva ori în aeroportul Ben Gurion, dar nu mi-l aminteam s? fie a?a de aglomerat. Se p?rea c? toat? lumea voia s? viziteze ?ara Sfânt? ?i parc? toat? lumea în acela?i timp cu mine. Dup? ce am trecut cu greu de zona de control a pa?apoartelor, am ie?it în fa?a aeroportului ?i am început s? m? uit în jur. Aveam o singur? geant? de mân? cu mine, dar ?oferii m-au mirosit imediat c? a? putea fi un posibil client, dup? privirile dezorientate pe care le aruncam în jur. Din p?cate pentru ei, nu aveam nevoie de un taxi, ci de Shimon Halevi, ?i nu ?tiam cum s? dau de el pentru simplul motiv c? nu ?tiam cum arat?. Dup? câteva minte de a?teptare, am sim?it c? sunt apucat u?or de cot ?i un b?rbat între dou? vârste mi-a spus pe un ton sc?zut:
— Domnule Gabriel Shepard, sunt Shimon Halevi ?i o ma?in? ne a?teapt? chiar dup? zona taxiurilor. Urma?i-m?, v? rog.
M-am luat dup? cel ce s-a recomandat a fi Shimon Halevi ?i dup? câteva minute am ajuns la o Toyota Corolla destul de ponosit?, ?i mi-a f?cut semn s? intru în spate, iar el a urcat în fa?? lâng? ?ofer.
Dup? ce ma?ina a ie?it din aeroport ?i s-a îndreptat spre Ierusalim, Shimon Halevi a scos din buzunarul de la piept un plic ?i mi l-a înmânat spunându-mi.
— Mi s-a spus c? în plic sunt instruc?iunile pentru ?inta dumneavoastr?. Trebuie s? le citi?i ?i s? le memora?i, apoi s? mi le da?i înapoi ca s? le ard.
Dup? ce mi-a dat plicul, a ad?ugat:
— Totodat?, mi s-a spus s? nu v? întreb nimic despre ?inta dumneavoastr? ?i, de asemenea, va trebui s? nu m? întreba?i nimic despre modul în care ve?i ajunge acolo.
Am desf?cut plicul ?i am citit scrisoarea din el. Era compus? pe o foaie sub?ire ?i înso?it? de o hart? sumar? pe care se vedea schi?at Dealul Golgotei, ?i la aproximativ 900 de metri de el, locul unde trebuia s? m? pozi?ionez eu pe Muntele M?slinilor. Instruc?iunile erau simple ?i clare: Iisus avea s? fie înso?it de patru solda?i romani ?i de un centurion. Trebuia, în m?sura în care acest lucru era posibil, s? încep prin a-l elimina prima dat? pe centurion, pentru a dezorienta solda?ii ?i a-i l?sa f?r? coordonare, dar mi se l?sa libertate de ac?iune. Important era s?-i ucid pe to?i cinci ?i s? am grij? ca s?-i salvez via?a lui Iisus ?i s? împiedic s? fie r?stignit.
Chiar înainte de a ajunge în dreptul Ierusalimului, am terminat de citit ?i memorat instruc?iunile ?i harta din plic, a?a c? i le-am înmânat lui Shimon Halevi, care le-a ars în scrumiera din bordul ma?inii.
Dup? un timp, am ajuns pe o paji?te înconjurat? de tufi?uri scunde de mirt ?i rozmarin s?lbatic. Ma?ina a oprit lâng? un por?iune de teren pe care era delimitat prin crengi rupte un dreptunghi de vreo zece pe dou?zeci de metri. Am coborât din ma?in? ?i am v?zut c? la unul dintre capetele zonei îngr?dite se afla un preot catolic în costum alb de ceremonie, care citea ceva dintr-o Biblie.
La întrebarea mea nerostit?, Shimon Halevi m-a tras într-o parte ?i mi-a spus cu voce sc?zut?:
— C?l?toria în timp este posibil? datorit? unor texte vechi g?site în biblioteca Vaticanului. Condi?ia pus? de Sfântul Scaun ca s? ne cedeze secretele din texte a fost ca la fiecare c?l?torie în timp s? asiste un preot catolic care s? citeasc? anumite pasaje din Biblie.
— Ca un fel de exorcizare, am spus eu ?i, f?r? s? vreau, m-am înfiorat când m-am gândit la toate implica?iile misiunii mele.
— Nu ?tiu, a spus Halevi. Nu ?tiu ?i nu am întrebat, dar am v?zut c? func?ioneaz?, a?a c? hai s?-i d?m drumul la treab?.
Mi-a dat o br??ar? care avea un buton ro?u pe ea.
— Pe scurt, c?l?toria în timp are loc cam în felul urm?tor, ?i o s? v? spun doar strictul necesar. Acolo, pe locul ?la m?rginit de crengi, se afl? un nod Hartmann unde, din când în când, trece câte un vârtej temporal. Pune br??ara asta la încheietura mâinii ?i ai grij? de ea. Când termini misiunea, vii în perimetrul ?sta îngr?dit cu crengi ?i ape?i butonul. Cel mai apropiat vârtej temporal care va trece pe acolo te va aduce în prezent. Când se apropie un vârtej, br??ara va vibra u?or, a?a c? va trebui s? fii atent la asta.
A trecut în spatele ma?inii cu care a venit ?i mi-a înmânat o cutie dreptunghiular?, în care b?nuiam ce ar putea fi:
— Aici ai arma pe care ai solicitat-o, Barett M52, calibrul 12,5 mm ?i zece cartu?e. Din câte mi s-a explicat, ar trebui s? î?i ajung? atâtea cartu?e. Iar în saco?a asta ai câteva haine potrivite pentru vremea în care vei c?l?tori.
În timp ce m? îmbr?cam cu hainele date de el, a mai ridicat un capac în portbagaj ?i am v?zut ceva care sem?na cu ecranului unui radar încastrat într-o cutie. A manevrat câteva butoane ?i ecranul s-a luminat.
— Iar ?sta este aparatul care a fost construit pe baza textelor primite de la Vatican care ne arat? apropierea unui vârtej temporal ?i putem, cu ajutorul lui, s? trimitem pe cineva exact în timpul dorit prin simpla setare a unor parametri.
La marginea ecranului a ap?rut ceva ca un vârtej de cea?? ?i, dup? ce a manevrat câteva butoane, a spus:
— S? mergem! Se apropie un vârtej chiar acum.
Ne-am apropiat de perimetrul înconjurat de crengi unde preotul citea cu voce tare din Biblie. Din pu?inele mele amintiri, despre slujbele la care participasem în copil?rie, p?rea s? fie ceva din Eclesiastul:
„Toate î?i au vremea lor, ?i fiecare lucru sub ceruri î?i are ceasul lui”
— P?rinte, ajunge! Haide c? a sosit vremea, a spus autoritar Halevi, dar p?rintele nu p?rea s?-l aud?.
Eu am intrat în perimetru ?i Halevi a trecut în spatele ma?inii. Preotul p?rea s? nu vad? nimic în jurul lui, a?a cum era cufundat în cititul cu voce tare al pasajelor din Biblie.
„Na?terea î?i are vremea ei, ?i moartea î?i are vremea ei; s?direa î?i are vremea ei ?i smulgerea celor s?dite î?i are vremea ei.
Uciderea î?i are vremea ei, ?i t?m?duirea î?i are vremea ei; d?râmarea î?i are vremea ei, ?i zidirea î?i are vremea ei.”
— P?rinte, vino acum, a strigat Halevi din spatele ma?inii, dar preotul tot nu p?rea s? îl aud?.
Un ?uier u?or ca de vânt s-a auzit în jurul nostru ?i lumina ?i-a schimbat brusc consisten?a, devenind oarecum mai l?ptoas?. Ma?ina cu care am venit a disp?rut, la fel ?i Halevi. Perimetrul f?cut din vreascuri ?i tufi?uri înc? era, dar dincolo de el vegeta?ia era mai bogat? ?i mai viguroas? decât atunci când am ajuns acolo.
?i-a dat seama de schimbare ?i preotul, pentru c? s-a oprit din citit ?i a privit în jur curios.
— În ce an am ajuns? a întrebat el ?i, când i-am spus, a f?cut ochii mari.
A privit spre cutia în care aveam arma cu lunet?, ?i-a dat seama ce era în?untru ?i a devenit dintr-odat? îngrijorat:
— Fiule, ai mare grij? ce vrei s? faci, a spus el ?i a f?cut un pas spre mine ca ?i cum ar fi vrut s?-mi ia arma.
— Nu sunt fiul t?u, am spus eu r?stit ?i, apucând cutia cu arma de mâner, am ie?it în afara perimetrului format din crengi rupte ?i am pornit spre Ierusalim.
Acolo, pe Muntele M?slinilor aveam s?-mi stabilesc punctul de observa?ie. Trebuia s? m? gr?besc fiindc?, din câte ?tiam, r?stignirea lui Iisus avea s? se fac? cândva spre ora amiezii, iar acum, dup? cât de ridicat era soarele pe cer, p?rea a fi deja în jurul orei zece.
— A?teapt?-m? aici, dac? vrei s? mai ajungi în prezent! i-am strigat eu peste um?r, în timp ce m? îndep?rtam.
A durat mai pu?in de o or? pân? am ajuns pe Muntele M?slinilor ?i nu am întâlnit pe nimeni în drumul meu. Cum am ajuns, mi-am g?sit imediat locul care îmi fusese indicat pe hart? ?i într-adev?r de acolo aveam o vedere complet? spre Dealul Golgotei. Am sosit la timp, pentru c? procesiunea cu Iisus c?rând crucea era abia la poalele dealului.
Am instalat pu?ca ?i prin luneta ei am privit procesiunea. Posibil ca Iisus s? fi fost condamnat la r?stignire pe cruce a?a cum ?tiam eu din pu?ina religie pe care am înv??at-o în copil?rie, dar în mod sigur solda?ii romani nu erau obliga?i s?-l biciuiasc? în timp ce el î?i târa crucea în sus pe deal. Unul dintre ei mai ales dovedea un zel deosebit ?i p?rea cuprins de o adev?rat? frenezie sadic? în timp ce îl biciuia, încât mi-a fost greu s? a?tept pân? ajung în deal. Dar am încercat s? m? ab?in ?i am a?teptat r?bd?tor pân? au ajuns în vârful dealului, pentru c? am în?eles c? trebuie s? respect simbolistica locului. Oricum mi l-am notat în gând ?i urma ca dup? centurion s? îl lichidez pe el prima dat?.
Centurionul era cel mai u?or de deosebit dintre ei, fiindc? avea pana?ul mai înalt ?i colorat mai viu decât solda?ii. ?i îl avea a?ezat oblic pe casc?, în timp ce solda?ii obi?nui?i îl aveau a?ezat de-a lungul capului.
Cerul, care fusese senin când am ajuns pe Muntele M?slinilor, a început s? se întunece u?or, dar nu a?a de tare ca s? nu mai v?d ?intele.
Când procesiunea a ajuns pe deal, doi solda?i i-au luat crucea de pe umeri lui Iisus ?i au a?ezat-o pe p?mânt.
Apoi lucrurile au început s? se precipite. Tot cei doi solda?i care au pus crucea pe p?mânt l-au prins pe Iisus de bra?e ?i l-au culcat pe spate pe cruce, iar al treilea, care era tocmai cel care îl biciuise pe Iisus tot drumul, s-a apropiat gr?bit de el cu ciocanul ?i un piron preg?tit.
Din cauza asta am fost nevoit s?-l dobor pe el prima dat? ?i abia apoi pe centurion. Chiar dac? arma mea a f?cut destul zgomot, nimeni nu s-a întors s? priveasc? spre locul unde eram, a?a c? am putut s?-i dobor lini?tit ?i pe ceilal?i solda?i cu câte o împu?c?tur? în cap.
Dac? a? fi f?cut a?a ceva în Irak, a? fi fost de mult? vreme mort, fiindc? acolo talibanii erau destul de antrena?i s? g?seasc? locul unde se afla o arm? cu lunet? ?i s? trag? un tir de foc intens spre ea.
Aici nu am fost b?gat în seam? de nimeni ?i am putut s? îmi a?ez în lini?te arma înapoi în cutie, în timp ce priveam din când în când spre dealul din fa?a mea.
Moartea solda?ilor romani poate c? nu p?rea atât de mistic? ?i de misterioas? ca învierea lui Iisus, dar în mod sigur i-a impresionat ?i i-a speriat pe to?i cei din jurul crucii. La început câ?iva, apoi tot mai mul?i au început s? coboare repede de pe deal. Cei mai gr?bi?i p?reau s? fie liderii religio?i evrei care se pare c? se sim?eau pu?in cu musca pe c?ciul? ?i se temeau s? nu devin? urm?torii atin?i de o moarte atât de misterioas?.
Sincer s? fiu, chiar am fost tentat s? mai dobor câ?iva dintre ei, ?tiind ce rol au avut în moartea pe cruce a lui Iisus, dar m-am ab?inut în cele din urm?, pentru c? nu ?tiam ce implica?ii ar fi putut avea treaba asta. ?i oricum moartea lor nu f?cea parte din misiunea mea.
Lâng? Iisus au r?mas numai câteva femei care probabil c? se credeau în afara pericolului, iar una dintre ele s-a repezit la el ?i l-a strâns în bra?e, ajutându-l s? se ridice de pe cruce.
În mod sigur c? era cea pe care o cunoa?tem cu to?ii ca fiind Fecioara Maria. Am zâmbit în sinea mea, uimit c? mi-a fost dat ca în numai câteva ore s? v?d atâtea lucruri pe care le credeam mai degrab? ca f?când parte din legende decât din via?a real?.
Mi-am luat de mâner cutia cu arma, am mai privit o dat? spre Dealul Golgotei, unde Iisus, înconjurat de femei ?i sprijinindu-se de mama lui, a început s? coboare dealul, apoi am pornit ?i eu c?l?toria spre locul de unde trebuia s? revin în prezent.
Tot cam o or? am f?cut ?i înapoi tot nu am întâlnit pe nimeni. Când m-am apropiat de locul împrejmuit de crengi, l-am v?zut pe preot în mijlocul perimetrului. Era dezbr?cat în pielea goal? ?i doar în jurul brâului î?i improvizase o leg?tur? de crengi ?i frunze, cât s?-i acopere goliciunea.
— Ce-ai f?cut, nenorocitule? m-a întrebat el cu o ur? nedisimulat?, când m-am apropiat. L-ai ucis pe Iisus!
S-a apropiat de mine ?i mi-a ar?tat Biblia:
— Prive?te la cartea sfânt? cum arat?! Din cauza ta este acum goal? ?i hainele mele de ceremonie au disp?rut ca luate de vânt.
A r?sfoit Biblia în fa?a mea ?i într-adev?r pe foile ei nu se vedea niciun cuvânt. Biblia fusese probabil o edi?ie de lux, cu foi veline ?i care str?luceau parc? orbitor de albe în vremea mohorât? care ne înconjura.
— Stai a?a, am spus eu. Nu l-am ucis pe Iisus, ci doar pe cei care voiau s?-l ucid?. I-am salvat via?a, asta am f?cut.
S-a oprit consternat, apoi o urm? de în?elegere a început s?-?i fac? loc pe chipul lui.
— Bine ?i atunci de ce au disp?rut cuvintele din Biblie? a întrebat el, dar se pare c? chiar în timp de vorbea a g?sit ?i r?spunsul.
A aruncat Biblia inutil? pe jos ?i a spus:
— Ai salvat trupul lui de carne, dar ai ucis prin asta spiritul lui ?i tot ceea ce reprezint? el pentru oameni.
Am sim?it c? br??ara dat? de Halevi începe s? vibreze, a?a c? i-a spus preotului:
— Se apropie un vârtej, a?a c? ar trebui s? stai în preajma mea, pentru c? am s? ap?s butonul care o s? ne readuc? în prezent.
I-am ar?tat br??ara ?i a v?zut cum am ap?sat pe buton, dar nu a p?rut s? fie prea interesat. A pornit spre gardul mai mult simbolic f?cut din crengi rupte ?i, înainte de a p??i dincolo de el, a murmurat:
— M? întreb de ce a? vrea s? ajung într-un prezent în care Domnul nostru Iisus Cristos nu mai exist??
A pornit cu pa?i m?run?i spre Ierusalim ?i, a?a slab cum era, cu leg?tura de frunze ?i crengi în jurul mijlocului, mi s-a p?rut o clip? c? seam?n? perfect cu Iisus pe care tocmai îl salvasem de la moarte.
În timp ce a?teptam vârtejul temporal care s? m? aduc? în prezent, mi-am dat seama c? poate Max a avut dreptate ?i c? asta avea s? fie ultima mea misiune.
?i nu atât din cauz? c? mi-ar fi ajuns banii, cât mai ales c? mi-am dat seama de implica?iile profunde ale misiunii mele în timp. Mi-a trecut prin cap c? nu mai vreau o misiune asem?n?toare ?i nici s? mai c?l?toresc în timp, iar Cezar ?i Giordano Bruno vor trebui s? se descurce singuri, dac? doresc s? r?mân? în via??.