proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

27 DE PA?I”
TIBI U?ERIU
Nu citesc atât de mult cât mi-a? dori, dar citesc doar ce-mi doresc. Dintotdeauna, cel mai mult mi-am dorit s? citesc c?r?ile scrise de scriitorii locali din Bistri?a-N?s?ud, abia dup? aceea m? opresc la c?r?ile scriitorilor români. Scriitori universali citesc mai rar, doar cei semnala?i de persoane avizate.
În 30 august 2021 am avut ?ansa s? descop?r pe viu o lume fascinant? pe care o ?tiam doar din pres?, „T??uleasa Social - Via Transilvanica”, ?i a?a cum mi se întâmpl? mereu, am sim?it nevoia s? scriu despre acest univers magic, în încheierea articolului meu angajându-m? s? îndeplinesc dou? lucruri:„ ?i mai ?tiu un lucru, s?pt?mâna viitoare merg la libr?rie ?i cump?r cartea lui Tibi U?eriu, apoi, vara asta sau cea viitoare, aleg un sector din drumul care une?te, drum pe care-l voi c?lca, pas cu pas.”
Am îndeplinit prima parte a angajamentului meu, am cump?rat cartea ?i, mai mult, am citit-o în trei dup?-amieze. Nu sunt un cititor prea performant, mai degrab? sunt un scriitor de curs? lung?, cititul m? obose?te repede, alternând reprizele de lectur? cu cele de pauz?, dar aceast? carte am citit-o, a? spune, aproape în trei etape, cu pauze scurte dictate de necesit??i obiective sau fiziologice. Am cump?rat cartea dorind s? contribui modest la finan?area „Viei Transilvanica”, dar lectura ei mi-a adus aminte s? nu subestimez niciodat? o carte, st?pânit de prejudec??i. ?tiam de apari?ia c?r?ii, nesocotind-o îns? printre priorit??ile mele de lectur?. Scurtele comentarii ap?rute în pres?, sau cele peste care am dat eu, îmi sugerau o carte de aventuri ale unui personaj de rea faim?, antisocial.
De „T??uleasa Social” ?tiu demult, „Camionul de Cr?ciun” fiind primul proiect sonor de care am aflat, dep??it în anvergur? de acest uimitor „Via Transilvanica”
De Tibi U?eriu ?tiu de la primele lui ispr?vi, gen 215 kilometri, T??uleasa - Clu j+ maraton de 42 de kilometri, menite poate, prin reflectare jurnalistic?, s? redefineasc? un profil uman. Dac? toate aceste semnale din pres? privind cartea „27 de pa?i” n-au reu?it s?-mi stârneasc? interesul mai devreme, este doar spre regretul meu, lectura din ultimele trei zile îmbog??indu-mi propriul univers, distrugând cli?ee ?i demolând prejudec??i vechi ?i „înr?ite” de timp.
Da, „27 de pa?i” este o carte scris? în alergare, pornit? din alergare, privind spre drumul care vine, cu repetate întoarceri ale privirii ?i gândului c?tre drumul din urm?. Este o carte cu un ritm alert, ame?itor aproape, exact ca via?a protagonistului, dar este ?i o carte frumoas?, scris? cu talent ?i m?sur?, cu un realism dulce-am?rui, r?v??itor.
„27 de pa?i” este o carte „purgatoriu”, o carte ce vorbe?te de suferin?ele purgatoriului comunist reg?sit în „socialul de mizerie” al vremii, în casa bunicului agresiv care-l b?tea din orice, muncindu-l pân? la epuizare, cu acordul tat?lui care-l b?ga slug? pe brânz?, un tat? la fel de agresiv care-?i b?tea ?i copiii ?i nevasta legat? de pat, un maistru care-i b?tea pe copii cu o curea de transmisie de strung, un purgatoriu în care isp??irea se f?cea prin for??, b?taie, umilire.
„27 de pa?i” este o carte a sincerit??ii absolute, de la umilin?ele îndurate pentru o ciorb? de cartofi sau fasole, pân? la suferin?ele îndurate în diabolicele curse de anduran??, de la aura eroic? ce-?i suce?te min?ile, la demolarea tuturor previziunilor construite eronat din ne?tiin?? sau omisiune, de la strângerea degetelor în u??, practicat? chiar de mama lui, la cafteala organizat? de masca?i în pu?c?rie, atunci când refuz? cooperarea cu psihologul închisorii, de la luxul tr?it în vremurile bune ale spargerilor reu?ite, cu iubite prin toat? Europa, la scufundarea la propriu în rahatul din canal, dup? o evadare, când era c?utat de câini,
„27 de pa?i” este o carte didactic?, un manual pedagogic, un manual de voin??, tenacitate, sacrificiu, dep??ire a tuturor limitelor.
„27 de pa?i” este o carte poveste, o poveste cu un b?iat s?rac ?i chinuit, care-?i dore?te o pereche de adida?i Torsion, pe care ?i-i cump?r? din primii lui bani de pizzar exploatat în Germania, care îmbrac? zile ?i nop?i primul trening sportiv ?i doarme cu o geac? salvamont pe post de pijama dou? nop?i, de drag? ce-i era, o poveste a unei familii dezmembrate, în care tat?l nu i-a cump?rat niciodat? cei doi c?lu?i promi?i, o carte întrebare dar ?i r?spuns, o carte acuzatoare dar ?i vindec?toare, o carte alin, precum numele fratelui s?u, Alin U?eriu, du?manul ?i eroul s?u, recuperatorul ?i salvatorul, singurul punct fix din universul fluid din jurul lui.
Este o carte manual de sociologie ?i psihologie, o în?iruire excep?ional? de studii de caz din toat? Europa, care prezint? cu deosebit talent a? zice psihologia tinerilor ie?i?i din comunism, dar care nu-?i valorific? libertatea corect, ilustrând umilin?ele care au înso?it exodul esticilor în occident.
Este o carte document istoric, agresivitatea „invadatorilor” din est, mai mult sau mai pu?in periculo?i, de la impecabila organizare a „galeriilor alba-neagra” din Gran Canaria, pân? la nivelul mafiei sârbe?ti, toate aceste organiza?ii generând multe b?t?i de cap pa?nicilor occidentali, fiind din plin frecventate de personajul real al c?r?ii, ?i prezentate, atât cât se poate, în paginile ei.
Este o carte a metamorfozei, a metamorfozelor, o carte în care singurul ei personaj se schimb? mereu, la propriu ?i la figurat, ghidat în permanen?? de arderile temperamentului s?u vulcanic, temperament care nu ?tie ce-i aceea renun?are, dezn?dejde, înfrângere, decât în pu?inele cazuri în care solu?iile chiar nu mai erau de g?sit, ca în pu?c?ria de maxim? securitate din care nu a evadat nimeni, niciodat?, în celebrul Tor de Geants, în care un blocaj renal, sau dezl?n?uirea naturii l-a oprit din drum. Copil nec?jit, b?tut ?i fl?mând, muncea pe brânci s?-?i astâmpere cumva foamea, elev dezinteresat de ?coal?, f?cea servicii profesoarelor, pentru note sau medita?ii, azilant politic în occident, dup? 1989, a suportat o vreme exploatarea unor italieni bandi?i, mul?umit s? aib? câteva m?rci, primii lui adida?i Torsion, haine mai omene?ti, în Gran Canaria s-a infiltrat într-o galerie de practican?i alba-neagra, a devenit un fel de bandit interna?ional, cu spargeri de magazine de bijuterii, sau b?nci, a evadat de câteva ori din închisoare, fiind într-o fug? continu?, cu poli?ia pe urmele lui, echipat cu arme din ce în ce mai sofisticate ?i cu o credin?? de nezdruncinat c? lui nu i se poate întâmpla nimic r?u. ?i totu?i i s-a întâmplat, cei mai frumo?i ani ai tinere?ii, de la 25 la 35, existând f?r? s? tr?iasc?, între patru pere?i de un alb ucig?tor, deveni?i mai albi decât întinderile z?pezilor polare, din maratonul 6633 Arctic Ultra. Ace?ti zece ani au creat ultima metamorfoz?, cea mai evident? ?i îndelungat?, din perioada fugii continue c?tre ceva mai bun, sau de cineva aflat pe urmele lui, dup? care avea s? se petreac? o alt? metamorfoz?, esen?ial?, umanizatoare, îndumnezeitoare, în care toate s-au schimbat, dar în primul rând el, fugarul de profesie, Tibi U?eriu. Aceast? metamorfoz?, a alerg?torului de curs? lung?, avea s?-i aduc? adev?rata identitate, iertarea ?i autoiertarea, bucuria stabilit??ii, a prieteniei, a ajutorului dezinteresat, bucuria faptei bune ?i generoase, aceast? ultim?, miraculoas?, dumnezeiasc? metamorfoz?, schimbând fuga, ca mod de via??, în alergare pe 27 de pa?i multiplica?i la nesfâr?it. Fericit? ?i nobil? metamorfoz?!
Am aflat în aceast? sear? înc? un lucru, mi-am mai descoperit o dorin??, pe lâng? aceea de a parcurge m?car o parte din Via Transilvanica, ?i anume aceea de a ciopli o born? din cele peste 300 care mai sunt necesare.
14.08.2021, la 11:44