Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Comentariile Agonia.ro - versiunea prescurtat? ?i repovestit? pe în?elesul b?iatului de la IT

de Doru Mihail

Stau ?i mi-l imaginez pe b?iatul de la IT – s?-i zicem Liviu– nu ?tiu de ce, a?a-mi vine; Liviu parc? e un nume special inventat pentru b?ie?ii cu ochelari, buze groase ?i un pic împletite, p?r lins ?i neap?rat plin de m?trea??, cu frez? pe stânga ?i ochii bulbuca?i în spatele ochelarilor, de la cât gaming bag? noapte de noapte. M? rog; nu trebuie s? fie neap?rat o descriere foarte detaliat? c? doar nu to?i arat? la fel. Unii, de exemplu, au freza pe dreapta.
În fine - iat?-l pe Liviu cum st? cu burta sprijinit? u?or de mas?, o mân? în tastatur? ?i una pe telefon, c?utând ni?te meme-uri ?i molf?ind un covrig tare ca dracu’ (pe care-l mânuie?te probabil cu cel de-al treilea bra?), în timp ce urechile îi sunt conectate la boxa din care url? muzic? folk– Pas?rea Colibri, c? na! Liviu!
Dar, pentru c? aici voiam s? ajung, dintr-o dat?, ochii lui (ajusta?i de dioptrii cu minus ?i un pic torice) se ciocnesc frontal (sau m? rog; intr? în coliziune…) cu un bâlci care-l face s? uite c? i-a ie?it un co? exact în vârful nasului ?i c? ar fi cazul s-o cam lase mai moale cu laba. Teoretic trebuia doar s? fac? o am?rât? de „optimizare” la sec?iunea de comentarii a unui site de literatur? – cine dracu ?i-o pierde timpul pe el, dar ce g?se?te îi d? peste cap toat? compatibilitatea (Floarea P. ?tie) cu stima pe care o avea pentru scriitori înc? din perioada gimnazial?.
Un circ de trei lei, adic? fix cu cincizeci de bani mai scump decât propriul covrig marca Luca, ce are drept protagoni?ti o trup? de autoproclama?i (hai, nu chiar to?i) intelectuali, care se iau în serios de parc? ar fi to?i vreo combina?ie de Dostoievski cu Caragiale, dar f?r? pic de umor ?i autoironie.
Cite?te, cu fix competen?a b?iatului de la cabluri ?i-n cap îi r?sun? vocea inconfundabil? a regretatului Ilie Dobre, pe vremea când era în form? de 3652 cuvinte pe minut, asta dac? nu avea de strigat goool – înc? 12 minute ?i 25 de secunde. (Normal c? f?r? aer!)
Primul la minge, direct în atac, e Leonard! Un fel de superstar neîn?eles al versurilor cu preten?ii, care sare la gâtul lui Bogdan – editorul-?ef – de parc? i-a mâncat covrigul ?i i-a furat toat? „importan?a” din sec?iunea de comentarii. Zice Leonard, citez: „Dac? nu-mi da?i nivelul înapoi, eu plec!” Auzi, frate, gata, asta-i drama anului! Nu mai poate internetul f?r? nivelul lui Leonard! S?racu’, crede c?-i vreun VIP al site-ului, c? f?r? el traficul o s? pice ?i o s? r?mânem to?i în bezn? literar?. Altele ?i mai profunde se strecoar? în mintea lui Liviu, în timp ce scuipa o bobi?? de mac r?mas?-ntre din?i.
R?spunsul lui Bogdan e scurt ?i la obiect: „Nu tolerez offtopic!” Vai, ce b?rb??ie, boss! Parc? l-ar scoate din joc cu un cartona? ro?u, dar de fapt ?i el st? cu degetul pe tastatur?, jucând-o de zici c?-i tat?l ordinii ?i disciplinei online. „Egocentric ?i obsedat de trafic” îi zice lui Leonard, ca ?i cum ar fi cine ?tie ce „traficant de cultur?.” B? b?ie?i, zici c? v? bate?i pentru scaunul de la Casa Alb?, nu pentru ni?te punctaje de site am?rât! Stelu?e! – nu se poate ab?ine din nou Liviu, dar î?i d? repede-n petic ?i scap? o înjur?tur? când î?i d? seama c? era s? dea un enter cu care s?-l ?tearg? pe maestru de pe site cu tot cu oper? ?i s?-l trimit? pe pul? definitiv.
Urm?torul intr? în joc Claudiu To?a! Trage o s?geat? din col?ul terenului, fix în ficat: „Poezia ta e o mizerie manelistic?, nici maneli?tii n-ar lua-o la nunt?, c? se fac de râs!” B?i, Claudiule, e?ti mai t?ios decât orice t?v?leal? la mijlocul terenului! N-ai nevoie de explica?ii, direct cu genunchiul în coaie! M? întreb dac?-n loc de pix nu ?ii o bât?-n mân?, c? dai în cuvinte ca la box, nu altceva! – cuget? Liviu, ?i mai adaug? ca pentru el ?i alte fraze, tot cam în stilul ?sta, dar pe care nu mai stau s? le scriu ca s? nu crede?i c? sufer? de vre-un complex ciudat de superioritate, pe care s?-l fi contactat accidental din chestiile pe care le studiaz? ?i la care fac acum referire.
Iulia Elize. Era s-o uit pe madama cu virgulele. Sare ca un funda? nervos în ap?rare, cu crampoanele în peroneul lui To?a: „Cum î?i permi?i s?-mi ataci virgulele, m?i omule?” Zici c? cineva i-a spart vaza din sufragerie, ar spune Liviu. Fereasc? Sfântul s?-i scape cineva o virgul? aiurea, c? madam Iulia e pe tine ca arbitru la orice gre?eal? (se gânde?te tot Liviu, în continuare). „Împro?c?torule de texte,” îi trânte?te lui Claudiu, de parc? l-a prins la pachet cu toate link-urile toxice de pe internet. Uite-o ce se zbate – î?i zice Liviu - cere „mediere literar?”! Juri c?-i meci de Champions League ?i ea face apel la VAR pentru te miri ce liter? gre?it?.
Surpriz? din tribune – apare Viorel, arbitru de ocazie ?i b?g?cios ?ef. „Ignor?-l, Iulia! Nu te pune cu ??tia, c? doar profit? de rela?iile lor pe site.” Da’ bine, Viorele, de ce nu? C? n-ai altceva de f?cut decât s? pui paie pe foc. Viorel e genul de unchi care bea suc pe margine ?i comenteaz? la meci, dar n-a pus cramponu’ pe minge de când e!
Liviu, cu burta sprijinit? de mas?, se gânde?te: „Frate, ??tia-s ca o hait? de câini vagabonzi care se sfâ?ie pentru oase în virtual.” Evident, asta înainte s? se delecteze cu tradi?ionala urare „D?-v?-n pula mea de filozofi d? carter! V-a? da afar? pe to?i de pe site dac? n-a? fi pl?tit s? v? suport mizeriile!” ?i la final, trage concluzia meciului: „Nu comentatori, b?, papagali! A?a da?i la aspect!”
La final – Cât e scoru’ Liviu? - 0-0, dar distrac?ia pe cinste! A?tept?m urm?torul episod, c? la ce e aici, ??tia pun pariu nu se las?!

Doru Mihail (diromil) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro