Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

La Buturug?

de Doru Mihail

M? duc spre Ci?migiu, ?i-n urechi îmi url? "Paranoid" de la Sabbath. Bateristul e belea, iar Ozzy... tata-lor! Trag cu sil? dintr-un Lukey, dar parc? mi-e dor de-un Carpa?i f?r? filtru, din ?la puturos, cu care ne-am spurcat prima dat?-ntr-a noua. Trec pe lâng? Laz?r ?i-mi aduc aminte cum era când veneam s? ne combin?m. Ne pl?ceau fetele de fi?e, dar mai ales era o provocare s? le ?utim de lâng? papagalii de l?z?ri?ti închipui?i ?i plini de bani. Erau printre ele gagici iste?e, r?sf??ate, cu ?taif, dar ?i panarame... h?h???! Era una – fat? de prof – avea fantezii s? ?i-o pun? numai în cancelarie! Alte vremuri! F?r? mobile, f?r? tictoc; totul pe bune!
Acum? M? târâi spre parc ?i deja mi-e scârb? de rahatul care m? a?teapt?. Totul s-a dus dracu'. Eram tineri, era caterinc?. Dar cum zice ?i Ozzy: "Yesterday is dead and gone, and tomorrow’s out of sight..."
Ajung în Ci?migiu, la Buturug? – locul unde eram regi! Asta în timp ce ne f?ceam cri?? ?i râdeam ca pro?tii pân? diminea?a. Aveam impresia c? o s? rupem tot, c? o s? fim cineva. ?i uite-ne! Mi se face r?u numai când m? gândesc. Cel pu?in eu, pot s? m? laud c-am r?mas acela?i idiot blocat în muzica lui veche, vis?tor ?i din ce în ce mai ridicol. Dar m? duc. M? duc s? m? consolez! ?i chiar o fac repede, pentru c? primul care-mi sare în fa?? e Mocanu. B?, nu zic; prin compara?ie sunt bine, dar tot mi se taie ca la maionez?. Idiotul ?sta a venit la bere-n costum! Ca la nunt?! ?i ca s? nu zici c? exagerez, a sim?it nevoia tâmpit? s?-?i care dup? el ?i nevasta. Pe bune, Mocane? Era greu s?-?i la?i curva acas?? O v?d cum î?i mi?c? curu' în rochia aia strâmt? ?i-mi vine s? râd. Bun?; nu zic! Futabil?; dar locul ei nu e aici. Ce pula mea faci, Mocane, ai devenit atât de labagiu încât nici berea n-o mai po?i bea f?r? escort??
M? întâmpin? cu „Salve colega!” ?i zâmbe?te fals, ca un bou dintr-o reclam? la past? de din?i. M? uit la el ?i îmi vine s?-i spun „Ce dracu', b?, te-a scos cu zgarda la aer?” Da' tac. N-am chef s? fac scandal. Nu înc?. Îi strâng mâna ?i ?tiu deja c? seara e praf. Uite-l pe tocilarul Mocanu ce aer de ?tab la costum afi?eaz?! Un cadavru ambulant, ambalat frumos, dar pe din?untru în curu' gol! ?i nevast?-sa... râde. Ca o curv? proast? care s-a trezit în centrul aten?iei. ?i nu m? în?elege gre?it – râsul ?la chiar o face bun? de tras! E ca vinul bun; de-l sorbi pân? diminea?a ?i de la care nu te doare capul a doua zi. O iau din scurt ?i-mi dau seama c? tipa nu e aici doar s? fac? figura?ie. Îi spun o prostie despre liceu, ceva banal, ?i ea râde de parc? tocmai am spus bancul secolului. Mocanu st? plantat ca un par pe teras?, uitându-se la noi ca prostul, f?r? s? priceap? nimic. Nevasta-sa, în schimb... aia clar caut? distrac?ie.
Râde la orice prostie scot pe gur?. Î?i tot trage de rochia aia strâmt? ?i î?i mi?c? picioarele pe sub mas?; m? ?i atinge de câteva ori... Ce mai! Vrea s? fie sigur? c? toat? aten?ia e pe ea. ?i ghici ce? Chiar e. Se vede clar c? n-are niciun chef s? stea cuminte lâng? Mocanu, care parc? e invizibil. Râsul ?la, gesturile ei... încep s? m? întreb dac? Mocanu mai exist? în toat? povestea. Sau dac? a existat vreodat?.
Singurul care m? cam încurc? e Stoica. Mda... a venit ?i ?sta. Stoica a fost mereu „cel mai ?i cel mai” – bulangiu, jegos, combinator, dar frumos, tat?! „Sufletu' la femei!” Înalt, p?r ondulat (n-a albit lepra niciun fir!), ochi verzi, migdala?i... De fiecare dat? când ie?eam cu el, sigur futeam ceva. Bine, nu chiar locul întâi, dar un loc trei cu burt? sau o men?iune cu aparat dentar tot mai prindeam. C? avea talentul s? atrag? nu doar pentru el. ?sta era farmecul lui – nu era gelos. Împ?r?ea gagicile cu generozitate. M? bufne?te râsul ca pe prost – oare Mocanu s-o fi gândit s? fac? la fel? Hehe, ar fi ceva...
?i pe când m? amuzam cu gândul ?sta, doar ce-l v?d pe Stoica cum o scaneaz? din cap pân?-n picioare. Pr?d?tor, exact ca-n liceu, vede femeie ?i intr? direct pe modul „fut”. Clar ce vrea. ?i panarama îi d? toate semnalele: î?i fâtâie curu' pe scaun, îi arunc? priviri, râde ca vaca... Mocanu? Fraierul nici nu-?i d? seama ce-i coace sub nas.
Mai trag din bere ?i m? uit la ei. Totul pare chill, când dintr-odat?, Mocanu, boul dracului, se apuc? s? se sparg? aiurea. „Ne-am cunoscut pe un site de matrimoniale, era singura care mi-a r?spuns...” Zice asta rânjind ca un cretin, ?i din momentul ?la am ?tiut c? se las? cu belea. Stoica zâmbe?te ironic, dar eu deja m? uit la nevast?-sa. Fa?a i se schimb? instantaneu, de parc? i-a tras cineva cu scândura-n cap. Î?i ?terge ca pe muci râsul tâmp de pe bot ?i î?i compune o mutr? de ghea??. O secund? ?i gata. Las? încet berea pe mas?, ?i atunci am ?tiut c? Mocanu e mort.
O v?d cum îl fixeaz? cu privirea, de parc? ar fi vrut s?-l omoare acolo, pe loc. Mocanu, acela?i prost cum îl ?tiam, tot încearc? s? râd? ?i s? se scoat?: „Am avut noroc cu ea, c? era prima dat? când încerca a?a ceva. Altele f?ceau fi?e, se credeau cine ?tie ce, te luau de sus... da' ea? Ea nu! A fost sincer? de la început, n-a stat pe gânduri, am ie?it împreun? de la prima discu?ie!” Fraierul nu-?i d? seama c? deja e mort. ?i pentru c? nu era de ajuns, mai presar? ?î o glum?, în stilu-i caracteristic „Cred c? era un pic disperat?. H? h??!„ Asta e prea mult! Sare ca ars?, se ridic? ?i explodeaz?. Îl face praf. „Singura care ?i-a r?spuns? Disperat??! A?a m? faci de c?cat în fa?a colegilor t?i?!” Îl rupe-n dou? acolo. Zice ceva despre cum l-a cules de pe un site ca pe ultimul ratat ?i îl face pulbere, direct. Mocanu, s?racul, se afund? în scaun de parc? ar vrea s? dispar? în p?mânt, bâjbâie ni?te scuze, dar e deja prea târziu.
Ea trânte?te scaunul, î?i ia geanta ?i pleac? ca o furtun?. Mocanu r?mâne acolo, prost ca noaptea, cu o fa?? de fraier pe care n-o s-o uit mult? vreme. Eu ?i Stoica ne uit?m la el, niciunul nu zice nimic. T?cerea e groas?, iar singura chestie clar? e c? Mocanu o s?-?i fac? singur de lucru cu mâna, pentru urm?toarele s?pt?mâni... sau chiar luni. Trag un gât mare de bere, m? uit la p?rcule?ul în care copii nesupraveghea?i zbiar? ?i alearg? de colo-colo. Parc?-l aud pe Ozzy “People think I'm insane because I am frowning all the time”.

Doru Mihail (diromil) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro