proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nu e?ti preg?tit niciodat? s? mori, chiar dac? sentimentul persist? cu anii ?i sim?i c?-?i pierzi r?bdarea, c?utând s? în?elegi de unde pot veni pericolele. Este suficient uneori s? deschizi ochii ?i s? vezi în profunzime, trecând peste am?nuntele ce încarc? inutil realitatea. Po?i s? vezi ?i s? în?elegi sau doar s? observi, s? alegi s? fii într-o veghe continu?. Nimeni nu ?tie ce anume determin? astrele s? rezerve fiec?ruia un rost diferit pe care s?-l poat? în?elege. Cert, îns?, c? nicio zi nu seam?n? una cu alta.Ziua în care, profitând de lini?te ?i de absen?a norilor, am plecat to?i patru cu gândul de a negocia ?i de a salva situa?ia financiar? a institutului nostru, conceput pentru valorificarea tranzi?iei, speram s? fie diferit? în lungul ?ir al zilelor caniculare. Un ARO vechi, reabilitat, pe care-l de?inea departamentul local al tranzi?iei, ne d?dea siguran?a unei c?l?torii reu?ite. Directorul institutului, un individ m?runt, lipsit de personalitate, numit politic, sechestrat în propriile idei, puternic inhibat, ocupa locul din dreapta ?oferului. Conduc?torul autovehiculului, un tip bondoc, gata oricând s? plece la drum, ne-a rezervat mie ?i unui alt coleg, locurile din spate. Traseul pe care plecasem nu era lung în mod normal. Îl puteam parcurge în dou? ore.Eram t?cu?i ?i îngândura?i. Gândurile ne înso?eau. Serpentinele prezente pe drumul îngust ne d?deau fiori Se circula u?or, f?r? agita?ie inutil?. Lini?tea din interiorul ma?inii era propice pentru somn. Privind p?s?rile ce dominau cerul, aveai toate ?ansele s? adormi.T?cerea era c? o amnistie ce ne st?pânea, ?i-n care fiecare ne ascundeam gândurile. Timpul era suveran ?i blând cu noi, atingându-ne sufletul cu indulgen?a clipelor de var? Ne aruncam priviri ca într-un dialog t?cut.Drumul or??enesc s-a terminat ?i am intrat pe autostrad?. Spa?iul de rulare s-a l?rgit. Erau patru benzi. Vitez? a crescut. Traficul nu era unul mare. Soarele se anun?a canicular. Era o zi de august fierbinte.Ma?ina a c?p?tat vitez?. Cu fiecare kilometru parcurs, ner?bdarea ?oferului devenea evident?. Sub capot?, motorul începea s? fiarb?. Spa?iul era înghi?it sub ochii no?tri, dar timpul trecea prea încet. Doream s? petrecem o zi frumoas? ?i totu?i eram deja plictisi?i de c?ldur?.O clip? de neaten?ie ?i parcursul s-a schimbat. Brusc, în fa?a noastr? un camion a oprit, orbit de un fulger pe care l-am v?zut ?i noi. Motorul ma?inii, ce înghi?ise lacom spa?iul pân? atunci, a tres?rit, de parc? ceva îl înfundase.Lâng? mine directorul dormea. Eu t?ceam. Nu m-am gândit s?-l trezesc.Spaima m? cople?ise. Uimit priveam cum tabla ma?inii se deforma.. Spa?iul p?rea c? se dilat?. Eram mut.. Ca ?i cum a? fi filmat cu încetinitorul, vedeam cum tabla vehiculului în care ne aflam se strângea în jurul directorului. Mi?carea a fost una rapid?, încât nu am apucat s? m? feresc ?i nici nu am sim?it spargerea arcadei ochiului meu drept.Zgomotul produs de ciocnire s-a pierdut în h?rm?laia ce a urmat, comprimându-ne în ?irul convergent de ma?ini ce ne urma, precum burduful unui acordeon strâns brusc. Vacarmul care s-a creat a ascuns efectul exploziei produs? de fulger iar lumina sa se vedea dincolo de liziera din stânga drumului. Ardea perdeaua forestier?, iar privirile noastre c?utau s? descifreze ce anume se întâmplase.Am coborât impacienta?i. Atmosfera se încinsese. Un damf puternic cucerise v?zduhul.„Puteam s?-l salvez, s?-l trezesc. Eu sunt vinovat c? nu l-am trezit când am v?zut tabl? cum l-a str?puns, ,cum l-a despicat” primul meu gând a fost acesta al învinuirii.Era mult? panic?. Mul?umi?i c? suntem în via?? ne-am cercetat fe?ele. Ochiul meu era inundat de sânge. Aveam o durere acut? de cap, de parc? m? lovisem de un zid.Colegul meu î?i scutura hainele. Fusese azvârlit din ma?in?, dar sc?pase teaf?r. Din camionul de care ne-am lovit ie?ea fum. P?rea c? ceva arde în el. Cel care îl condusese se lovise de parbriz ?i le?inase Instantaneu, pe cer au ap?rut elicopterele de salvare. În primul elicopter m-am urcat, împreun? cu prietenul. De sus, imaginea sem?na cu una apocaliptic? desprins? dintr-un scenariu american. Focul din stânga drumului se desf??urase într-o veritabil? mare de fl?c?ri, ce oscila, având în centru o imens? suprafa?? luminoas? în care ne reflectam. Era precum o oglind? de dimensiuni uria?e ce înghi?ea fiecare imagine, dincolo de care nimic nu trecea. Opac?, vomit? imaginile înghi?ite în apa ce m?rginea drumul, creând astfel impresia unui cer r?sturnat. Puteai p??i pe el, cum ai fi mers pe un râu.
Dinspre oglind?, temperatura crescut? ne ?inea la distan??, îns? o for??, ca o energie, ne atr?gea. Nu ne puteam opune. Elicopterul aflat în balans, din cauza energiei recep?ionate, încerca s? se smulg?. Elicea tremura, gata s?-i fie aruncat?.Într-o clip?, oglinda s-a desf?cut? ?i ne-a înghi?it. Am trecut dincolo, precum într-o mi?care de inversare. Imaginea elicopterului a fost aruncat? reflexiv în apele râului, care au primit-o lacome. De partea cealalt? a oglinzii am sim?it eliberarea de sub influen?a presiunii ce-mi strânsese capul ca într-o uria?? menghin?. Doream s? vorbesc, îns? nu g?seam cuvintele. P?ream ame?it, beat. Prietenul m? privea, neîn?elegând unde ne afl?m. Pilotul elicopterului era derutat de aparatele de bord, ce o luaser? razna.Într-un târziu am aterizat pe un câmp ce sem?na izbitor cu cel al autostr?zii din care plecasem. În urm?, se vedeau îns? scene desprinse de acolo, dar difuze, aflate mult în dep?rtare. De?i logica ne spunea c? suntem într-un alt spa?iu, deasupra primului din care plecasem, mediul era identic.Pilotul, un tinerel simpatic, a insistat asupra aparatelor de bord ?i cineva a r?spuns:
? Alo, baza, cerea pilotul, de la microfonul aparatului de zbor!
? Da, baza! Unde sunte?i? A?i disp?rut de pe radar. V? auzim, îns? nu reu?im s? v? vedem.
? Suntem, suntem, unde dracu, întreb? pilotul? Nu în?eleg unde suntem? În fa?a ochilor vedem drumul c?tre Dâmbovi?a.
? Veni?i la spitalul de urgen??. Sunte?i a?tepta?i.
Discu?ia era îngreunat? de ecoul continuu.
? La Dâmbovi?a se v?d nori de furtun?, a spus pilotul nostru.
În dep?rtare tuna ?i norii se adunau.
? La Dâmbovi?a este soare ?i timp bun, a r?spuns turnul de control; „timp bun” s-a auzit ca un ecou.
Pilotul, îns?, a fost nevoit s? vireze c?tre Bucure?ti din cauza vremii derutante . În Capital?, cerul era senin ?i timpul era bun, propice pentru zbor. Nu eram a?tepta?i. Colegul meu ?i cu mine am intrat în camera de gard?.
? Am avut un un accident, Doamne ce a fost!
Cuvintele se auzeau cu repeti?ie, ecoul ne urm?rea pretutindeni.
? Actele dumneavoastr?, v? rog!
Am întins buletinul. Operatoarea a c?utat în program. A g?sit..
? Nu se poate! Cineva cu acela?i nume s-a prezentat la Târgovi?te, în Dâmbovi?a, acum o or? ?i cu aceea?i ran?. Ave?i vaccinul antitetanos f?cut?
? Nu, r?spund eu.
? La fel, nici tizul dvs. nu-l are. Ciudat, doi indivizi cu acelea?i caracteristici, cu aceea?i ran?, în acela?i moment!?
? Pot s?-i v?d fotografia? Am întrebat eu din ce în ce mai mirat.
Tân?ra asistent? m-a privit curioas? ?i m-a invitat lâng? ea. Priveam! Eram eu! Era fotografia mea. În ecranul calculatorului era fotografia mea în eviden?a spitalului din Târgovi?te, înregistrat? cu data curent?.Am fost luat în primire de un doctor rezident ?i dus în cabinetul s?u. Fiind sub efectul anesteziei ?i întins într-un pat, mi s-a cusut rana. Un alt doctor a venit gr?bit s?-l certe pe cel care m? îngrijea.
? Ai cercetat pacientul? ?tii c? este un caz inedit de dedublare?
Tân?rul medic îns? ?i-a continuat cu aten?ie opera?ia de coasere.
? Nu era timp, a r?spuns acesta ?i mi-a recomandat s? r?mân în spital sub supraveghere.În afar? de în?ep?turile de la coasere nu sim?eam nici un efect reprobabil, f?r? s? întârzii am r?spuns.
? Nu este nevoie. V? mul?umesc, am spus. Colegul m? a?tepta în holul spitalului.
? S? mergem, a spus acesta.
Din toat? aceast? întâmplare nu în?elegeam nimic. Ziua fusese foarte solicitant?. Trecusem printr-un accident din care, cu noroc, sc?pasem. Printr-o experien?? impresionant? c?p?tasem un efect de dedublare ?i era evident c? ob?inusem ?i un tiz complet, asem?n?tor mie. Eram nevoit s? m? întorc. S? aflu ce s-a întâmplat. De vin? era doar oglinda. Oricum, alt drum spre cas? nu aveam, decât pe aceea?i autostrad?.Am mers în autogar? pentru ultima curs? spre cas?. Ultimul autobuz tocmai pleca. Am alergat dup? el, împreun? cu prietenul, ?i am alunecat, am c?zut. M-am lovit. Prietenul m-a ridicat ?i am reu?it, sprijinit de el, s? urc în autobuzul ce oprise ?i ne a?tepta Pe drum am adormit ?i dintr-o dat? am intrat într-o stare de letargie,eram influen?at ?i de oboseal?. Visam c? se deschisese cerul ?i imagini geometrice de o rar? simetrie se g?seau în fa?a mea.Erau imagini, care r?sturnate erau identice. Din ele se desp?r?eau altele asemenea. Eram precum dou? persoane care fac acela?i lucru în locuri simetrice ?i care suprapuse devin un singur individ.. Gesturile noastre erau similare aveam acelea?i sim?iri ?i acelea?i ac?iuni. Nimic nu este imposibil. Am gândit în acel moment! Dar preocuparea mea major? consta în a repeta mental momentul impactului ?i a-mi repro?a c? un om a murit sub ochii mei f?r? ca eu s? ac?ionez spre al salva.. Dureroas? era con?tientizarea durerii din momentul impactului pe care eram convins c? victima a sim?it-o.Îmi asum?m întreaga vin?.Totul se consumase atât de rapid.De la distan?a percepeam ?i existen?a tizului. Auzeam vocea sa. Se str?duia s?-mi vorbeasc? „Exist? clipa, momentul suveran, nu aveai cum s?-l salvezi. Momentul impactului l-a prins dormind. Dac?-l trezeai groaza sa ar fi fost imens? ?i ar fi suferit.”Aceste cuvinte m-au trezit brusc ?i am privit. Pe partea dreapt? a drumului era locul unde perdeaua forestier? arsese.În apa de la marginea drumului o siluet? p?rea înghi?it? de noapte. Umbra avea forma unui trup uman. Era el, tizul, p?rea c? vrea s? plece. Ca ?i când îi auzeam glasul îi în?elegeam gândurile „Eu sunt n?scut din regretul t?u, din amintirea ta, din faptul c? ?i-ai asumat gravitatea faptelor. Iart?-te ?i voi putea pleca împ?cat, nu voi mai fi necesar ?i vei fi din nou, tu singur st?pân”. Marginile arse ale p?durii f?ceau parte din contextul zilei. Dar în inima mea sim?ea cum se a?terne pacea odat? cu acceptarea adev?rului.Vedeam din nou repetându-se accidentul ?i pozi?ia incomod? în care st?tea directorul ?i cum nu se putea ferii de deznod?mânt. În momentul asum?rii, oglind? a disp?rut, a r?mas doar p?durea ars? de soare.