proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nea Mure?an ridic? ochii. Era ocupat cu depanarea conductei de ap? de la WC-ul femeilor, dar mica dub? galben? care intra în parcare îi atr?sese aten?ia. Nu mai v?zuse un Estafette de zeci de ani …

Ma?ina se strecur? frumos printre liniile de demarcare ale parc?rii, oprindu-se, lin, în fa?a grupului sanitar. Portiera din dreapta se deschise f?cându-i loc unui b?rbat foarte voinic (a se citi “foarte gras”), care se rostogoli c?tre intrarea semnalizat? cu o siluet? cu pantaloni ?i p?l?rie.

Nea Mure?an, mare amator de ma?ini vintage, abandon? orice alt? preocupare ?i se apropie de dubi??, c?utându-?i in buzunar telefonul, pentru poze. ?oferul coborî ?i el, f?r? s?-l bage în seam? pe fotograful nea?teptat. Dup? un walk around, omul f?cu câteva mi?c?ri de stretching, d?du câteva ?uturi în ni?te mingi imaginare, apoi se îndrept?, agale, spre m?su?a rotund? din beton. Se a?ez? ?i î?i aprinse o ?igar?.

- V? salut! începu nea Mure?an, am v?zut ma?ina dumneavoastr?, frumoas? tare, mie îmi plac ma?inile astea, mai vechi, mai rare. Dacia Estafette … n-am mai v?zut a?a ceva de când eram mic. Nu credeam c? mai exist?.

Surprins de apari?ia lui nea Mure?an – nu-i vorb?, ?inuta lui de lucru ar fi surprins pe oricine ar fi abordat – ?oferul, un b?rbat tân?r, cu alur? sportiv?, uit? s? mai trag? din ?igara abia aprins?.

- Ce Dacie visezi, b?i nene? Emblema aia de pe bot e pus? de mine acum câteva zile, c? mi-a furat cineva emblema original?, de Renault. Nu e, domne, e Renault original, adus de patronu’ din Fran?a.

- M? gândeam ?i eu … cum ziceam, nu cred c? mai exist? Dacie de felul ?sta.

- Zici c? te intereseaz? ma?inile astea, atuncea cum de nu ?tii c? e una, pe la Bra?ov? E f?cut? de un colec?ionar din ??tia, a f?cut rost de vreo dou? epave ?i din dou? fiare vechi a f?cut o ma?in? nou?. Da’ … doar merge cu ea pe la parade, nu face bani din ea. Doar bag?.

- P?i ce, matale faci bani cu asta? Ce faci, o inchiriezi la nun?i?

- Hai, b?i, nene, pare asta ma?in? de nun?i?! Ia uite ce scrie aici! ?i tân?rul îl conduse pe nea Mure?an în dreapta ma?inii, unde era vizibil un oblon mare, cu inscrip?ia, pe dou? rânduri: “Brut?ria Gafton – Les Boulangeries Gafton”. Uite, nene, vezi, ?sta e un magazin mobil, mergem cu el pe la evenimente ?i vindem produse de panifica?ie.

- Gafton … de unde sunte?i, c? n-am auzit de Gafton. Nici nu sun? române?te.

- Nu e române?te, patronu’ e francez. Dar tr?ie?te în Media? de mul?i ani, complet? ?oferul. Uite-l, vine acu’ de la bud?.

Într-adev?r, b?rbatul voinic (a se citi “gras”) se apropia dinspre grupul sanitar.

- Adrien, allez, cuvânt? omul, ar?tând spre dubi??.

- Bonjour, monsieur, interveni nea Mure?an. Moi, pl?cut ma?ina … ??? … vous.

- Ce ave?i, Monsieur, de prosti?i a?a? Nu ?ti?i s? vorbit române?t?

- M? scuza?i, credeam c? … adic? … îmi place ma?ina dumneavoastr?, e rar?, nu mai vezi Estafette în zilele noastre.

- Adus eu, din France, pentru afacere. E ma?in bun, fac treaba cu ea.

- Dar ce afacere ave?i, dac? nu v? sup?ra?i.

- Domn drag, eu sunt boulan … brutar, am fabrica de pâin la Media?, r?spunse domnul cel voinic (a se citi “gras”). Eu patron de la “Brut?ri Gafton”, domn drag, vestita brut?ri de Media?. Emmanuel Gafton, enchanté, se prezent? francezul.

- Încântat, Mure?an, r?spunse acesta ?i întinse mâna, uitând c? se oprise din repararea unei instala?ii de ap?. Lumea îmi spune nea Mure?an.

?tergându-?i, discret, mâna de pantaloni, Gafton f?cu un pas c?tre ma?in?, dar se r?zgândi ?i se întoarse c?tre nea Mure?an

- Domn drag, eu fac cel mai bun pâin din Roumanie, acum merg la litoral ca s? fac pâin pentru restaurant de Neptun. Asta ma?in – magasin, vinde pain la eveniment. Vre?i vedem? Adrien, adu un pain lui domn.

?oferul execut? imediat ordinul, iar nea Mure?an, uitând din nou c? reparase ?eava de la WC, mu?c? cu poft? din pâin?oara primit? ?i reac?ion?, încântat:

- Foarte gustoas?! S? fie primit?!

- Un leu optzeci, v? rog, ceru Adrien, dar barbatul cel voinic (a se citi “gras”) interveni.

- Non, din partea cas?, Adrien, din partea cas?, c? domn e foarte amabil.

“M-ai pus s? pun mâna murdar? pe pâine, ca s? te r?zbuni pe mine c? ?i-am dat mâna f?r? s? m? sp?l”, coment?, în sinea lui, st?pânul parc?rii, exprimându-?i, cu voce tare, recuno?tin?a. Pâinea, cu toate c? p?rea necrescut?, era foarte gustoas?.

- Alors, ce zice? Place? Întreb? patronal.

Evitând s? se refere la form? pâinii, nea Mure?an nu se zgârci în privin?a laudelor. Dar francezul atac? direct:

- Nu observat c? nu crescut?

- A, nu … nu conteaz? … se bâlbâi nea Mure?an.

– Inven?ie ŕ moi! exclam? voinicul (a se citi “grasul”).

Brusc interesat ?i mereu doritor a auzi pove?tile oaspe?ilor parc?rii sale, nea Mure?an f?cu din nou apel la cuno?tin?ele sale de limba francez?

- Asseyez-toi, monsieur, please … ?sta … nu ?tiu cum îi zice …

A?eza?i în jurul mesei rotunde, cei trei se întinser? la vorb?.

- Adrien, iar fumez … începu francezul. Monsieur, moi am inventat pâin ?sta. Moi … eu am adus din France fabric de pâin, demult, mille nou? sute nou?zece ?i montat la Media?. Era pâin bun, francez, dar lumea nu cump?ra, nu era ca acolo. Moi … eu schimbat re?et, pus ?i cartof ?i alte, f?cut pâin ca la Ardeal, dar lumea tot nu cump?rat. Era scump, lumea cump?rat de la turc, un peu mai ieftin, pâin pufos, dar nes?n?tos.

- A?a e, lumea caut? mai ieftin, de multe ori refuz? ce e mai bun, aprob? nea Mure?an.

- Dar moi … adic? eu, nu l?sat ?i inventat un pâin mic, cum numi?i voi? Adrien?

- Chifle, patron

- Da, chifle, dar eu botezat fran?uze?te, “quifflé”, scris pe etichet, lumea a fost curios ?i cump?rat, a pl?cut ?i a mers veste despre quifflé. Era mic ?i gustos, lumea cump?rat de poft?. Eu modificat ma?in de f?cut pâin, ca s? fi rentable. ?i f?cut renta … cum zice tu Adrien?

- Rentabli?.

- Voilŕ. Apoi cump?rat înc? un ma?in de pâin, modificat ?i ea, lucrat cu doi ma?in, dezvoltat brut?ri. Re?et bun, f?cut tot de moi … eu … mine, unic în Ardeal. Pl?tit mai mul?i salaria?i, nu f?cut bine?

- F?cut, f?cut, se trezi vorbind nea Mure?an.

- Allez, întreb, vedem c? te mir? de forma pâin.

- Nu, nu, e foarte bine a?a.

- Zice tu, vous, s? nu supere pe moi …mine. Nu supere, eu ?tiu c? are un aer urât. Nu e crescut, spuse Gafton, zâmbind ?i f?cându-i cu ochiul lui Adrien.

- Bine dac? spune?i dumneavoastr?, a?a e, accept? ?i nea Mure?an. Dar tot e bun? quifflé a dumneavoastr?.

- Bun, bun, cum s? non. De aia merg acum la Neptun cu … Adrien, trecut camion?

- Da, Patron, a trecut acum vreo cinci minute, nu cred c? ne-a observat aici.

- Camion are la bord ma?in mobil de f?cut pâin.

- A, ave?i o fabric? de pâine mobil?, pe camion, iar camionul e în drum spre Neptun! A, p?i m? ?i miram, cum aduce?i de la Media? pâinea pân? la Neptun, dar s? r?mân? proasp?t?. Dar tot nu a?i zis cu quifflé asta.

- Bien sűr, bien sűr, monsieur nea Murechan, mai ?tii cum me chem moi … eu?

- Cum s? nu, Monsieur Gafton.

- Dar nu ?tii ce fac Gafton, hein?

- Pâine, ce s? fac?.

- Nu pâin, c? nu me chem Painton. Me chem Gafton, alors fac … gaffe! Gafa! spuse francezul cel voinic (a se citi “gras”) ?i izbucni în râs, imitat ?i de ?oferul lui. Râdeau cu atâta poft?, încât nea Mure?an se contamin? ?i el de veselia oaspe?ilor parc?rii.

Adrien mai scoase o ?igar? din buzunar ?i o aprinse, iar Gafton, lini?tindu-se, î?i continu? istorisirea.

- Moi … eu … f?cut gafa într-o zi. F?cut aluat pentru quifflé ?i b?gat în ma?in, ma?in dozat aluat ?i început copt, iar moi … eu … amintit c? uitat levure. Uitat s? pus lev … drojdia. Aluat nu crescut. Dar ma?in lucrat normal ?i scos quifflé, dar nu era quiffle, era mizerié. Era ca pâin pe care mâncat vous, monsieur Nea Murechan.

Privind sceptic la restul de pâine pe care îl mai avea în mân?, gazda c?ut? mult timp un r?spuns.

– Adic? … asta e mizerie?

- Acum nu. Vede?i: am vrut arunc quifflé-mizerié, dar lâng? ma?in era un copil. A mâncat o mizerié ?i a începu s? laude ce bun e. Am gustat ?i moi … eu, era bun. ?i avut idée. Pus tot mizerié pe mas? ?i dat gratis, cu afi?: un nou tip de quifflé, gratis în prima zi.

- Pariu c? le-a?i dat ca pe pâinea cald?, coment? nea Mure?an.

- Comment? Am dat imediat toate mizerié. A doilea zi am mai f?cut o ma?in de quifflé f?r? drojdia …

- Adic? mizerié

- Mizerié, pe care vândut la pre? normal ?i lumea cump?rat imediat. Lumea facut la coad? pentru mizerié ?i cerut mai facem. Apoi am f?cut numai mizerié tot ziua cu doi ma?in ?i vândut tot. Apoi nici nu am mai f?cut quifflé. Cump?rat camion ?i f?cut ?i în camion.

- ?i vinde?i quifflé cu denumirea mizerié?

- Mais non, mais non! Cum me chem moi … eu?

- Monsieur Gafton.

- ?i ce fac Gafton?

- Gafe, ce s? fac?.

- Mais non! Gafton fac Gafflé. Asta e noul meu marque!