Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Caietul cu proz?

de Paul Pietraru

Ce bine ar fi fost dac?, dup? teribila întâmplare, atunci când mi-a vorbit a doua oar? de Irinel, a? fi avut r?bdarea s?-l ascult pân? la cap?t, de fapt s?-l determin s? se dest?inuie. Nu b?nuiam dramatismul evenimentelor ?i groaza nop?ii de vineri spre sâmb?t?. Mult? vreme mi-am imaginat cât de greu a fost ?i a doua zi, cât? suferin?? era în sufletul acelor b?rba?i, prin ce încerc?ri teribile au putut trece, to?i deopotriv?, dar parc?, mai mult decât to?i, tat?l meu.
Când a ap?rut, sâmb?t? dup? amiaz?, era desfigurat. M-am speriat ?i l-am întrebat ce s-a întâmplat.
- A murit Irinel, mi-a r?spuns sec, t?ind din start orice continuare a conversa?iei.
- Cum a?a?
- A c?zut într-o râp?.
- Dar cum s-a putut întâmpla?
- A alunecat de pe vârf ?i s-a zdrobit de stânci.
- Irinel e cel care avea probleme?
- Da, a r?spuns cu fa?a inert?, inexpresiv?.
- F? o baie fierbinte ?i culc?-te. Mai vorbim mâine c? vin târziu. Îmi pare tare
r?u, cred c? i-am spus la plecare. Te pup.
Aceast? a doua discu?ie despre prietenul lui a fost ca o ?tire care te impresioneaz?
o clip? ?i apoi o ui?i. Nu ?tiu cât a dormit, probabil c? a ?i b?ut, sau cine ?tie. Acum, gândindu-m? la suferin?a din inima lui împietrit?, cred c? era mult prea mult ?i faptul în sine, pierderea unui prieten în condi?iile groaznice în care s-a petrecut, f?r? a mai socoti ?i modul nenorocit în care a fost implicat în toat? povestea.
Zilele urm?toare nu am mai aflat mare lucru. Încerca s?-?i reia via?a obi?nuit?, s? treac? peste groaznica întâmplare. Niciodat? nu am mai g?sit momentul potrivit s? relu?m discu?ia. ?i toat? vina, simt c? o port eu. St?tea ore întregi în camera lui, f?r? a face, aparent, nimic, m?cinat de gânduri. Cred, de asemenea, c? ar fi trebuit s? în?eleg cât? nevoie de ajutor avea. S? g?sesc cuvintele potrivite s?-l fac s? vorbeasc? mai mult despre tot ce s-a întâmplat. Am pierdut momentul ?i nu l-am mai g?sit niciodat?.



IV

Se înserase, ?i focul ardea ca-n pove?ti în vatra de granit din Lala.
- Ascunde bricheta! a rostit Razvan, cu blânde?e, când Irinel a vrut s?-?i aprind?
?igara. Ai uitat c? pe munte doar focul se aprinde cu bricheta, iar ?ig?rile întotdeauna de la jar?
- Ai dreptate, tu ai stabilit regula asta acum treizeci de ani. ?i întotdeauna ai
respectat-o cu sfin?enie, atunci când te mai prosteai cu câte o ?igar?. Mai fumezi?
- Nu, dar acum voi aprinde una cu voi, de la jar.
- Te rog! ?i i-am întins pachetul.
- V? aminti?i când am dormit prima dat? aici, în Lala, ?ase în dou? corturi de
dou? persoane?
- ?i ne întorceam de pe o parte pe alta la comand?.
- Mâine dup? amiaz? mergem pe poteca ce duce în Rotunda. Mi se pare cea mai
spectaculoas? potec? din Mun?ii Rodnei.
- Poate doar cea care coboar? din Pietrosul, prin rezerva?ie, s? fie la fel de
frumoas?. Mergem, bineîn?eles.
- Barbule, stând aici lâng? foc, te invidiez pentru consecven?a ta de a urca în
fiecare an pe munte. Parc? ai urcat o dat? ?i iarna…
- Da, în trei decembrie, dar nu era z?pad? deloc. Totul era înghe?at, ?i lacul, ?i
izvorul…A fost fantastic. Era un frig aici, la doua mii de metri, era plin de coloane de ghea??.
- A?i dormit aici?
- Nu, am coborât în aceea?i zi
- A?i urcat f?r? greutate…
- Bineîn?eles, cu bagaj u?or, strictul necesar, pentru c? ziua era foarte scurt?.
Atunci ?i-a luat fiul meu botezul muntelui. I-a fost greu, am urcat într-un ritm infernal, dar s-a comportat excelent, ?i a fost încântat. ?tiam ce poate.
- R?zvane, tu ai tot b?iat. Ai urcat vreodat? cu el?
- Nu, are alte preocup?ri. ?i nici nu am insistat prea mult.
- Ba eu a? fi vrut s?-mi câ?tig familia de partea mea, s? urc?m împreun?, dar
via?a ?i ceva probleme de s?n?tate au f?cut imposibil acest lucru. A?i urcat careva cu so?iile? M? uitam la ei ?i t?cerea mi-a dat r?spunsul. Eu am fost odat?, imediat dup? c?s?torie, pân? în ?aua cu Lac, pe creast?, cu nevast?-mea ?i cu ni?te prieteni, dar la întoarcere a fost foarte greu, ?i de atunci am renun?at. O problem? de ligamente a so?iei m-a f?cut s? o aduc în spate. Am renun?at pentru totdeauna. Nici m?car pe Ineul nu am ajuns. Atunci a fost ultima mea ascensiune. Acum douazeci ?i unu de ani…
- Ame?itoare ap? ce-ntunecat te clatini!... tu cum stai cu genera?ia de schimb?
am întrebat uitându-m? la Irinel. De fapt ai t?i sunt mai mici, ?i dac? nu ai fost tu, cred c? nici ei nu au urcat.
- Cu cine ?i cu ce s? urce?...Nici nu le-am povestit prea multe, dup? ce au
crescut. S? nu prind? gustul.
- Acum îmi dau seama c? to?i ave?i b?ie?i ?i doar eu am fat?. Se infirm? regula
superiorita?ii natalita?ii feminine. Nici aici nu intr?m în regulile jocului. V? aminti?i capra aceea haituit? de câini care parc? ne-a cerut ajutorul, apropiindu-se de lac? Aici eram, in Lala. Speriat? trebuie s? fi fost, s? se apropie de oameni.
- De obicei aleg animalele, evitând omul. ?tiu ele ce fac, a spus Irinel cu voce
stins?.
- Era vreo capr? tân?r?, r?t?cit?, care nu a apucat s? înve?e teama de om. Un pui
nepriceput, care nu ?tia ce-i frica.
- Dac? nu a înv??at repede cred c? a sfâr?it-o prost.
- Cum e vremea mâine? Irineule, am încercat s?-l stârnesc pentru c?-l sim?eam
cum se îndep?rteaz?.
- F?r? probleme. Vom avea o noapte senin?, din p?cate f?r? lun?.
- ?tiu, c? toat? ziua a fost pe cer, dar asta ne va face mai u?oar? lec?ia de
astronomie a lui R?zvan. Mai studiezi cerul în nop?ile senine?
- Da , mi-am cump?rat si o lunet? Newton.
- Dup? nume trebuie s? fie beton. Ai mai descoperit vreo stea?
- O mul?ime, dar toate au c?zut. În schimb cunosc toate constela?iile ce se v?d
din emisfera boreal?. La noapte vi le ar?t. Sunt peste 80 ?i lumea cunoa?te în general dou?: Ursa Mare ?i Ursa Mic?. De fapt nici astea ca lumea, pentru c? Ursa Mare nu este acela?i lucru cu Carul Mare cum se crede. Ursa Mare are mult mai multe stele decât carul. E un animal cu trei picioare, care include ?i Carul Mare. De asemenea nu se ?tie c? ceea ce vezi în iunie la miezul nop?ii, în iulie vezi la zece ?i în august s-ar vedea la opt seara. Cu ani în urm? am început, în primul rând, cu constela?iile zodiacale, pe care nimeni nu le caut? pe cer. Nici m?car zodia în care s-a n?scut.
- Ai dreptate. Eu mai ?tiu doar Cassiopeia, pe care mi-ai ar?tat-o tu pe vremuri.
La noapte vreau s?-mi ar??i Taurul.
- V? ar?t la fiecare semnul zodiacal. Doar s? se întunece bine. Oricum va fi o
noapte lung?, a?a c? eu zic s? mânc?m ceva ?i s? ne îmbr?c?m mai gros.
- Bine zici. Haide?i s? preg?tim masa, ?i între timp, Irinele, mai pune câte o
palinc?. R?zvane e?ti teribil cu pasiunea asta a ta, ?i, dup? mâncare v? povestesc ?i eu ceva ce am înv??at de vreo zece ani. D?-mi mie sticla t?lpa?ule, c?-i p?cat s? îngra?i locul.
Am turnat în c?ni ?i am început s? scoatem proviziile. Dac? la amiaz? sl?nina
f?cea parte din ritual, acum, la cina festiv? am hot?rât s? facem ceva mai sofisticat. Aveam fleic?, ceaf? ?i ni?te pulpe de pui, gata condimentate, numai bune de f?cut la jar, pe gr?tarul de campanie ce-l avea Barbu. Am cur??at ?i patru cartofi mari pe care i-am aruncat într-un ceauna? cu ulei încins, ?i apoi am preg?tit salata. Pe vremuri nu c?ram atâtea cu noi, dar acum era altceva. To?i ne-am preg?tit pentru o s?rb?toare ?i am considerat c? merit?m s? ne r?sf???m un pic.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro