proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

M? ridic din pat ca din groap? ?i m? îndrept spre aragaz. Cu mi?c?ri letargice, pot sim?i cum ap?s întunericul cu t?lpile. În timp ce fierbe apa în ibric, privesc pe fereastr? cu teama de a nu avea aceea?i senza?ie ca în ultima vreme. Sunt câteva zile dup? Cr?ciun ?i pelicula gri pe care s?rb?toarea a l?sat-o în urm? se intensific?. E ca un fum înec?cios, un soi de stare sor? cu singur?tatea. Lumea î?i târ??te brazii prea devreme la gunoi, câ?iva b?trâni bine îmbr?ca?i se mi?c? greu pe alei, probabil de la digestia prost f?cut?. În aer înc? plute?te mirosul mânc?rurilor festive, gr?soase. Mi-amintesc c? în ora?ele mari nu am g?sit astfel de izuri pe str?zi. Sunt fericit?, într-un fel, c? am ajuns acas?. Oamenii par gr?m?joare de c?rbuni. Î?i încuie casele doar ca s? se plimbe, ori s? mearg? la prieteni. Faptul c? pentru o vreme, nu mai am în comun cu ei mersul gr?bit spre serviciu, m? face s? m? simt în urm? în via??.
Îl sun pe Dan, poate vrea s? m? vad?. M?car ast?zi. L-am invitat s? mergem împreun? la cump?r?turi, dar nu acum, mai pe sear?, aproape de închidere. Poate atmosfera albastr?, viscolul turbat care desprinde anii, or s? ne fie prilej bun pentru reconciliere. Dac? nu r?spunde în dou? ore, m? duc mai devreme. Zina nu vrea s? vin?, se simte r?u ?i oricum nu prea voiam s? vin? cu adev?rat. Când vorbesc cu ea, mi se pare c? toate cuvintele se întorc la mine. Andrei e c?s?torit, iar doamna lui nu e de acord cu prietenia noastr?, de?i omul mi-a zis toat? via?a c? sunt prea gras? pentru el; deci nici dumnealor nu-mi vor c?lca pragul.
*
A venit Dan. St? la o sut? de kilometri dep?rtare. A cump?rat el tot ce trebuie. Salamuri pentru aperitive, f?in?, unt, ciuperci, vin, s? fac foietaje ?i tot ce mai trebuie ca s? îi reamintesc de pasiunea mea de-o via??. ?i ce bine era când mu?ca dintr-un corn ?i m? s?ruta pe frunte cu gura vanilat?, spunându-mi c? nimeni nu a mai avut grij? de el a?a, în afar? de mama lui. O voce a alter-ego-ului meu bufon îmi ?optea în cap: ,,iubirea noastr?, un ceas elve?ian”. Râdeam. A?a îi spuneam câteodat?, ironic, c? ne-am cunoscut atât de profund, c? iubirea noastr? e ca un ceas elve?ian - cu siguran?? el nu minte vreodat?; ?i eu îmi imaginam o iarn? ca asta, în care secundarul se opre?te deasupra minutarului, îl sufoc? ?i oricât ai a?tepta, î?i dai seama c? timpul e pe moarte. Sau poate chiar a murit.
De?i îl tachinam, îl priveam lung, aproape mângâindu-l cu ochii. Sim?eam c? toat? lumina din lume se adun? în ei.
- Nu am pe nimeni. Ar trebui s? am?
- Pari sup?rat c? nu ai avea, am zis eu, rânjind iscoditor.
?i-a presat buzele ?i a dat din cap, a un fel de ce naiba s? fac.
- Nu pot trece a?a de u?or peste. Dar cred c? a trebuit. Ceva a lipsit în ultima vreme.
- În?eleg la ce te referi. Nu te contrazic; poate nu ne-am str?duit.
- N-am avut cu nimeni ce am avut cu tine, Nina. Poate nu m? crezi, dar n-am mai putut avea momente intime cu alt? femeie. M? b?gam în pat cu ea ?i nu se întâmpla ce trebuia.
La o a?a m?rturisire, am preferat s? m? ab?in.
- Las?, nu e?ti conving?tor. Cum ?i se pare ora?ul nostru?
- E mai curat decât în al?i ani; ultima dat? când am venit aici, te plângeai c? e gol. Acu pare ?i mai gol, din ma?in?.
- Nu te în?eli. M? plimb seara prin centru ?i simt c? mai am pu?in ?i v?d ghemotoace mari de praf, rostogolindu-se în van, ca-n Vestul S?lbatic.
D?dea din cap, surâzând amar, amestecând linguri?a în cafea. Dar sim?eam c? gândul lui se ag??a de alte gânduri, în alt? parte.
- ?i când ajung la periferie, e straniu, zic eu, urmând o pauz? lung?. Parc? cerul muge?te ?i cea mai întunecat? parte a lui m? cheam?.
- E, prea poet? e?ti la ora asta.
- Mi-a venit pe moment.
M? întorsesem cu spatele, s? m? fac c?-mi v?d de treburi.
- Stai tu aici ?i taie cepele astea.
M-am sim?it neîn?eleas?. Îmi ap?sam pleoapele des, ca s? evit oarecare lacrimi. Cum poate deveni un om atât de rece? Îmi reveneau în minte, violent, momentele în care îmi spunea: nu te merit, Nina. Nu te merit. Atât de vivide, încât am izbucnit pur ?i simplu:
- Dac? mai zici asta o dat?, te ia dracu ?i te dau afar?!
Tremuram. Putea sim?i c? am gura încle?tat?. Apoi se ridic? ?i m? prive?te.
- Nina, ce ai? Ce?!
Vine spre mine ?i se apleac? sub fa?a mea, cu umerii coco?a?i, ca ?i când ar vrea s? ating? un biet animal.
- Cu cine vorbe?ti?
Avea ochii mira?i, gura u?or întredeschis?. Probabil a crezut c? am luat-o razna. L-am privit cu triste?e. ,,Nu-s nebun?, stai lini?tit”.
- Pot s? te îmbr??i?ez?
- Nu, c-o s? plâng ca proasta.
?tia c? m? r?nise ?i motivele lui nu erau adev?rate. La un moment dat, tricourile lui aveau mai pu?ine cute, barba era tuns? mai des. F?cuse albire de din?i, mergea la cursuri de dans, unul pe care ?tia c?-l ur?sc din tot sufletul ?i cumva, ori de câte ori l-am rugat, nu puteam ie?i to?i trei la un suc: eu, el ?i partenera de bachata. Nu mai poate avea erec?ie cu alt? femeie de când ne-am desp?r?it? Abera?ii. Sunt sigur? c? femeia l-a refuzat. P?rea o persoan? care î?i dorea s? fie între?inut?, iar Dan abia se putea între?ine pe el însu?i. Eu am o certitudine - c? toat? dragostea vie?ii noastre e neîmp?rt??it?. Un cerc vicios, ca un ?arpe care-?i m?nânc? singur coada.
Am reu?it, pân? la urm?, s? ne facem comozi, f?r? resentimente. Am b?ut vin, ne-am povestit via?a din ultima vreme. Când ne-am desp?r?it, n-am mai putut sta în ora?ul lui. M-am întors acas?. Ne vedeam rar, doar ca s? ne ajut?m reciproc cu diverse. Mi-am dat seama c? el nu avea niciodat? nevoie de mine. La TV era un film despre via?a pinguinilor. Ne-am uitat împreun?, la poluri opuse de canapea. Morm?ia, cerându-mi picioarele, s? le maseze. Am refuzat de fiecare dat?, cu r?ceala unui frigider nou-nou?, dar c?ldura din camer? ne presa încet-încet pleoapele. Ora cinci ?i deja ferestrele sclipeau de felinarele galbene din micul ora? de provincie. Pe holul blocului se auzeau voci copil?roase cântând Steaua sus r?sare. Sunt acas?, al?turi de primul primul b?rbat cu care am f?cut dragoste ?i azi m? mul?umesc, cu modestia unei c?lug?ri?e, doar cu prietenia lui dezinteresat?.
M-am ridicat de pe canapea f?r? s?-l anun?. ?i-ar fi dat seama c? sp?l vasele, auzind clinchetul tacâmurilor. Nu trece mult ?i vine ?i el lâng? mine. Stând în dreptul bra?ului meu stâng, îl las s? se uite la cum frec gr?simea de pe farfurii. Decolteul maioului dezv?luie jum?t??i de sâni moi, cu pielea fin?, care se mi?c? discret în timp ce sp?l vasele cu mâinile pline de spum?. Se apropie încet. Îmi mângâie usor gâtul, pieptul. Ajungem s? ne s?rut?m cu pasiune, în timp ce-mi ?terg mâinile de c?ma?a lui pe care ?i-o desface; s?rutul umed ?i hipnotic ne conduce spre patul din dormitor.
Când ne abandon?m în cear?afurile reci, totul începe s? se simt? astringent, ca mirosul detergentului cu l?mâie, impregnat în mâinile mele. Nici nu pot închide ochii în timp ce m? s?rut? pe tot corpul. Prin întuneric, privirea mea d? umbrele la o parte ?i se uit? la ceas. Continu? s? m? s?rute ?i eu aud doar râsetele haotice ale vecinilor de deasupra. Bubuie tavanul, ni?te copii alearg? prin cas?. Z?resc un lampion, dincolo de fereastr?. Mai multe lampioane. Vântul ba le spulber?, ba le ridic?. Dan e deasupra mea, în sfâr?it, ?i-mi doresc atât de mult s? simt din nou. Pl?cere surd?. El gâfâie, suspin?, dar încerc s? izolez râsetele vecinilor, s? tr?iasc? doar ele în capul meu. Ca prin vis, omul se rostogole?te lâng? mine, întins pe spate. O raz? de felinar se a?terne pe trupurile noastre dezgolite ?i pot vedea cum pieptul lui se ridic? ?i coboar? într-un ritm ame?itor.
Dragostea a lipsit din dragoste cu des?vâr?ire. Acum ?tiu. Când îl iubeam, l-am iubit pentru c? am pus ceva din mine în el. Acum, atingerile, sunetele, pielea mea lipit? de a lui au fost parc? trasate cu creionul în aerul închis. Precise, suficiente, nimic mai mult sau mai pu?in. Am fugit cu viteza unei primate la baie, s? pot sc?pa de mirosul lui, dar mai ales de mirosul detergentului de l?mâie. M-am întors ?i a? fi vrut, totu?i, s? dorm în sufragerie. Am renun?at la idee. De?i mult timp am ?inut ochii deschi?i, am adormit lâng? el, mângâindu-l ca pe o pisic?, pe pletele umede de transpira?ie.
*
M-am trezit în zgomot de petarde. Mi-era frig ?i sim?eam o fric? inexplicabil?. Pip?i patul cu ambele bra?e - Dan nic?ieri. L-am strigat de multe ori. Nu în?elegeam ce se întâmpl?. Mi-am luat telefonul, s? m? uit la ceas. M? dor ochii ?i-s umfla?i, dar parc? a? vrea s?-i pedepsesc, prins? într-o stare hipnotic? de iritare. Mesaj de la el. De?i simt c? îmi sângereaz? ochii, citesc ?i recitesc de multe ori. ,,Iart?-m? c? a trebuit s? plec, o s? m? întorc pân? în 12. Au ai mei probleme. O s? revin, s? nu-?i faci filme. Dac? prin absurd, nu pot veni, o s? te sun la 12. Te s?rut”.
*
Caut în sertare, cu disperare t?cut?, un pachet de ?ig?ri. Stiam c? am p?strat unul. M-am l?sat de ceva timp, dar în seara asta simt c? merit toate ?ig?rile din lume. ?i toat? ?ampania din v?ile de vi??-de-vie. Nici nu cred c? e cazul s? aprind televizorul, ca odinioar?, când se num?rau secundele pân? la miezul nop?ii. Prefer s? le num?r în gând. ?i chiar le num?r. Nu sunt singur?. Cineva de la blocul de vizavi are bec economic, ca al meu. Lumin? rece, neon. Doar c? la mine e întuneric acum. Fumul ?ig?rii vecinului se pierde în noapte. A, sunt mai mul?i, de fapt. Unii au stegule?e cu artificii mici, sclipicioase.
La mul?i ani, 2019. Torn ?ampania într-un pahar ?i dau noroc cu geamul. A nins. Gerul î?i înfige din?ii în fereastra murdar? de z?pad?, amestecat? cu praf, motorin?. Oamenii ies din case ?i nu mai par a?a urâ?i. Se strâng în grupuri, merg spre pia??, la concert ?i au fe?ele luminate de artificii. M? întreb dac? mai exist? undeva, la ora asta, o femeie folosit? ?i abandonat?. Dar nu e vina lui. Eu m-am min?it singur? înc? o dat?. Îi spun inimii s?-?i pun? o dorin??, doar dac? vrea, c? nu e obligatoriu. Eu nu simt s? o fac. Beau ?ampanie ?i-mi privesc reflexia în geam, luminat? pe jum?tate de felinarul stradal. O pip?i pe obraji, pe buze, ca ?i când nu ar fi a mea. Pome?ii par mai c?zu?i, în tandem cu col?urile ochilor; pielea se întinde ca un aluat de cozonac, dar zâmbesc. M? uit la paharul din care trebuia s? bea Dan în seara asta. A r?mas gol. Dar zâmbesc. E un zâmbet care promite, în fa?a tuturor vecinilor de vizavi, în fa?a cerului ?i anilor ce vor veni, c? nu voi mai fi r?nit? de cineva vreodat?. Cu atât mai pu?in de fantome.