proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Toamna pe lâng? cele ale ei, cu scosul cartofilor, culesul viei, culesul cucuruzului, adusul ?i t?iatul lemnelor pentru la iarn?, a adus pentru Niculae un necaz. Un mare necaz, nu numai pentru el ci pentru întreaga familie. Niculae Rusu într-o zi, pe când to?i ai casei erau la scos cartofi în Delni?a de lâng? Cânechi, a l?sat sapa s?-i cad? din mân? ?i apoi u?or, u?or, s-a întins ?i el lâng? ea. Prima l-a v?zut M?rie. N-a putut zice nimic, din cauza uimirii. Se a?tepta ca badea Rusu s? se ridice. S-o fi împiedecat, de vreun mu?uroi sau altceva? St?tea unde a c?zut. Nici nu se vedea de vrejii cartofilor care, de ?i usca?i, st?teau în picioare.
- Vai de mine, ce-i cu badea Niculae, du-te Niculae ?i vezi ce-i cu el!
S-a dus Niculae dar n-a putut face nimic. Tizul s?u, Niculae Rusu, sta nemi?cat cu ochii spre cer. I-a pus mâna pe frunte. Era cald?. I-a pus mâna pe grumaz, se sim?eau b?t?ile inimii pân? în acel loc. L-a strigat de câteva ori pe nume. Ochii lui priveau acela?i cer. Parc? în câteva rânduri a vrut, dar n-a reu?it, s?-?i mute privirea spre vechiul s?u prieten. Au pus mâna to?i ?i au reu?it s?-l mute, la umbr?, sub fr?garul de la marginea locului. Sub el au pus sacii goi, înc? ne umplu?i cu cartofi.
Niculae a mai r?mas un timp lâng? prietenul s?u.
- Ce-i cu tine Rusu?ule? Te doare ceva?
Nimeni nu i-a mai spus a?a din copil?rie. Atunci, cu mul?i ani în urm?, când s-au dus la ?coal? ?i b?trânul dasc?l, care era ?i cantorul bisericii, a început s?-i întrebe de nume, b?trânul de acum a spus
- Pe mine m? cheam? Niculae.
- Niculae ?i mai cum m?i copile?
- M? mai cheam? Rusu?
- Cum a?a m?i. Pe la noi, în sat, nu sunt oameni cu astfel de nume.
- Ba sunt. Pe tat?l meu ?i pe mo?ul, tat?l s?u, îi chema Rusu. Pe mine, c? sunt mai mic, trebuie c? m? cheam? Rusu?.
A râs dasc?lul cantor, au râs ?i copiii unii ne?tiind de ce.
A zâmbit din ochi ?i Badea Niculae Rusu, acum când prietenul s?u Niculae Dragot? i-a adus aminte de ce s-a întâmplat acum mai bine de cincizeci de ani. A zâmbit ?i dup? aceia i-a revenit glasul.
- Niculae nu-mi mai simt picioarele. De aceia nici nu pot s? mai stau pe ele. Am avut o ame?eal? apoi n-am mai ?tiut nimic. Niculae nu m? pot ridica de jos.
- Stai lini?tit, unde te afli. O s? am eu grij? de tine. O s? te faci bine ?i nici n-o s?-?i mai aduci aminte de ce s-a întâmplat. S? n-ai nici o grij? m?i Rusu?ule. E?ti pe mâini bune.
Mâinile au fost într-adev?r bune. ?i a lui Niculae Dragot? ?i ale celor din familia sa. M?rie ?i Victoria au fugit acas? au umplut un strâjac* cu paie de secar? ?i au venit repede cu el în Cânechi. N-au r?spuns la întreb?rile oamenilor care se mirau. Au pus strâjacul în c?ru?? apoi l-au suit cu grij?, pe badea Rusu, peste el. M?rie a zis
- Eu fug pe scurt?tur? s? preg?tesc casa lui badea Rusu
- Nu. Tu fugi acas?, iei de sub grinda ?tiut? to?i banii care sunt acolo ?i vii la drum pentru a mi-i aduce. Eu cu Zaharie o s?-l ducem pe Niculae la doftorul din Ocna
Peste câteva ceasuri c?ru?a tras? de Cezar a ajuns în Ocna ?i s-a oprit în fa?a casei doctorului Lupu. Nu l-au mai b?gat pe Badea Rusu în?untru. A ie?it doctorul afar?. L-a pip?it pe mâini, pe picioare, l-a ascultat cu urechea în partea inimii. A intrat în cas? ?i s-a întors cu o bucat? de hârtie. L-a luat apoi deoparte pe Niculae spunându-i în ?oapt? ceva, timp de câteva minute. N-a vrut s? primeasc? banii pe care acesta îi întindea cu insisten??.
S-au dus apoi la potic?** unde Niculae a cump?rat leacurile scrise de doctorul Lupu
- Ce ?i-o zis doftorul, Niculae?
- O zis c? trebuie s? m?nânci ca lumea, ?i s? te odihne?ti c? te vei face bine
- Ba eu ?tiu c? la anii mei nu m? voi mai face cum am fost
?i nu s-a mai f?cut. A luat leacurile dar i-au f?cut mai mult r?u decât bine. Îi era mereu somn. Venea în fiecare zi cu mâncare cineva din familia lui Niculae. Au început a veni ?i alte vecine, care cu ce avea mai bun. Când au început ploile toamnei ?i dup? ce a c?zut prima brum? au început a-i face focul în cas?. Cu toate c? picioarele nu-l ascultau de loc era înc? tare în mâini. A reu?it, cu mari sfor??ri, s? se dea jos din pat ?i s? se târasc? pân? la sob? pentru a mai pune un lemn în foc. Dar nu numai frigul era cel care-l d?dea jos din pat ci ?i alte nevoi trupe?ti. Se d?dea jos în fiecare noapte. Când Niculae ?i-a dat seama de suferin?ele lui Rusu l-a dus la vecinul ??rinoi, cel care venit din r?zboi ?i-a g?sit amândoi p?rin?ii în progadie***. El avea mai mult loc în cas?. Aici venea Niculae ?i împreun? cu Gheorghea lui ??rinoi îl scoteau seara afar?. S-a obi?nuit s? ias? numai odat?, pe sear?. Dar tot îi era greu. Niculae venea s-l vad? când putea, mai ales seara, ori dumineca dup? ce se termina slujba la biseric?. Povesteau de multe ori lucruri, de demult întâmplate, unele numai de ei ?tiute. I-a povestit într-o sear? Rusu despre ce-i spunea mo?ul s?u în urm? cu peste cincizeci de ani. C? Neamul lui Rusu a fost un neam mare cu toate c? ast?zi numai el mai este în via??. C? cei din neamul s?u au dat numele satului. C? ei au venit dintr-un s?tuc mai mic care ast?zi este doar un c?tun cu câteva case
- De unde crezi tu c? se trage numele c?tunului Rusu dinspre Loamne?? De la cei care l-au locuit din timpuri foarte vechi. Cei mai mul?i se numeau Rusu ?i erau neamurile noastre de demult. Tot a?a se nume?te ?i hotarul unde ?i-a dat ?ie sasul p?mânt de ai pus pe el vie.
Niculae se gândea c? a?a trebuie s? fi fost, cum îi spunea prietenul s?u. La astea el nu a avut niciodat? vreme s? cugete. Acum au g?sit vreme s? povesteasc? de multe lucruri trecute ?i de mult uitate. ?i-au adus aminte de sfin?irea bisericii când înc? nu împliniser? zece ani.
- Oare cum se numea vl?dica cel cu barb? alb?, cu brâu ?i tichie ro?ie?
- Da, mi-aduc aminte. S-a dat jos din tr?sur? ?i s-a apropiat de grupul nostru de copii. Ne-a întrebat pe fiecare ce rug?ciuni ?tim.
- Pe tine, m?i Rusu?, te-a pus s? spui Crezul. Trebuie c? l-ai spus nemaipomenit de bine c? te-a mângâiat pe cap ?i ?i-a dat o c?rticic? scris? cu litere b?trâne?ti. Cred c? numai vreo câ?iva mai suntem în sat, de mai ?tim acele litere
- Da Niculae, mai am c?rticica aceia. N-am cui o l?sa dup? ce n-oi mai fi. S-o iei tu c? ai copii. S? i-o dai Victoriei c? am auzit c? înva?? bine ?i va ie?ii înv???toare. Pe vl?dic? îl chema Andrei ?aguna
- Mi-aduc aminte, c? aveam vreo treisprezece ani, când a venit tata la jupânul Tomas ?i m-a cerut s? m? lase s? m? duc cu el la Sibii. M-a l?sat. Când am intrat pe Uli?a M?celarilor ne-a oprit un pop?, care ne-a spus c? dac? vrem s? trecem pe acolo s? prindem de picioarele calului ni?te tr?istu?e cu paie ca s? n-aud? vl?dica care era pe moarte. Tata a pus tr?istu?ele. Le avea preg?tite pentru c? i-au spus al?ii care au fost înainte pe acolo. Asta a fost nu cu mult dup? pa?ti. Vara a ?i murit. Tata a fost la înmormântare. Zicea c? au fost mul?i oameni din multe sate, cu toate c? era vremea sapei la cucuruz ?i a primei coase la fân.
- M-oi duce ?i eu Niculae, unde s-a dus vl?dica.
- Ce vorb?-i asta Rusu?ule?
- Îi vorb? adev?rat?. O s? vezi tu.
?i a v?zut Niculae. De la o vreme badea Rusu nu mai ie?ea seara afar? ca mai înainte. Femeile care-i aduceau mâncare când veneau a doua oar? o g?seau nemâncat?. Se uita badea lung la mâncare, apoi î?i întorcea capul de la ea.
Dup? câteva zile ?i nop?i de nemâncare a început s? aib? vedenii ?i ame?eli. Într-o zi când s-a sim?it ceva mai bine l-a rugat pe Niculae s? mearg? acas? la el, lâng? P?r?ul Furcii, ?i s?-i aduc? hainele cele bune, ba mai bine tot ce are în lad?. S? nu uite Biblia cea veche ?i c?rticica primit? de la vl?dica Andrei. Niculae i-a îndeplinit dorin?a. Ame?elile ?i vedeniile erau tot mai dese. St?tea, de multe ori, ca în copil?rie, de vorb? cu mum?-sa ?i tat?-s?u. Atunci fa?a-i slab?, acoperit? de barb?, se însenina fiind cuprins? de fericire. Într-o duminec? diminea??, cu vreo dou? ceasuri înainte de biseric?, Niculae a trecut pe la Badea Rusu. Ca prin minune acesta a ie?it din ame?elile ?i visele lui.
_- Niculae mi-e fric? de moarte dar n-am încotro. Nu ?tiu cum o fi acolo. O fi bine, o fi r?u, eu trebuie s? m? duc. Du-te ?i cheam?-l pe p?rintele chiar acum.
L-a prins Niculae pe Cezar la c?ru?? ?i s-a dus în grab?. La g?sit pe p?rintele Cornel gata de plecare spre biseric?. Pleca tot mai devreme pentru c? urca tot mai greu dealul spre biseric?. A luat cu el ?i o p?rticic? din Sfânta Cuminec?tur? pe care o avea tot timpul preg?tit?.
Badea Rusu îi a?tepta senin în casa lui ??rinoi. P?rintele a intrat, a povestit pe îndelete cu badea Rusu. Niculae a ie?it afar? cât timp s-a spovedit ?i a fost cuminecat prietenul s?u. Nici n-a dat s? iese bine p?rintele când se auzi vocea aproape poruncitoare a lui badea Rusu
- Niculae, aprinde ?i d?-mi lumânarea!
P?rintele a r?mas o vreme în curte. Niculae ?i-a dat seama c? este înc? acolo deoarece n-a auzit scâr?âitul porti?ei. Dup? un timp a ie?it ?i i-a f?cut semn c? sufletul lui badea Rusu a p?r?sit trupul
În dumineca aceia, care era a Învierii fiului v?duvei din Nain, p?rintele, în predica sa, l-a amintit ?i pe badea Rusu care a p?r?sit aceast? lume cre?tine?te f?r? suspinare ?i f?r? dureri